OPINII
Profesor Bogdan Murgescu: De ce-l votez ca rector pe Marian Preda. Scrisoare deschisă către membrii comunității academice a Universității din București Profesorul Bogdan Murgescu a publicat pe Contributors.ro o scrisoare deschisă în care explică motivele pentru care îl susține pe Marian Preda la postul de rector al Universitatii din București. Pe data de 4 decembrie a avut loc primul tur al alegerilor pentru desemnarea noului rector, iar reultatele au fost Prof. univ. dr. Marian Preda – 477 voturi (46,44 % din numărul de voturi exprimate). Prof. univ. dr. Laurențiu Vlad – 488 voturi (47,51 % din numărul de voturi exprimate). Miercuri, se va tine turul al doilea al alegerilor.
Așa-zisele elite* Elita este categoria socială cu acces la resurse (definiția îmi aparține, sunt mîndru de ea). Ne văicărim că n-am avut elite, că n-am avut un Havel („Am fost o generație lipsită de maeștri”, scrie undeva H.R.Patapievici), dar ne văicărim degeaba, pentru că România a avut elite, în sensul de mai sus. Hrana era o resursă, educația era o resursă, îngrijirea medicală era o resursă, sportul era o resursă, informația era iarăși o resursă – poate cea mai prețioasă dintre toate, cea care a contat pe termen lung. Imensa majoritate a oamenilor din țară nu avea acces la aceste resurse, iar lupta pentru a le obține implica un incredibil consum de timp și de energie; ceea ce înseamnă că cei care le aveau la-ndemână alcătuiau elita. Ca să mă fac înțeles, recurg la tehnica mea preferată, adică la exemplificare.
Această spaimă numită anxietate Nu e om viu să nu fi simțit groaza că trebuie să iasă în lume. Și acolo afară, să țină piept temutei lumi. Groaza creaturii că trebuie să își facă debutul în necunoscut, să își zidească căsuța, firea, sinele, autonomia, să perseverseze în mijlocul haosului ori prea vast, ori prea oprimant e atotprezentă. Cum Dumnezeu să nu ți se taie picioarele? În necunoscut te așteaptă propria singurătate. În necunoscut te așteaptă noi neputințe. Mai bine aici, cu vechile și familiarele neputințe. Aici unde exist cu chiu și vai, dar chiul și vaiul au granițele lor bine bătătorite. Afară e mult mai greu.
O frunză în vânt (după 30 de ani) Prin anii ’80, când se oprea curentul și toată casa cădea în beznă, iar tata și mama începeau să caute pe bâjbâite lumânările prin sertarele de la bucătărie, intram într-un fel de frenezie. Odată aprinse (de obicei una dintre ele era pusă într-un pahar pe frigider, una în sufragerie și alte două în cele două dormitoare – la baie se mergea cu o lumânare mobilă) aveam impresia că vine un fel de Crăciun.
Dezastrul școlii românești O spun cu sinceritate: declaraţiile doamnei Ministru a Educaţiei din ultima vreme – mai ales cele de după aflarea rezultatelor la testările PISA – mi se par întristătoare. Decembriele ne obligă, lucrurile grăite de dânsa seamănă cu faimosele “staţi la locurili voastre”; situaţia e sub control, Ministerul (şi – mai ales – Ministrul) e pe poziţii, dacă nu vă mai putem da încă o sută de lei, mai tăiem ceva hârtii şi, în cincinalul ce vine, trecem pe “creativitate şi inovaţie”. Acestea nu sunt doar “vorbe,vorbe, vorbe”, ci vorbe cinice, menite a ne arăta – încă odată – că Ministerul e cel cu “performanţele”, iar elevii şi profesorii lor cei ce-şi vor târî mai departe neajunsurile şi problemele.
Un basm cu dascăli și învățăcei A fost odată ca niciodată, în țara lui Roșu Împărat, o cetate mîndră cum nu mai era alta. Doar să te uiți la ea și-ți creștea inima în piept de bucurie, căci cetatea noastră nu era una de rînd, ci era vrăjită: în fața ochilor, vedeai aievea o cetate a învățăturii! Cum vestea îi mersese în lung și-n lat, boieri mari și boiernași din întreg ținutul, ba chiar și cîțiva rumâni din împrejurimi, dădeau an după an năvală să-și aducă coconii aici spre învățătură.
