O comisie senatoriala americana care ancheteaza programul ONU "Petrol contra hrana" a publicat mai multe dovezi impotriva fostului ministru francez Charles Pasqua si a deputatului britanic George Galloway, acuzati ca au primit mita de la oficiali irakieni.
"Dovezile sugereaza ca Pasqua a incercat sa-si ascunda activitatile din motive politice si pentru ca se temea de scandaluri publice", explica raportul comisiei prezidate de republicanul Norman Coleman. Zeci de pagini cu fotocopii ale documentelor, unele redactate in limba araba, evoca acuzatiile impotriva lui Pasqua si a lui Galloway, pe care insa acestia le resping.
Potrivit raportului, Pasqua - fost ministru de interne si aliat politic al presedintelui francez, Jacques Chirac - ar fi primit din partea fostului regim irakian bonuri pentru cumpararea a 11 milioane de barili de petrol.
Un asistent al lui Pasqua, Bernard Guillet, inculpat la sfarsitul lunii aprilie de justitia franceza in cadrul aceluiasi scandal, ar fi primit bonuri pentru cinci milioane de barili. La randul sau, deputatul laburist George Galloway, care s-a opus interventiei in Irak, ar fi beneficiat de 20 de milioane de barili de petrol. Saddam Hussein s-a jucat cum a vrut cu guvernele marilor puteri.
Farsa a inceput cu ONU, cu inspectorii si sanctiunile votate de Adunarea Generala ONU. Saddam a lucrat dupa un plan elementar. Masina de propaganda a pompat imagini cu copii muribunzi si a plasat cifre umflate in presa: o jumatate de milion de morti, ca urmare a sanctiunilor economice. ONU a raspuns lansand programul "Petrol contra hrana".
Saddam a acceptat pios ideea si a transformat programul de asistenta intr-o sursa de finantare a clanului sau si de mituire a unor reprezentanti ai unor guverne occidentale. El a dispus elaborarea unui sistem de "cupoane" la purtator care dadeau detinatorului dreptul de a vinde petrol irakian din stocul acoperit de programul ONU.
Cupoanele au fost plasate discret unor oficiali rusi, francezi, chinezi, unui numar de mari companii germane si catorva inalti functionari ONU. Toti au devenit agenti de influenta. Insusi fiul lui Kofi Annan, Kojo, s-a aflat pana in februarie 2004 pe statele de plata ale unei companii elvetiene participante la program, desi nu mai lucra la ea din 1998.
Washingtonul a inchis ochii la contrabanda
Dar cea mai mare si mai indrazneata operatiune de contrabanda din cadrul programului "Petrol contra hrana" s-a petrecut chiar cu consimtamantul tacit al guvernului american. In aceasta operatiune au fost implicate 14 petroliere care urmau sa transporte din Irak in Iordania cel putin 7 milioane de barili de petrol pentru un profit ilicit de 150 de milioane de dolari.
Alte 50 de milioane de dolari au ajuns in buzunarele protejatilor lui Saddam. Comerciantilor de petrol li s-a spus, neoficial, ca SUA au fost de acord cu aceasta operatiune, motivand ca Ammanul avea nevoie de petrol pentru a-si imbunatati rezervele strategice, in eventualitatea unui razboi in Irak. Totusi, numai o parte din petrolul scos ilegal din Irak a ajuns in Iordania.
Cea mai mare parte a petrolului a fost vanduta in Egipt, Yemen, Malaysia si China. Unul dintre inspectorii ONU insarcinat cu implementarea programului "Petrol contra hrana" a declarat ca aceasta operatiune a fost ilegala, volumul de petrol scos din Irak nu a fost inspectat de ONU, iar banii nu au fost depusi in contul Natiunilor Unite.
Asa ca se asteapta in continuare sa apara si alte nume sonore care au mainile patate cu petrol irakian.
