Presa noastră are acest obicei prost legat de rezumarea știrilor, în titlu sau în șapou: în loc să identifice subiecții știrii, este pusă în loc categoria. Nici nu știu cum să-l numesc: ”abuz de sinecdocă” ? – dar sunt convins că îl puteți recunoaște ușor fiindcă apare des. Sunt titrări de genul : ”Pensionarii dau în judecată guvernul!”, ”Constănțenii susțin …”, ”Profesorii fac…”. Repet, e un gen de titlu cât se poate de comun. Este de asemenea, în aproape toate cazurile, un gen de titlu greșit, pentru că exprimă un fals. Nu, nu toți pensionarii, constănțenii, profesorii etc. fac acțiunile respective. Citind știrile, aflăm de obicei că nu e vorba nici măcar de o majoritate, uneori nu este de fapt nici măcar un număr semnificativ din membrii categoriei. În unele din aceste cazuri, pot suspecta eu, titlurile sunt scrise în acest fel cu bună știință, pentru a induce în eroare. Alteori, însă, nu cred că e vorba de bună-credință și rea-credință, cât de inerție sau nevoia de a găsi un titlu cât mai scurt (știu din experiență cât de dificil e de pus un titlu bun, uneori mai greu decât să scriu articolul!). Indiferent de asta, însă, rămâne faptul că astfel de titluri sunt greșite, iar uneori aceste greșeli sunt cât se poate de serioase, scrie Doc pe blogul Inventarul stricaciunilor politice.
Un astfel de caz am văzut la colegii de la Hotnews. Scriind despre cazul primarului Apostu, redacția știri titrează: ”Dosarul primarului Sorin Apostu, o bomba cu ceas pentru mediul de business din Cluj: alte mari companii, banuite de procurori ca ar fi dat spaga pentru autorizatii”. Sigur, deja din titlu, a doua parte a lui, abuzul de sinecdocă e îndreptat: nu e vorba de întreg mediul de afaceri clujean, iar șapoul știrii ne dă informația precisă: ”o firma care detine un mare complex comercial, doi dezvoltatori imobiliari, o firma din domeniul petrolier si una care detine un supermarket”. Acum, din câte îmi amintesc, Clujul e destul de mare și prosper, cinci firme sunt departe de a putea fi asimilate ”mediului de business” din oraș.
M-am legat de exemplul acesta particular dintr-un motiv foarte bun, e unul din cazurile în care greșeala unui astfel de titlu este cât se poate de nefericită. Cititorul ar putea crede că, de vreme ce ”mediul de afaceri” al unui oraș ar avea de suferit de pe urma arestării unui oficial local într-un astfel de caz, atunci înseamnă că mediul de afaceri prosperă de pe urma actelor de corupție. E implicația imediată și logică; însă concluzia e greșită pentru că pornește de la o greșeală. Chiar dacă n-am vorbi de cinci firme, ci de cincizeci, de cincizeci la sută, sau de toate firmele din orașul respectiv, afirmația inițială tot nu ar fi valabilă. Exact contrariul este valabil. Nu doar în partea unde stă coruptul interesul public are de suferit: demnitarul primește foloase necuvenite, își face în mod defectuos datoria publică și/sau devalizează, în mod activ sau pasiv banul public. Dar, și în partea unde stă corupătorul, interesul public are de suferit: firma care dă mită obține un avantaj ilegitim și incorect față de firmele cu care se află în competiție, și care nu fac asta. Orice beneficiu cumpărat prin mită de la autorități provoacă inevitabil o pagubă altor firme care există (sau ar putea exista) în același mediu de afaceri, provoacă o pagubă proprietarilor și acționarilor lor, provoacă o pagubă celor care ar fi putut să beneficieze de bunurile și serviciile acestora. Orice intervenție de acest fel, orice denaturare a competiției libere, afectează, nu ajută mediul de afaceri! Repet, afirmația ar fi reală și dacă toate firmele din oraș ar fi în rândul corupătorilor – jalnic mediu de afaceri ar fi acela! Asta pentru că, pentru fiecare firmă din acestea, ar fi putut exista pe o piață liberă altele, corecte, dar pe care concurența neloială și ilegală le împiedică să apară.
Mediul de afaceri din România nu are de suferit de pe urma anti-corupției. Situația e exact în extrema opusă. Corupția, abuzul de putere publică, este principalul inamic al mediului de afaceri de la noi. Economia privată a României are nevoie fundamentală de o justiție funcțională, nu doar în domeniul comercial, ci și în cel penal.
COMPLETARE: Cred că o să fac colecție cu cele mai întâlnite exemple de greșeli de genul pomenit în primul paragraf. Iată una care ar intra cu siguranță acolo: apare des în știri un enunț de tipul ”guvernul crește (sau nu) pensiile și salariile”. Sau un enunț echivalent. Acum, pensiile din România sunt, cu excepții nesemnificative, de stat și ele cresc nominal exclusiv prin lege; cu alte cuvinte, într-adevăr, guvernul e singurul care modifica pensiile. Nu același lucru se poate spune despre salarii! Guvernul nu poate modifica direct decât salariile bugetarilor. E și un caz de eroare cu consecințe serioase: în dezbaterea publică în această privință bugetarii par singurii care contează!
Comenteaza peblogul Inventarul stricaciunilor politice.