Iași: „Inima orașului” în pragul infarctului Palatul aparține unui "moment" al progresului (1925), Palasul 1 "altui moment" (2012), urmează inevitabil un alt "salt înainte". Iar ei, promotorii proiectului, se prezintă drept niște mesageri exclusivi ai progresului. Ceea ce este o mare, dacă nu completă închipuire. Sunt conștienți că la această ideologie consumeristă, high-tech, aderă în mod natural tinerii și IT-iștii, forța care poate duce înainte orașul. (Desigur, tinerii pot fi încântați. Nu mai pleacă, câștigă bine, au un mod de viață asemănător celui din Occident. Probabil pentru ei nu este un sacrilegiu că Trei Ierarhi va deveni un fel de capelă de rugăciune la intrarea în birou sau mall, ori că osemintele lui Al. I. Cuza, Dimitrie Cantemir ori Vasile Lupu se vor odihni la umbra unui turn megaloman de sticlă).
Analfabeții PISA. Șocul de care școala românească are nevoie Într-un amfiteatru King’s College London are loc cursul lui David Pepper, un cercetător de renume în domeniul educației comparative internaționale. Pentru a deschide discuția despre testările internaționale, formăm echipe și încercăm să rezolvăm un subiect PISA de matematică. Sunt în echipă cu câțiva britanici. Ne împotmolim la ultima întrebare, cea de dificultate ridicată. Grupa noastră încearcă un răspuns intuitiv, dar renunțăm destul de repede. Între timp, chiar în spatele nostru, o echipă de asiatici desenează de zor drepte punctate în plan, calculează unghiuri, nouă nici nu ne trecuse prin cap această soluție.
ANALIZĂ SOCIOLOGICĂ. PISA, o “enigmă” neînțeleasă și o șansă ratată… Rezultatele testării PISA, în România, arată o deteriorare în 2018 față de 2015 a nivelului de competențe – așa cum sunt ele măsurate în această abordare – mai accentuată în rândul categoriilor de elevi vulnerabili în procesul educațional față de cei mai bine poziționați social. Efectul direct sugerat de acest fapt este că, alături de scădere în general la testul PISA, înregistrăm, fapt și mai grav, creștere a diferențelor educaționale, a nivelului de acumulări educaționale manifestat în diverse categorii de elevi. Ne îndreptăm către un model de societate tot mai polarizată educațional și, implicit polarizată socio-economic – fiind bine-cunoscut efectul educației la nivelul bunăstării individuale și dezvoltării sociale.
Interviu cu scriitorul Pascal Bruckner. "Macron nu este iubit de europeni. Li se pare prea arogant, prea bun orator, prea francez." Ultimul roman al lui Pascal Bruckner, ”Un an și o zi” este o îmbinare de fantastic și mystery, bazat pe paradoxuri și răsturnări de situații, un roman foarte potrivit pentru vacanța de iarnă care urmeză. Pascal Bruckner este și unul dintre cei mai interesanți comentatori de politică din Franța, așa că am profitat de venirea lui la București pentru a-i pune câteva întrebări și pe această temă.Cumpără romanul lui Pascal Bruckner ”Un an și o zi” cu autograful autorului.
Pisica neagră, pisica albă, urgența și oazele Uniunea Europeană a intrat deja într-o situație economică ternă spre dificilă și nu va ieși cel puțin 3 ani din ea Raportul european de prognoză economică publicat în noiembrie 2018[3] anticipa o scădere a creșterii economice a zonei euro de la 2,4% în 2017 la 1,9% în 2019 și 1,7% în 2020. Cel pe 2019,[4] publicat pe 7 noiembrie, anticipează că anul acesta se va finaliza cu o creștere de 1.1%, relevant mai slabă decât prognozat anul trecut (1,7%) și actualizează „în jos” și prognozele pentru 2020 și 2021 la 1,2% pe an.
Frate-frate, dar brânza e pe bani (și albastră): neînțelegerile principiale dintre greii NATO au și origini fiscale! Celor care nu le miros bine tensiunile dintre greii NATO, verbalizate mai ales acum, la a 70-a aniversare, le recomand un duș rece care se servește de ceva timp încoace în fiscalitatea globală. Până la urmă, dacă vorbim de o structură de 70 de ani, e nevoie, pe ici pe colo, de resetări (că tot e la modă). Dar pe partea de sisteme de securitate îmi imaginez că e mai simplu – nimeni nu se apucă să mute peste noapte baze aeriene, navale și altele asemenea. În schimb, mișcări de forță se întâmplă sub ochii noștri în sistemul de fiscalitate, cel care în decada următoare va împlini nu 70, ci 100 de ani.
