Nici un alt mare stat nu a contribuit mai bine la proiectul european precum Franta. Dupa ocupatia din timpul razboiului, infrangerile zdrobitoare suferite in teritoriile de peste mari si polarizarea puternica dintre stanga si dreapta acasa, Franta a devenit lider politic al Europei Occidentale in anii '50. Germania de Vest asculta Franta.

Agricultura frantuzeasca a reusit sa se bucure de o puternica protectie. Mai presus de orice, sistemul francez de administratie a fost cel care a devenit modelul institutiilor europene care se formau. Dominatia avocatilor si contabililor e detectabila in documentele administrative extrem de complicate care deseori au o valoare practica limitata.

Inspiratia franceza a bibliei functionarului european - acquis-ul comunitar -, in total 97.000 de pagini de legi, directive si reglementari, e evidenta de la prima vedere.

Un sistem centralizat si indepartat de popor, aflat in mana "mandarinilor", carora nu le-ar trece prin cap sa-i consulte pe localnici privind traseul unei noi autostrazi sau unde ar trebui construita o centrala electrica, a cauzat o instrainare profunda in Franta si revolte periodice.

Nici o alta tara democratica din lume nu are partide de extrema dreapta si extrema stanga cu o sustinere atat de mare precum Franta.

Aroganta inaltei birocratii franceze si clasa politica pariziana au alimentat politici de protest si au tinut viu spiritul revolutionar. Multumita dominatiei unor astfel de indivizi la conducerea Uniunii Europene (multi dintre acestia nefiind francezi), o prapastie asemanatoare se casca intre masinaria de la Bruxelles si cetateanul european. Nici credinte, nici valori comune nu-i tin la un loc.

Pentru ca Europa sa fie un proiect politic viabil, cetatenii trebuie sa aiba respect si incredere atat in institutii, cat si in cei care detin autoritatea. Asta lipseste. Pana si cei neinteresati de politica sunt constienti ca Parlamentul European nu are nici o putere sa le apere drepturile. E mai mult o nascocire de fatada decat un control serios al executivului de la Bruxelles.

Prezenta la vot la alegerile europene este scazuta cam peste tot si nu exista partide europene in stare sa traga cu adevarat executivul la raspundere.

Dar aproximativ 70% din francezi au participat la referendumul de duminica. S-a spus ca "Nu"-ul clar exprimat a fost o sanctiune aplicata anticipat unui presedinte care inspirase din ce in ce mai putina incredere si premierului sau ineficient. S-a spus si ca a fost o manifestare a insecuritatii, chiar a xenofobiei indreptate in special impotriva unei Turcii ce bate la portile UE.

Dar Constitutia a fost citita si discutata in Franta, iar cartile ce o analizau devenisera best-seller-uri.

Valery Giscard d'Estaing, arhitectul Constitutiei, le spusese colegilor cu care a redactat documentul: "Asta trebuie sa faceti daca vreti ca oamenii sa va ridice statui ecvestre in satele in care v-ati nascut". Dar a lipsit cu desavarsire orice dram de entuziasm pentru Constitutie la nivelul francezului de rand. Si nicaieri in alta parte nu exista un entuziasm vizibil.

Proiectul e dirijat de baroni ai politicii izolati si anumiti politicieni din Franta si Germania (atat de stanga, cat si de dreapta) care viseaza sa aiba putere la scara continentala.

Amenintari cu dezastre si judecata de apoi au fost emise absurd de Jean-Claude Juncker al micutului Luxemburg, care detine in prezent presedintia UE: demonii nationalisti vor scoate din nou capul din catacombe si Europa va fi sfasiata inca o data; daca nu se va permite dominatia unei autoritati centrale europene, China si India vor coplesi Uniunea Europeana.

In secolul XIX, cateva tari europene renumite si-au cladit economii puternice pe baza unui urias sacrificiu personal: cetatenii au platit taxe peste taxe, si-au sacrificat vietile in razboaie si au lucrat in meserii grele si primejdioase. Puterea seducatoare a mesajului national a permis elitelor sa obtina o doza considerabila de ascultare din partea multor cetateni.

Uniunea Europeana nu va reusi nicicand sa obtina asa ceva. Daca un singur stat reuseste, in ciuda scepticismului popular si a opozitiei, aceasta va fi reteta unui conflict teribil. Poate lua forma conflictului intre imigrantii noneuropeni si populatia de bastina care se strange in jurul simbolurilor nationale.

Sau poate fi o lupta mai previzibila intre cei care cred intr-o Eu-ropa a natiunilor si elitele care sustin un stat european comun care sa controleze nivelurile puterii.

Multi alegatori au fost influentati de spaima disparitiei slujbelor frantuzesti deoarece Constitutia pare sa deschida drumul Turciei, cu ai sai 90 de milioane de locuitori, pentru o aderare apropiata.

Cred ca exista un loc pentru Turcia in interiorul UE. Dar aderarea ei nu se va produce pana cand nu exista o examinare profunda a activitatii UE, cel putin de la Tratatul de la Maastricht, din 1991 incoace.

O evaluare corecta urmata de o dezbatere sincera despre viitoarea directie a UE trebuie sa inceapa cu eurocratii ascultand un spectru larg de puncte de vedere si fiind pre-gatiti sa schimbe directia.

Bruxellesul trebuie sa se intrebe de ce institutiile sale nu da un simt al increderii sau adevarului. Apoi trebuie abordata aceasta problema vitala: este fezabil sa concurezi impotriva Chinei si a Indiei? Succesul e improbabil si poate fi sperat doar prin importul a milioane de lucratori gata sa munceasca pentru salarii mici.

E putin probabil ca ei sa dobandeasca afectiune pentru aceasta Europa ingusta si nevropata care-i trateaza drept arme in lupta ei pentru supravietuire. Si nu va fi nici o baza pentru o solidaritate intre ei si europenii bastinasi (incluzandu-i aici pe fostii imigranti ce se integrasera anterior cu succes in numar mare).

S-a fortat adoptarea Constitutiei fara vreo consultare adevarata. Arhitectii ei au fost surzi la grupuri din societatea civila care exprimau pareri ce nu se potriveau maretului plan pe care-l gandeau.

Sa-i lasam ultimul cuvant lui Thomas Kremer, un inventator nascut in Transilvania, mult timp rezident in Anglia si autor al "Inimii pierdute a Europei": "Constitutia este o compilatie de cuvinte realizata de politicieni pentru politicieni, mergand pana la excluderea oricarui aspect practic si de bun-simt.

Procesul redactarii si implementarii ei va fi servit mai mult la despartirea europenilor decat la unirea lor. Daca va fi implementata, nu va avea de suferit doar integritatea statelor natiune, ci si viitorul pe termen lung al Uniunii Europene. Impunerea prematura a unei camasi de forta unei organizatii inca tinere si aflate in evolutie va intarzia firesc apropierea diferitelor natiuni europene".

Daca incepe o dezbatere privind viitorul Europei, o voce distincta a Romaniei merita sa fie auzita, data fiind mai ales experienta romaneasca in ceea ce priveste infernul comunist de dinainte de 1989.