In poza de familie de dupa Biroul Executiv al PSD, cea sorocita sa prefigureze "sfarsitul jihadului", Iliescu nu arata prea vesel. Privirea incruntata, colturile gurii patinand spre barbie, tacerea in care a ascultat prezentarea facuta de Nastase aratau ca batranul comunist are niscaiva nemultumiri. Motivate de faptul ca nu toate socotelile i-au iesit exact cum le dorea.
Dincolo de faptul ca si-a adjudecat sefia partidului, lucru ce parea destul de improbabil cu nici o luna inainte de alegeri, cand sustinatorii de astazi il asezasera frumos in panoplia fostilor ce trebuie doar venerati, nu si ascultati, Iliescu a pierdut mai mult decat se astepta.
In primul rand, e vorba de vechimea in partid, in functie de care doritorii puteau avea acces la pozitiile de conducere, capitol la care a pierdut serios la puncte. In loc de cei 10 ani cat spera Iliescu sa introduca in statut pentru a ramane inconjurat numai de dinozaurii fideli lui, iata ca au ramas doar trei.
Astfel, s-a eliberat culoarul atat pentru lupii tineri ca Geoana si Ponta, cat si pentru oportunisti din zona Tanasescu si Rus. In plus, toti aspirantii la Biroul Permanent National vor fi votati de Congres, si nu numiti de presedintele partidului, dupa cum visa Iliescu. Dupa pofta cu care diversi isi anunta candidaturile pentru diferite posturi, e limpede ca lupta va fi apriga.
Ca sa nu mai discutam despre faptul ca "tatucul" isi va putea pastori turma doar pentru doi ani, si nu pentru patru, cum era pana acum. Deci, daca nu vor fi alegeri anticipate, Iliescu are toate sansele sa se vada scos pe tusa exact in momentele cele mai fierbinti. Multe se pot intampla in doi ani, mai ales ca frustratii de acum, in frunte cu Nastase, isi vor pregati din timp terenul.
Pe de alta parte, limitarea la doi ani a mandatului presedintelui arunca in derizoriu chestiunea scindarii partidului. Una e sa astepti patru ani sansa de a ajunge in fruntea bucatelor si alta numai doi. Pana si cei mai nerabdatori vor sti sa se infraneze si sa astepte in mod constructiv. Adica tragand sfori si continuand sa-si umple buzunarele.
Daca Iliescu are destule motive sa nu isi lateasca zambetul, nici Nastase nu sta prea bine. In cea mai optimista dintre variante va fi obligat sa stea in umbra marelui sau parinte minimum doi ani. Alegerea sa ca vicepresedinte face parte din intelegerea cu Iliescu. O intelegere impusa doar de necesitatile momentului, mai exact de perspectiva anticipatelor. Durata armistitiului depinde de acestea.
Dar nu numai. PSD va avea ragazul sa-si continue netulburat luptele interne si in raport cu ceea ce o sa faca Alianta in plan legislativ. Deocamdata, PSD nu a fost obligat sa isi asume rolul de opozitie, postura de decor convenindu-i de minune.
Ceea ce s-a intamplat la discutiile despre statut, si probabil va fi confirmat la congres, arata ca PSD a facut o alegere decisiva: aceea de a ramane un partid anchilozat. In vechile mentalitati marca Iliescu, dar si in cele care au inflorit sub patronajul lui Nastase: protejarea cu orice risc a propriilor mafioti. O mixtura intre comunistii cu fata umana si sacalii tranzitiei. Deocamdata.
Pentru ca, pe de alta parte, asa cum arata acum statutul, victoria lui Iliescu poate fi una doar de tranzitie. Mai exact, o presedintie interimara. Poate de aici multumirea din glasul lui Nastase cand a dat citire unora din prevederile noului statut.
