Saptamana trecuta, administratorii societatii Casirom au anuntat Bursa electronica Rasdaq ca vor opri productia. “Avand in vedere cã energia electricã detine aproximativ 60% din pretul de cost, Consiliul de Administratie informeazã cã ia hotãrarea de a intrerupe temporar productia panã la gãsirea unor solutii.

Se vor efectua concedieri colective pentru reducerea la minim a personalului, astfel incat societatea sã functioneze ca persoana juridicã, conform legilor in vigoare”, a precizat presedintele CA, Alexandru Iancovschi.

Numai ca, oficialii Electrica Transilvania sustin ca tarifele nu s-au scumpit si ca, de fapt, cei de la Casirom nu sunt clientul lor, pentru ca au schimbat furnizorul (conform surselor noastre, Casirom a tot schimbat furnizorii de servicii si materiale, pentru ca nu i-a platit). Investigatiile ziarului OBIECTIV scot la lumina un alt adevar.

Totul a inceput in 2004

Planul italienilor a fost pus in practica incepand cu 2004. In acel an, datele contabile au scos la iveala o situatie cel putin ciudata: desi productia se dublase, comparativ cu anul 2003, pierderile s-au amplificat direct proportional cu cifra de afaceri. Ce putea insemna asta? Ca societatea functioneaza pe pierderi.

Adica, pretul de vanzare al carburii de siliciu era mai mic decat costul de productie. La vremea respectiva, reprezentantul Unimetal SpA, Paolo Favaretti, a negat aceste acuzatii.

Dar, unele dovezi indicau cat se poate de clar ca italienii cumparau tona de carbura cu 360 de euro si o revindeau cu circa 500 de euro, pe piata europeana, in conditiile in care costurile de productie pentru o tona erau de circa 410 euro.

Matematic vorbind, la fiecare tona de carbura, Casirom isi trecea in cont o pierdere de vreo 50 de euro, in timp ce Unimetal SpA avea un profit de peste 100 de euro.

Dovezi clare!

Exista dovezi clare in acest sens! Pe de o parte, documente interne ale societatii, pe de alta parte, adrese trimise din Italia de cei de la Unimetal SpA.

In primul caz, e vorba de unele adrese facute de fostul director Ioan Florea si de fostul director economic Marcela Beian, care au atras atentia Consiliului de Administratie ca situatia nu e normala (adresa din 16 decembrie 2003: "pretul de vanzare este cu 77 euro/tona mai mic decat costul obtinerii unei tone"). Dar n-au fost bagati in seama, pentru ca nu era in interesul italienilor.

In al doilea caz, e vorba de unele fax-uri trimise din Italia, de la sediul Unimetal SpA, pe numarul de telefon al Casirom, in care italienii "dicteaza" pretul de achizitie, contrar semnalelor de alarma trase de fosta conducere, si chiar indica destinatia carburii de siliciu, pe la ei trecand doar hartiile, pentru contabilitate.

In documentul citat, italienii solicita 300 de tone de carbura de siliciu, cu pretul de 365 euro/tona, pentru a o furniza unui client din Germania, Werner Kessl Glessereibedarf GmbH. Adica, aproximativ cu 50 de euro mai putin decat costurile de productie pentru aceeasi cantitate de carbura de siliciu.

Doar la aceasta tranzactie, italienii au castigat aproximativ 40.000 de euro, in timp ce societatea turdeana a pierdut circa 15.000 de euro. Calculati la ce sume s-a ajuns in conditiile unei productii de 25.000 de tone!

Alta dovada!

In 1 iulie 2005, ziarul Averea a publicat o informatie privind intentia Comisiei Europene de a initia o investigatie pentru a stabili daca producatorul de carbura de siliciu din Turda, care exporta produsul pe piata comunitara, practica un pret de dumping, afectand astfel industria de profil din UE.

Anuntul a fost facut public de Comisia Europeana (CE), care primise o reclamatie in acest sens in luna martie a aceluiasi an. Acuzatia de dumping facea referire tocmai la comparatia intre valorile normale ale costurilor de productie si pretul de export pe piata Uniunii Europene.

„Reclamantii au adus probe ca importurile provenind din Romania au crescut in termeni absoluti si in ceea ce priveste cota de piata“, se mai arata in anuntul CE, publicat in jurnalul oficial al UE.

In loc de concluzie

Mecanismul gandit de italieni a putut functiona atata timp cat Romania nu a fost membru UE. Insa, de la 1 ianuarie 2007, noul statut al Romaniei le-a dat peste cap calculele italienilor.

Pe de o parte, pentru ca au intrat in vizorul Comisiei Europene, iar pe de alta parte pentru ca erau obligati la investitii de milioane de euro, pentru protectia mediului, in cazul in care ar fi dorit continuarea activitatii. Pe de alta parte, scaderea cursului de schimb euro/leu a amplificat si mai tare nivelul pierderilor societatii.

Conform unor surse din mediul economic, acestea ar fi ajuns la peste 200 de miliarde de lei vechi! Astfel, decizia anuntata, privind incetarea activitatii, nu este deloc surprinzatoare.

Numai ca motivatia cu cresterea pretului la energia electrica nu este pe deplin reala si ascunde un mecanism de “tepuire” al societatii, care s-a intins pe durata a trei ani de zile! Detinem probe concludente pentru a sustine aceste concluzii rezultate in urma investigatiilor facute.

Casirom, in date si cifre

Actionariatul Casirom era, conform ultimei raportãri cãtre Rasdaq, Unimetal (Italia) - 33,80%, Elsid Titu - 17,81%, Francesco Andretta - 13,40%, Alseide - 14,91%, persoane fizice si juridice - 20,09%. La 26 septembrie 2006, Unimetal a vandut 135.000 de actiuni la 7 bani/unitate, iar la 2 noiembrie italienii au mai instrãinat 59.000, la acelasi pret.

Casirom a inregistrat in 2005 o cifrã de afaceri de 29 milioane de lei si venituri de 30 de milioane de lei, potrivit Ministerului Finantelor Publice. Cu toate acestea, societatea a iesit pe pierdere cu 8,8 milioane. Datoriile Casirom pe 2005 erau de 17,6 milioane. La finele lui 2005, combinatul de produse ceramice refractare avea 285 de salariati.