Jacob Muschong, figura legendara a Lugojului de altadata, reprezinta un model de reusita pentru orice om de afaceri. Caramida si tigla produse in cele trei fabrici ale industriasului din Lugoj au fost renumite in Imperiul Austro-Ungar iar dupa Marea Unire de la 1918 si in Romania Mare.

Ascensiunea unui industrias

Bunicii si strabunicii lui Jacob Muschong au facut manual caramida la marginea Lugojului. Primele soproane de uscare au fost construite in anul 1711, pe actualul teren al Fabricii de caramida Dunav, de pe strada Herendestiului, nr.10. Jacob Muschong s-a nascut in anul 1868 in Chichinda, o localitate din Banatul Sarbesc.

La varsta de 20 de ani, se casatoreste cu Margareta Bohn, fata unui renumit industrias german, specializat in producerea de tigle si caramizi, care a construit fabrica de caramizi de la Jimbolia, de la Carpinis si avea mai multe fabrici in Europa. La 20 de ani, Muschong si sotia sa infiinteaza firma "M. Bohn & Comp." care construieste la 1888 Fabrica de caramizi din str. Herendestiului nr.10.

Materia prima era din belsug, iar taranii erau dispusi sa vanda pamant. La vremea respectiva, mai erau in Lugoj doi producatori de tigla si caramida, Partos si Fratii Junkers. A doua fabrica o construieste in anul 1907 pe str. Timisorii la nr. 177. Dupa castigarea unui renume a inceput sa acapareze fabricile din Lugoj.

Prima fabrica pe care a cumparat-o a fost cea a Fratilor Junkers, care se afla pe locul Silozului, de pe str. Buziasului. Dupa cativa ani preia si Fabrica de tigle si caramizi Partos. Batranii povestesc cum Muschong a preluat aceasta fabrica.

O varianta ar fi ca Partos si-a pierdut fabrica la carti, cealalta ca Muschong i-a provocat falimentul, deoarece Partos a refuzat sa se casatoreasca cu una din fiicele lui. Cert este un singur lucru, Muschong a demolat cele doua fabrici, iar masinile le-a transferat in unitatile sale de produs tigla si caramida. In 1908 firma isi schimba denumirea in "J.

Muschong & Comp." si, dupa un an, preia si ultima fabrica din Lugoj, aflata pe str. Timisorii, langa unitatea nr. 2. Aceasta fabrica se numea "Lugosi Gözteglagyar" - Caramidaria lugojeana pe vapori. Dupa preluarea de catre Muschong, aceasta unitate devine Fabrica nr. 3.

Muschong - Baile Buzias

Legenda spune ca Baile Buzias au fost cumparate in urma unui incident la Casinoul din Parc. Sotia lui Muschong, Margareta, care era numita de cei apropiati Etelka, umbla foarte des imbracata in costum popular svabesc. In timp ce vizita Statiunea, a vrut sa intre in Casino, insa nu i s-a permis accesul deoarece nu era imbracata in mod corespunzator.

A doua zi, Margareta Muschong a aflat ca Statiunea Buzias a avea datorii la banca si le-a cumparat politele, devenind proprietara peste noapte. Tot legenda mai spune ca a doua zi i-a dat afara pe toti cei de la Casino si, impreuna cu barbatul ei, Jacob Muschong, au fondat societatea pe actiuni Muschong - Baile Minerale Buzias.

Primul stapan al Bailor Buzias a fost Statul Maghiar, apoi a fost renumita familie Schottola, de la care a cumparat-o Muschong.

J. Muschong & Comp.

Sotii Muschong au avut trei fete, Barbara, Ecaterina si Margareta. Au mai avut si un baiat, care a murit prematur. Barbara Muschong s-a casatorit la Budapesta cu fiul celui mai renumit producator de parfum din Imperiu si a luat numele sotului ei, Zapanos Imre.

Se spune ca in ziua casatoriei s-a produs un incident, dupa care Jacob Muschong a dezmostenit-o pe Barbara, schimbandu-si testamentul, prin notariat. Motivul acestei suparari a fost acela ca cei doi miri au refuzat cadoul lui de nunta, care consta intr-o fabrica moderna de carmida construita in mare taina la marginea Budapestei.

Industriasul s-a suparat atat de tare incat nu a mai vorbit cu Barbara niciodata. Aceasta fabrica a functionat si a facut parte din averea Familiei Muschong pana la nationalizarea ei de catre comunistii din Ungaria. Ecaterina Muschong s-a casatorit cu Elemer Patyansky, iar Margareta Muschong cu Adalbert Sladek.

