A fost oare în ultimii 30 de ani Lucian Boia ceea ce s-ar putea numi un istoric la modă? Mi-e greu să formulez un răspuns. Unul categoric încă și mai puțin. Însă în actualitate istoricul a fost mai mult ca sigur.
În primul rând fiindcă din 1997 și până astăzi profesorul Lucian Boia a publicat un număr consistent de cărți. Aproape vreo 50, unele, majoritatea, în mai multe ediții. Este vorba despre volume în care autorul s-a ocupat de mai toate problemele la ordinea zilei. De la miturile care peste tot în lume și-au avut și poate încă își mai au un rost, însă care, aici, la noi, prin suprasolicitare și supralicitare, nu fac chiar foarte bine istoriografiei românești și receptării ei în lume la ceea se întâmplă cu România după 1989.
Lucian Boia nu a ezitat să se întrebe și să răspundă cu voce tare de ce țara parcă se încăpățânează și ea și parcă ne încăpățânăm și noi, românii, să fim altfel. O carte a istoricului s-a aplecat asupra felului în care ar fi bine să îl citim azi pe Eminescu în vreme ce o alta a analizat ce efecte ar putea avea asupra lumii schimbările climatice din ce în ce mai dure ori un fapt măcar la prima vedere pozitiv așa cum este creșterea speranței de viață.
În mai multe rânduri, profesorul Boia ne-a împărtășit reflecțiile sale prilejuite de întrebarea de cât de democratică a fost cu adevărat România interbelică, insistând asupra faptului că interbelicul a fost, în primul rând, benefic prin cultură. Altundeva, am citit păreri despre ce au însemnat monarhii României cât și despre ce șanse ar mai avea astăzi revenirea la această formă de guvernământ. Profesorul Lucian Boia având însă grijă să precizeze că nu își revendică nicidecum statutul de expert în conturarea viitorului. Care, de altminteri, nici nu prea poate fi prevăzut.
Altunde, profesorul bucureștean a explicat cititorilor săi cum s-a realizat Unirea de la 1918, o realizare privită în contextul Marelui Război. și care nu poate să nu fie pusă în legătură cu Unirea de la 1859. Moment după care a apărut și statul numit România. Un mare, un adevărat proiect de țară. Care, din păcate, nu a mai prea avut replici.
Același istoric ne-a îndemnat la o privire ceva mai realistă asupra celor numiți germanofili. De fapt. personalități intelectuale de mare calibru, dintre care unele, precum Slavici ori Arghezi, au plătit cu închisoarea îndrăzneala de a gândi altfel decât majoritatea. Profesorul Boia a avut chiar îndrăzneala de a pune degetul pe rană subliniind că opțiunea din 1916 în favoarea Antantei a avut și are încă costuri în ceea ce privește situația Basarabiei și entuziasmele unioniste. Istoricul a mers și mai departe scriind negru pe alb că România nu a câștigat, așa cum ne place s-o spunem, Primul Război Mondial. Războiul a fost câștigat de Antanta, de America. Ceea ce s-a întâmplat după aceea fiind rezultatului proverbialului nostru noroc. Un noroc care, în cazul de , nu prea a putut fi pe placul maghiarilor de unde și reticențele acestora atunci când vine vorba să participe la festivitățile de 1 Decembrie.
Profesorul bucureștean a scris pagini importante și defel comode despre ce a însemnat tragedia Germaniei și cum a determinat aceasta începerea unui al Doilea Război. Despre cât ne tragem noi, românii de azi, din daci și din romani și cât din comunism. Despre cât de stranie a fost istoria comunismului românesc și cum s-a aplicat în România mitologia științifică a comunismului. Despre cum ne-am adaptat la comunism îndrăznind să spună chiar că am făcut-o înțelegându-ne, negociind, cum e spune astăzi, cu acesta.
Tot Lucian Boia ne-a împărtășit părerile sale despre complexele de inferioritate și temerile nefondate ale românilor legate de prezentul țării. Un prezent pe care însă nu știm prea bine să îl administrăm. În mai tot ceea ce a scris profesorul Boia apare întrebarea dacă există istorie adevărată. Da, există, ea a fost ceea ce s-a întâmplat aievea. Despre toate acestea s-a scris, numai că respectivele scrieri, chiar și atunci când sunr produsul bunei credințe, nu înseamnă decât reprezentări ale trecutului.
Lucian Boia a fost și propriul lui biograf.Biograful vieții sale. Evocarea anumitor momente din biografie, coroborate cu ceea ce a putut fi citit într-o carte a lui Catherine Durandin, a condus la afirmația că Lucian Boia ar fi fost un mare securist.
Lucian Boia a fost, continuă să fie, unul dintre cei mai prolifici autori publicați de editura Humanitas. Mai toate cărțile ce îi poartă semnătura sunt best-seller-uri. Era firesc ca ele să stârnească curiozitatea presei, era normal ca lui Lucian Boia să i se solicite interviuri. 32 dintre ele sunt republicate în volumul Un istoric incomod. 32 de interviuri cu Lucian Boia, volum apărut în anul 2023 cum altfel decât tot la Humanitas. Deduc din Cuvântul înainte semnat chiar de intervievat că selecția a fost operată de el însuși. Interviurile urmează ordinea cronologică a aparițiilor în presă . Ziare, reviste, site-uri, posturi de radio, mai puțin televiziune. O ordine dictată de apariția cărților. Intervievatorii, cu toți oameni serioși, evident stăpâni pe meserie, nu s-au limitat să îl întrebe pe istoric ce mai face, ce a scris și ce mai scrie, ci i-au pus întrebări care dovedesc că au citit cu maximă atenție volumele ce fac obiectul discuțiilor. - Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro
