Pe piata muncii s-a schimbat placa: nu mai e criza de joburi, ci de oameni. La bursa locurilor de munca de saptamana trecuta, doar pentru 6 la suta din posturile vacante s-au facut angajari pe loc, iar pentru circa 50 la suta au fost selectate persoane in vederea incadrarii.

Pentru aproape 20.000 de slujbe insa nu s-a gasit forta de munca. Invatamantul romanesc, insa, pregateste mult mai multi absolventi decat se cere pe piata.

Dintre elevii care termina scolile de arte si meserii, doar un sfert isi gaseste de lucru, iar in ceea ce priveste invatamantul superior, in toate domeniile de pregatire universitara e inflatie.

Facultatile cu profil economic, juridic sau agricol scot anual de cinci ori mai multi studenti decat se cere pe piata muncii, medicina si farmacia dau de patru ori mai multi absolventi decat necesarul de posturi din domeniu, iar filologia da de 13 ori mai multi absolventi decat au nevoie angajatorii.

O concordanta perfecta intre oferta universitatilor si cererea de pe piata muncii nu poate fi posibila intr-o economie de piata, unde joburile se ocupa prin competitie, dar la noi totusi decalajele sunt prea mari. La acestea se mai adauga si slaba pregatire oferita de mediul universitar romanesc.

Mai bine de jumatate din absolventi recunosc ca studiile nu i-au pregatit deloc pentru cariera. Multe din universitati mentin in planurile de invatamant cursuri de pe vremea lui Pasvante Chioru', care nu mai au absolut nicio utilitate in fata angajatorilor.

Sunt cursuri importante, insa, pentru domnul rector sau pentru domnul decan, care trebuie sa mentina normele didactice pentru pile. Invatamantul romanesc continua sa functioneze in baza unor comenzi dintr-o economie centralizata si nu a reusit sa adapteze cursurile si specializarile la noua realitate economica.

Dincolo de hibele sistemului educational, fiecare promotie are si elite, care, din pacate, isi iau lumea in cap. Performerii, fie ca au studii medii, fie ca au studii superioare, prefera sa lucreze in Occident pe salarii de patru-cinci ori mai mari decat la noi.

Sondajele recente facute in randul tinerilor arata ca, pe langa pachetul salarial, joburile occidentale sunt preferate si datorita respectului fata de angajat. Desi e o tara saraca, Romania pregateste resurse umane pentru tarile bogate.

Nimeni nu se poate opune planurilor de viata ale tinerilor si nu ii poate condamna ca pleaca la munca in strainatate, atata timp cat la noi nu exista posibilitatea de a fi apreciati la adevarata lor valoare.

Criza resurselor umane din Romania e adancita de emigratie, pe de o parte, si de cei care au diploma de carton si pregatire ioc, pe de alta parte. O prima solutie la aceasta criza a aparut, dar nu apartine autoritatilor romane, ci vine de pe taram asiatic.

La Bacau, de pilda, sunt asteptate la munca, in confectii, peste o mie de chinezoaice, in conditiile in care in judet sunt peste 5.500 de femei somere. Muncitoarele asiatice au calificare superioara bacauancelor si sunt dispuse sa lucreze pe salarii mici.

Daca Romania continua sa se vacanteze din punct de vedere al locurilor de munca, avem toate sansele sa gazduim tabere de muncitori congolezi sau chiar de talibani.