Un hunedorean la Paris

de Petre Popovici     Gazeta de Hunedoara
Miercuri, 17 august 2005, 0:00

Povestea lui Gratian Matenuca este aceea a unui om care a plecat in Occident la munca si a parcurs toate etapele umilintei si degradarii sociale. A stat in arest, a dormit prin parcuri si a fost somat sa paraseasca teritoriul Frantei, Belgiei sau Olandei in 24 de ore, dar niciodata nu a devenit infractor si nu si-a pierdut dreptul de a reveni.



Cu toate ca a fost marginalizat, spune ca politistii si patronii occidentali l-au tratat mult mai bine decat romanii. Daca in 2007 sau in 2008 vom intra in Uniunea Europeana si vom primi drept de munca in Occident, omul va pleca din tara si spune, cu tristete, ca va uita si limba pe care o vorbeste acum. El a parasit tara din cauza datoriilor si a recuperatorilor.



Teapa balcanica



A ajuns in Austria in cel mai nepotrivit moment. Era ziua de 29 septembrie, la nici trei saptamani de la prabusirea Turnurilor Gemene din New York. Evidenta imigrantilor era mult mai stricta, dar firmele romanesti care se specializasera in intermedieri gaunoase ale contractelor de munca in strainatate nu isi intrerupsesera inca activitatea.



Gratian a cazut victima modului clasic de operare a teparilor. Odata ajuns la Innsbruk, i s-a luat pasaportul (care a fost dat angajatorului austriac) si a primit, in schimb, o copie xerox a acestuia.



Salariul negociat in tara s-a dovedit a fi de cinci ori mai mic decat banii pe care i-a primit dupa o luna lucrata ca om bun la toate. "La sfarsitul lui octombrie am vazut ca am castigat cam tot atat cat castigam in tara. Aveam 250 de marci in buzunar. Am hotarat sa plec in Portugalia. Era singura tara in care puteam primi permis de munca. Trebuia doar sa-mi aleg ruta.



Prin Italia sau prin Germania. Prin Elvetia nu se putea, pentru ca nu era membra UE", a spus Gratian. A ales, in cele din urma, Germania. Auzise, de la romanii intorsi in tara, ca nemtii ii repatriau pe imigrantii ilegali. "Stiam ca romanii mint, asa ca am fost sigur ca nu ma va opri nimeni", povesteste barbatul. A urcat in primul autobuz pe care l-a vazut ca pleaca spre Franta.



La Montmartre a fost oprit pentru prima data de politie. Cauta o casa de bilete, pentru a-si cumpara tichet spre Lisabona. A avut noroc ca se imprietenise pe tren cu un african, fiu de ambasador, si cu o nemtoaica. A trecut de control numai atunci cand cei doi au garantat pentru el. "Nu am mai vazut asa ceva niciodata, intr-un an de stat in strainatate. Politistii erau imbracati in civil.



Parca ma intorsesem in timp si aveam in fata agenti Gestapo. Am aflat mult timp dupa aceea ca tot teroristii arabi erau de vina pentru comportamentul francezilor", continua Gratian.



Vanzator de droguri in Jamaica



In Montmartre a aflat ca banii nu ii mai ajung nici pentru a parasi Franta. Autoritatile din Lyon i-au eliberat alte acte, in baza unei declaratii pe proprie raspundere. Vreme de 11 luni s-a numit Joe Dobbs si era originar din Guyana. A ajuns in Franta intr-un container, pe vapor, dupa ce vreme de doi ani vanduse droguri pe plajele din Jamaica.



A cerut azil politic si nu dorea sa se intoarca in Guyana din cauza persecutiilor. Motivul pentru care Gratian isi alesese o biografie atat de exotica era unul de ordin practic. Singura tara europeana in care Guyana avea ambasada era Marea Britanie, iar francezii nu il puteau expulza peste Canalul Manecii fara actele de identitate originale.



Hot si ginerica de piranda



Primul domiciliu stabil pe care l-a avut in Franta Dobbs alias Gratian a fost la Paris, unde a fost "adoptat" de o comunitate de tigani romani specializati in furtul din magazine. "Cand a aflat bulibasa ca eu nu vreau sa fur, si-a facut zece cruci, dupa ce a tras o injuratura neaosa romaneasca. Am fost intrebat ce caut la Paris, daca nu fur, pentru ca acolo toti emigrantii fura.



