In ianuarie 1998, ATG a fost intabulata, prin extrasul de Carte Funciara (CF) cu nr. 2050 din comuna Mihai Viteazu, cu drept de proprietate asupra unui teren de 5500 mp de la marginea Drumului National nr. Terenul a apartinut familiei Momeu din Turda.

Pe acesta s-a construit o statie PECO cu spalatorie auto, depozit, vulcanizare, restaurant, magazin, patru spatii de cazare, trei birouri, doua vestiare, terasa, parcare auto si rezervoare pentru depozitarea carburantilor. ATG are sediul in Ploiesti, iar asociati au fost Strategic Mineral Oil (SMO) din Oradea, cu 86%, si Nicolae Momeu, domiciliat in Turda, cu 14%, administratorul firmei.

SMO are un singur asociat, Ghiurau, implicat in numeroase scandaluri ce vizeaza traficantii de combustibili din Bihor.

ATG a incheiat cu RAFO doua contracte de furnizare de carburanti, unul in septembrie 1998 si al doilea la inceputul anului 1999, cu o durata de un an. Patronii ATG, Ghiurau si Momeu, au garantat amandoua contractele cu proprietatile din Mihai Viteazu, pana la concurenta sumei de 500.000 de milioane de lei noi. Intre cele doua societati s-a incheiat un contract de ipoteca.

Deoarece ATG nu a platit livrarile RAFO, firma ploiesteana a fost chemata in judecata. Tribunalul Prahova a emis, in iunie 2000, Sentinta nr. 722, prin care a obligat ATG sa plateasca rafinariei 605.000 milioane de lei noi. Sentinta a fost executorie, dar nu irevocabila, continuand in apel si recurs.

Procesul este la Inalta Curte de Casatie si Justitie si are termen ianuarie 2006, nefiind incheiat nici acum, din cauza problemelor de reorganizare judiciara ale societatilor.

Jonglerii cu RAFO via Turda

In baza sentintei din 2000 s-a dispus, in 2002, executarea silita a ATG. Firma nu a platit combustibilii si trebuia sa predea proprietatile cu care garantase. Numai ca Ghiurau si Momeu au avut grija sa incalceasca itele pentru a "evapora" datoriile.

Pe parcursul procesului de recuperare a datoriilor, cei doi au "aranjat" extrasul de Carte Funciara, astfel ca, in octombrie 2001, pentru terenul din Mihai Viteazu a fost intabulat dreptul de proprietate a sotilor Gheorghe si Lia Ghiurau, ca urmare a unui contract de vanzare-cumparare dintre acestia si ATG. In martie 2002, constructiile au trecut din proprietatea ATG in cea a SMO.

Sotii Ghiurau si SMO au considerat ca se cuvine sa conteste executarea fostelor proprietati ale ATG si chiar contractul de ipoteca, invocand, in cele din urma, prescriptia acestuia. Ghiurau a pozat in victima, aratand ca nu intelege de ce sa-i fie luate noile achizitii pentru niste datorii ale fostilor proprietari, adica ATG.

Toate acestea au dus la un lung sir de dosare pe rolul instantelor din Cluj, care nu au dus la nici un rezultat.

De curand, partile au renuntat la ultimul proces de la Cluj, care a stat nelucrat mai bine de jumatate de an din vina lor, motivand ca nu mai exista obiectul pentru care se judeca.

Ghiurau a beneficiat din plin de toata tevatura creata pe marginea privatizarii RAFO, a carei legalitate este contestata de Curtea de Conturi, datoriile sale fiind date uitarii, atata timp cat RAFO nu prea mai are ce sa-i ia. Benzinaria ATG, aflata la iesirea din Turda, este intr-o stare avansata de degradare.

Singurul paznic al acesteia ne-a spus ca a functionat, pana acum un an, numai restaurantul. Paznicul a fost angajat de firma Guset din Cluj, care are ca obiect de activitate "restaurante" si care pare sa fie noul proprietar.

ZIUA de Cluj nu l-a gasit acasa pe Momeu, insa sotia lui ne-a declarat ca ambii soti au cedat, in 2000, partile sociale catre Ghiurau si ca nu mai stiu nimic despre acesta si despre soarta benzinariei. "Am bagat pe dracu' in casa si numai probleme am avut din cauza lui Ghiurau", spune sotia lui Nicolae Momeu.

Sotii Momeu l-au cunoscut pe Ghiurau, in 1996, printr-un prieten de la o societate de la care bihoreanul inchiriase o autoutilitara si au decis sa se asocieze cu acesta pentru a construi statia PECO pe terenul ce le apartinea. Momeu i-a cedat toata afacerea lui Ghiurau, in schimbul a 50.000 de lei noi.

Concurenta lui Tarau

In ultima vreme, patronul grupului SMO Oradea a iesit din atentia autoritatilor si a opiniei publice. ZIUA de Cluj a incercat, fara succes, sa dea de el. Conform datelor Ministerului Finantelor Publice, grupul de benzinarii SMO mai functioneaza la Baia Mare si Arad. In ultima localitate a fost mutat sediul din Oradea.

Despre Ghiurau se stie ca, in vremurile lui bune, concura filiera "petroliera" a lui Adrian Tarau, fiul fostului prefect de Bihor. Ghiurau s-a ales doar cu o amenda pentru fapte privind regimul circulatiei, chiar daca anchetatorii puteau oricand sa aprofundeze partea de posibila evaziune fiscala realizata cu patru autocisterne.

El s-a facut cunoscut in Oradea si in urma scandalului din jurul societatii IFOR, la care este actionar si pe care a vrut sa o ia in totalitate de la asociatul sau, Calin Galea. Conflictul dintre cei doi a iscat un scandal intre Politia si Procuratura bihoreana, pe care l-a mediat Parchetul General.

Disputa dintre cei doi patroni a culminat, in octombrie 2003, cu un dosar penal in care Ghiurau este acuzat ca a patruns in forta in firma rivalului sau, lovindu-i angajatii si insusindu-si ilegal bunurile firmei. La intregul scandal dintre Ghiurau si Galea au asistat politisti, jandarmi si trupe speciale ale Politiei din Bihor, de unde si acuzele aduse fortelor politienesti.

Paienjenisul firmelor lui Ghiurau

Datele de la Oficiul National al Registrului Comertului arata ca Ghiurau a cladit un adevarat imperiu de firme, multe ajungand in reorganizare judiciara, faliment sau dizolvare.

Ghiurau a detinut 50% si a fost administrator la Ales Constructii Oradea, firma radiata in 2003, 89% din Emaen Oil Oradea, intrata in faliment la cererea Finantelor, 95% din Spec Oil, de asemenea in faliment, si 100% din SMO, "varful de lance" al afacerilor sale.

A mai fost administrator la General Rol Serv, dizolvata din cauza nemajorarii de capital, la Spec Oil si la IFOR, unde apare ca actionar cu 10%. General Rol si Spec aveau aceeasi adresa ca si SMO.