Anomalii E vorba de două lucruri care s-au întâmplat chiar de Ziua Națională a României și care au aruncat o umbră stranie asupra acestui moment aniversar. Mai întâi, invitarea penalului Adrian Năstase la festivitatea de la Palatul Cotroceni. Cum se face că un om căruia, prin sentință judecătorească, i s-au restrâns drepturile, chiar și cel de a vota, mai poate deține Steaua României?
Trei decenii de libertate: emigrația masivă a etnicilor germani, o dramă a României Dealurile Transilvaniei se așază de-o parte și de alta a drumului dintre Brașov, Kronstadt în limba germană, și Făgăraș, adică Fogarasch în limba germană, dar destinația noastră este Biserica fortificată din Cincșor, adică Kleinschenk, în limba germană. Sau, mai precis, Kli-Schink în dialectul săsesc. Dealuri mănoase, cu porumbi încă neculeși pe alocuri și vii, sate cu case mândre și biserici cu turle înalte, vite frumoase la păscut și turme de oi care se bucură de soarele unei toamne încă foarte blândă și darnică cu noi.
Trauma perspectivei europene, vecinătatea UE și ecourile cazului moldovenesc Intențiile Uniunii Europene de a integra vecinătatea sa estică într-un model normativ-instituțional funcțional, calitativ și democratic, acumulează noi surse de imprevizibilitate. Condițiile în care trebuie să opereze noua Comisie Europeană, condusă de Ursula Von de la Layen, începând cu 1 decembrie 2019, sunt fragile și ostile.
Cine plătește factura răului făcut României de PSD? Pe 26 mai, electoratul român îi emitea PSD o usturătoare factură pentru toate câte s-au întâmplat în România din ianuarie 2017, atunci când partidul condus de Liviu Nicolae Dragnea a preluat puterea ca urmare a copleșitoarei victorii din alegerile parlamentare desfășurate doar cu o lună în urmă.
O stafie bântuie prin lume – stafia hidrocarburilor regenerabile Nu există doar consensul celor 97% experți care sunt de acord cu încălzirea globală antropogenă(i). În orice curs universitar sau tratat academic de geologia și geochimia petrolului, consensul specialiștilor (nu știu care este procentajul, că nu a interesat pe nimeni să facă numărători) este că (a) hidrocarburile se găsesc predominant în roci sedimentare, (b) sunt predominant de origine organică și (c) finite ca resurse. Plecând de la acest ultimul aspect al consensului, s-au născut tot soiul de mișcări alarmiste.
Analiza votului în turul al doilea al prezidentialelor. Nivelul general de aspirații al tinerilor este tot mai apropiat de cel european Ipoteza pe care o susținem este că sporul de noi voturi acumulate de KWJ în turul al doilea în țară a fost determinat , ca și votul de la primul tur, de mișcarea socială începută cu protestele împotriva ordonanței 13 din ianuarie-februarie 2017, continuată cu 10 auguste 2018 și 2019 . În plus, în favoarea aceleiași mișcări de responsabilizare socială a acționat și decuplarea semnificativă a agendei oficiale a puterii politice din perioada 2017-2019 de agenda publică reală.
Cuvinte libere și deloc festive de 1 Decembrie O zi națională pe care nici conducătorii țării, dar nici românii obișnuiți, cei cu taxele și impozitele la zi, nu prea au știut să o sărbătorească așa cum s-ar fi cuvenit. În primul rând fiindcă prea adesea țara a fost dezbinată. Iar dezbinarea s-a văzut încă de la primul 1 Decembrie Zi națională, la acel 1 Decembrie în care urmașul arhitectului Unirii, regretatul Corneliu Coposu, a fost rușinos huiduit de o mulțime dirijată de liderii FSN, în frunte cu Ion Iliescu și cu Petre Roman.
Realitățile financiar-bugetare ale României și perspectiva alegerilor anticipate Oameni care îndeobște erau extrem de scumpi la vorbă și cum nu se poate mai atenți cu aparițiile lor în spațiul public se întrec în a lansa avertismente. Care nu se poate să nu ne îngrijoreze pe toți românii, deși destinatarul lor real este guvernul Orban. Concertul de deschidere i-a aparținut d-lui Valentin Lazea.

ESRI

Top 10 articole cele mai ...


Dosare blocate la tribunal



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by