Ucrainienii, grecii, ungurii si bulgarii spun insa, atunci cand sunt prinsi, ca sunt romani", isi aminteste "guyanezul". Tiganii au vrut sa-l insoare cu o piranda si sa il trimita in Sibiu, sa aiba grija de familiile lor, pana cand ei faceau destui bani. Din nou, i-a fost frica sa se intoarca in tara. Tiganii i-au gasit, totusi, o treaba.



De fiecare data cand banda opera in magazine, el statea si pazea marfa deja furata. Gratian a ramas in Paris pana aproape de sfarsitul aventurii sale de emigrant. Isi aminteste ca a fost cea mai linistita perioada. Ziua colinda orasul si incerca sa se angajeze legal, iar seara statea in fata supermarket-urilor. I-a parasit pe tiganii romani atunci cand i s-a promis sa se va putea angaja in Rouen.



Prima zi a fost urmata de prima seara petrecuta in arest. Dobbs a fost retinut pentru ca politistii francezi nu crezusera o iota din aventura sa jamaicana. In celula alaturata erau numai romani. "Cel mai greu mi-a fost nu sa nu vorbesc romaneste, ci sa ma prefac ca nu inteleg nimic din ce se vorbeste alaturi.



O camera de luat vederi filma zi si noapte ce se petrece in fiecare celula", povesteste Gratian.



Inapoi spre tara



Saptamana petrecuta in arest l-a convins sa se intoarca in Romania. Nu era insa deloc simplu. Expatrierea, prin intermedierea ambasadei, l-ar fi costat 100 de franci. Trecerea ilegala a frontierei dintre Austria si Ungaria a fost considerata de Gratian mult prea periculoasa. "Trebuia sa fiu nebun ca sa strabat toata Ungaria ca roman fara acte", spune acesta.



A ales sa mearga din tara in tara si din oras in oras, fara bilete de tren sau autobuz. Sa fumeze, sa bea si sa faca scandal. Totul pentru a fi arestat si extradat. Asa a procedat in Anvers, Lierse, Amsterdam, Rotterdam, Dortmund, Köln si Berlin. De fiecare data primea aceeasi hartie, in care era somat sa paraseasca tara in care se afla in decurs de 24 de ore.



Germanii l-au luat in serios abia atunci cand, de la Berlin, a urcat in trenul de Hanovra. "Eram roman si mergeam spre vest, fara bilet. Pe deasupra, mai aveam in buzunar somatiile sa parasesc Franta, Belgia si Olanda. Eram disperat. Daca nu voiau sa ma extradeze, ma hotarasem sa ma intorc la Paris.



Macar acolo puteam manca gratis, la masa milei, iar hainele mi le puteam spala tot gratuit", isi continua povestea Gratian.



Caminul de primire a emigrantilor din Hanovra a fost ultima halta inainte de extradare. Majoritatea romanilor pe care i-a intalnit in periplul prin Austria, Franta, Belgia, Olanda si Germania sunt din nou in tara. Relatiile pe care si le-au facut cu emigratia ruseasca sau maghiara i-au transformat in prosperi oameni de afaceri.



Multi dintre ei prefera insa statutul de simpli angajati la Paris sau Rotterdam, decat acela de mic intreprinzator in Romania.



Cum fura romanii



Tiganii romani de la Paris i-au predat lui Gratian Matenuca adevarate lectii de hotie. Sistematizate, in functie de marfa "ochita". Daca se fura alimente cu o valoare totala mai mica decat 40 de euro, hotul nu are rost sa-si ia nici o masura de precautie. Politistul in custodia caruia este predat de paznici il elibereaza la primul colt se strada.



"In Paris nu te aresteaza nimeni daca esti emigrant si furi mancare". Supermarketurile contribuie saptamanal la masa saracilor. Furturile din magazine sunt pierderi prevazute", spune Gratian. Cu totul altfel stau lucrurile atunci cand se fura obiecte scumpe sau bautura. Intotdeauna trebuie mers in echipa.



"Unul din hoti isi pune in cos 15 - 16 sticle cu vin de Porto, de exemplu, chiar sub camerele de supraveghere. Apoi se plimba pe la alte raioane si "paseaza" trei - patru sticle. Este foarte important sa nu se grabeasca. La sfarsit, dupa ce complicele a iesit din magazin, se intoarce si pune inapoi pe raft vinul pe care l-a luat cu o jumatate de ora inainte".























72 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version