Dupa moartea subita a lui Jacob Muschong, din 13 decembrie 1923, cei doi gineri se vor ocupa de afacerile familiei pana la nationalizarea din 1948 din Romania. Sediul principal al firmei era pe str. Herendesti nr.10, iar cele doua fabricii de pe Timisorii se subordonau acesteia. Ecaterina si Elemer Patyansky au avut doua fete, pe Ecaterina si Magdalena.

Ecaterina a decedat in anul 1991, fara urmasi, iar sora ei Magdalena , devine prin casatorie Nasta si, la randul ei, naste doua fete, pe Dorothe si Monica. Margareta si Adalbert Sladek au o fata pe numele de Margareta, care prin casatorie cu un cetatean german devine Wening. Urmasele familiei Patyansky renunta la mostenire in favoarea Margaretei Wening.

Astazi nepoata lui Muschong este singura mostenitoare a averii renumitului industrias si l-a imputernicit pe ec. Mihai Tanjala sa duca lupta de recuperare a proprietatilor cu Statul Roman.

Ani grei pentru Muschong

Dupa Marea Unire de la 1918 autoritatile romane au inceput persecutarea lui Jacob Muschong, considerand ca se opune dezvoltarii capitalului romanesc. Este sicanat fara incetare, printr-o ampla campanie de denigrare prin presa, inceputa de reporterul Cutana de la ziarul Adevarul.

Aceste lucruri i-au pricinuit multe suferinte si i-au subrezit inima, cu toate ca muncitorii de la Fabricile lui aveau cele mai bune conditii de munca si de locuit. Primul mare soc l-a avut in vara lui 1922, cand izvoarele de apa minerala de la Baile Buzias au disparut. S-a starnit panica printre vizitatorii bailor, iar opinia publica s-a alarmat.

Totusi, Jacob Muschong, ca un om de o rara experienta, nu s-a descurajat. A stat zile si nopti fara intrerupere in spatele muncitorilor lui, sondand in dreapta si in stanga pana au gasit izvoarele si a invins. Cu cateva saptamani inainte de a muri, a inceput construirea unui hotel modern, hotel terminat de urmasii lui.

In toamna lui 1923, Jacob Muschong primeste o noua lovitura, campania de denigrare este preluata si de ziarele locale. Rasunetul, nr. 36, 9 septembrie 1923: " [...] Fabrica de tiglarie Muschong din localitate a aratat comisiunei trimisa pentru evaluarea darii un venit brut din afacerile intreprinderei in suma de Lei 6.975.312,83, iar ca profit net trecut in bilant suma de Lei 334.095,27.

Cum acest venit net se parea prea mic fata de marile afaceri ce le face aceasta intreprindere, s’a trimis o comisiune specialad e experti, care a constatat ca venitul curat al acestei intreprinderi este de 5.086.430 - Lei, iar nu cum s-a aratat mai sus." Finantele Publice nu au acceptat investitiile facute J.

Muschong, considerand sumele investite ca profit si obligandu-l sa plateasca impozit pentru ele. Acest precedent a fost folosit de autoritatile romane impotriva tuturor investitorilor de alta origine. Toate aceste sicanari au culminat cu decesul subit al lui Jacob Muschong, in urma unui infarct, care l-a prins pe closetul din resedinta sa de pe str. Al. Mocioni.

Despre moartea marelui industrias, ziarul local Rasunetul consemna scurt in Nr. 50, din 16 decembrie 1923: "Caz de moarte. Miercuri, in 12 l.c., a incetat din viata subit Iacob Muschong, marele fabricant de tiglarie din Lugoj, in etate de 54 ani. Inmormantarea a avut loc Vineri cu mare solemnitate".

Unicul Jacob Muschong

Dupa moartea lui, nimeni din familie nu s-a putut ridica la experienta si capacitatea lui de conducere. Insa averea lui, reevaluata astazi, dupa atatia ani, se ridica cu siguranta la peste un miliard de dolari. Fabricile au fost nationalizate de comunisti in 1948 si, in mare parte, demolate. In locul Fabricilor de pe Timisorii, s-au construit Fabrica de Faianta si de Obiecte Sanitare Mondial.

Din prima fabrica a lui Muschong, construita la 1888, au mai ramas in picioare cuptorul circular de ars caramida de tip Hoffman si cladirile care adapostesc Atelierul mecanic, Atelierul auto si cateva magazii. Astazi, mostenitoarea legala a acestui imperiu financiar este Margareta Wening, care incearca sa mai recupereze din vasta mostenire a bunicului ei.