Expresia ditre ghilimele aparține unui cercetător bine informat asupra a ceea ce se petrece de mulți ani la Institutul de Investigare a Crimelor Comuniste și Memoria Exilului Românesc. Formula saluta eliberarea din funcție a Alexandrei Toader la 21 ianuarie 2022, președinta executivă a Institutului din ianuarie 2020.
Alexandra Toader
Alexandra Toader a terminat Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, din Iași, în 2008. A obținut titlul de doctor în Istorie în anul 2013. Între 2014-2017 a ocupat o poziție în cercetare. Autoare a unei singure cărți, care rezuma teza ei de doctorat privind cultul personalității lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, ea se bucură de performanța de a avea cele mai mici valori posibile ale indicatorilor academici. Din 2018, doamnei Toader a început să i se ofere funcții de demnitar: până la ultima, membră în Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Consilieră la Departamentul Relații cu Autoritățile Publice și Societatea Civilă al Administrației Prezidențiale. Dacă prestația ei se pierdea în funcționarea colectivă, odată cu numirea în fruntea unei instituții atât de complexe precum IICCMER, protecția mediului nu a mai funcționat. În perioada celor doi ani de președintă executivă, Institutul a avut o activitate haotică, frustrantă și pentru angajații săi, și pentru colaboratorii din afara lui. La 23 decembrie 2021, presa făcea publică solicitarea a 12 cercetători din cadrul IICCMER ca premierul Nicolae Ciucă să o demită pe președinta executivă, acuzând-o de comportament abuziv, de umilirea angajaților și a urmașilor foștilor deținuți politici (aici). Plângerile au sosit și din afara Institutului. Paradoxal, cea mai bună recunoaștere a legitimității lor a venit de la limbajul plin de invective și de calomnii folosit de Alexandra Toader în replicile ei.
Propunerea adresată Primului Ministru
În urma diferitelor contestații și a verificărilor, dnei Toader i s-a cerut să-și depună demisia, ceea ce s-a întâmplat pe 17 ianuarie a.c. După ce primul ministru Nicolae Ciucă a semnat eliberarea ei din funcție, un număr de personalități s-au mobilizat pentru a susține numirea în fruntea IICCMER a lui Andrei Ursu. Lista semnatarilor acestei propuneri cuprinde numele unor foști disidenți (Mircea Dinescu, Radu Filipescu), ale unor personalități ale Exilului (Emil Hurezeanu, Dinu Zamfirescu), academicieni (Florica Dimitrescu, Răzvan Theodorescu, Adrian Miroiu), personalități universitare (Mihaela Miroiu, Stefano Bottoni, Carol Iancu), vice-președintele IICCMER (Adrian Niculescu). Aș numi lista „remarcabilă”, căci rar am văzut solidaritatea unor personalități aparținând unor categorii atât de diferite.[i] În explicația lor, semnatarii s-au referit la statutul lui Andrei Ursu de militant al drepturilor omului, la contribuția sa esențială în stabilirea adevărului despre Revoluția din Decembrie 1989 și în dezvăluirea crimelor regimului comunist din România.
De ce Andrei Ursu
Andrei Ursu a început să devină o persoană publică ca fiu al lui Gheorghe Ursu, inginerul-poet torturat şi ucis de autoritățile comuniste. Din 1990 până astăzi el face naveta între Statele Unite și România pentru a face dreptate tatălui său. Andrei Ursu a inițiat acțiunile de recuperare a dosarului de Securitate al lui Gheorghe Ursu, a deschis procese împotriva foștilor agenți ai regimului pe care investigațiile îi arătau vinovați, a făcut 17 zile de grevă pentru redeschiderea proceselor pe care procuratura le oprise. Eforturile lui Andrei Ursu care păreau să aibă o dimensiune strict personală au ajuns să hrănească cu timpul interesul public. El a reușit să readucă în fața instanțelor infracţiuni contra păcii şi omenirii de pe vremea regimului comunist clasate anterior cu motivul prescripţiei și al neretroactivităţii. Cercetările sale în Arhiva CNSAS au documentat cu minuție aspecte insuficient explorate, precum utilizarea acuzațiilor de drept comun pentru acoperirea de către Securitate a represiunii politice. El a fost locomotiva care a dus la elaborarea și la apariția volumului Trăgători și mistificatori. Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 (i s-au alăturat Roland O. Thomasson și Mădălin Hodor), cea mai importantă scriere pe tema Revoluției din decembrie care a redat, în sfârșit, după trei decenii. demnitatea actului eroic din iarna acelui an sângeros.Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro
