Călătoria cu avionul este, în zilele noastre, nu doar ceva obișnuit, ci și ceva foarte sigur. Până să se ajungă aici, inginerii au avut de făcut față multor provocări. Una dintre ele a fost cea legată de forma ferestrelor. Chiar dacă pare o glumă, nu, nu este.
La început avioanele nu aveau ferestre deloc. Scopul lor principal a fost zborul, nefiind luat în calcul confortul pasagerilor. În plus, nu zburau suficient de sus sau de repede ca acest lucru să conteze. Pe măsură ce avioanele continuau să se îmbunătățească tehnic și să zboare mai departe și mai repede, au fost necesare cabine presurizate pentru confortul și siguranța pasagerilor, potrivit North Central Institute.
Primele zboruri de linie ale unor avioane cu reacție au fost la început anilor `50. Acestea au fost ale companiei britanice Havilland Comet. Avioanele sale aveau ca design distinctiv ferestrele pătrate. După două accidente în care și-au pierdut viata 56 de persoane, s-a descoperit că tocmai această formă este un pericol.
Din cauza unghiurilor lor drepte, presiunea din cabină a fost concentrată pe colțurile ferestrelor și s-a constatat că era de două sau trei ori mai mare acolo decât în restul fuselajului. După utilizarea repetată, acest lucru a dus la fisuri și, în cele din urmă, ferestrele au cedat complet. De atunci, s-a optat pentru ferestre cu margini rotunjite. În cazul geamurilor ovale, pentru că nu există colțuri, nu există unde să se concentreze presiunea, ea fiind distribuită uniform pe suprafață.
Din ce sunt făcute ferestrele avioanelor
Nu doar forma ferestrelor avionului s-a schimbat de-a lungul timpului, ci și modul în care sunt construite. În primul rând, ferestrele pe care le vedeți la avioane nu sunt de fapt din sticlă, ci sunt acrilice. Acesta este un material mai durabil decât sticla. Există, de asemenea, trei straturi pentru fiecare fereastră de avion.
Stratul exterior este cel mai gros, pentru a face față presiunii exercitate pe exteriorul aeronavei.
Apoi, există un alt strat gros în care este o mică gaură. Acest lucru ajută la egalizarea presiunilor exterioare și interioare. Stratul din interior este cel mai subțire, deoarece trebuie să reziste doar la presiunea internă a aeronavei.
15
7
