Un simplu zvon sau o realitate iminenta ? O posibila retrocedare a Palatului Toldalagi situat in Piata Trandafirilor, nr.11, din Targu Mures, locatie care in prezent adaposteste Muzeul de Etnografie, agita spiritele si creeaza o stare de incertitudine printre angajatii institutiei.

Pe ce se bazeaza eventuala cerere de retrocedare si care ar fi locatia pe care ar urma sa o primeasca pentru reinstalare respectivul muzeu? Acestea sunt doar doua din multele intrebari pe care si le pune cu foarte multa ingrijorare personalul institutiei.

In acest context, destul de incarcat, se pare ca nici Muzeul Judetean din Targu Mures, situat in Palatul Culturii, nu se „simte" prea bine. Si el este pregatit de plecare.

Palatul Toldalagi, locul unde membrii acestei familii poposeau atunci cand isi vizitau domeniile din zona, a fost construit de Laszlo Toldalagi intre anii 1759-1772. Cladirea apartine stilului baroc si a fost realizata de arhitectul Schmidt Pal, dupa planurile arhitectului francez Jean Louis d'Or.

Familia Toldalagi a facut parte din marea nobilime a Transilvaniei si a jucat un rol politic important in istoria acestei provincii romanesti in secolele XVII-XIX. Prima mentiune documentara a familiei dateaza din anul 1268. Este de fapt cel care obtinand o masie in Toldal a stabilit numele familiei de la numele acestei mosii.

In anul 1455, regele Ladislau al V-lea al Ungariei a acordat familiei blazon, iar din 1456 le-a donat intreaga mosie Toldal. Mihaly Toldalagi a obtinut in 1744 titlul de conte, iar fiul sau Laszlo, asesor la Tabla Regeasca din Targu Mures si mare jurist al vremii, a fost cel care prin diverse mijloace a sporit averea familiei acaparand terenuri comunale.

Proprietatile familiei au ajuns sa se intinda la momentul respectiv in comitatele Turda, Tarnava, Dabaca, Solnocul Interior, Cluj si scaunul Mures.

Nevoia de spiritualitate romaneasca

Din anul 1984, Palatul Toldalagi adaposteste sectia etnografica a Muzeului Judetean, ale carui baze au fost puse in anii '20 ai secolului trecut de Aurel Filimon.

Muzeul de Etnografie, ca sectie distincta are un bogat patrimoniu, care ilustreaza cultura populara traditionala din zona Muresului, evidentiind bogatia de ocupaSii, traditii si obiceiuri apartinand diferitelor etnii care convietuiesc in regiune.

Asezarile, tipurile de gospodarii si locuinte cu specificul lor etnic, sunt foarte bine redate prin uneltele apartinand inventarului casnic si gospodaresc. Sumane, cojoace, catrinte, caciuli, opinci, cizme secuiesti s.a., vin sa intregeasca imaginea.

Unele din acestea sunt foarte vechi si au fost colectionate intr-un timp indelungat, o parte dintre ele fiind donate, dar cea mai mare parte fiind achizitionate prin eforturile muzeului. Un colectiv profesionist de sapte persoane, bine inchegat si cu multa experienta, vegheaza la buna desfasurare a activitatilor ce se deruleaza aici.

Pana cand, este greu de spus. Se vehiculeaza ideea, ca in eventualitatea unei retrocedari, muzeul se va muta intr-o alta locatie - incerta deocamdata -, cel mai probabil Ia Reghin.

Precedentele

Muzeul Judetean din Miercurea Ciuc a fost inchis in 1990. S-au sigilat depozitele, iar directorul institutiei Viorica Crisan (Soiom), ramasa fara „obiectul muncii" a fost nevoita sa plece din oras si din judet, ca de altfel majoritatea angajatilor romani ai institutiei.

A luat fiinta, in schimb, Muzeul Tarii Secuilor, in care pana si urmele ce amintesc de existenta in zona a dacilor si a urmasilor lor, romanii, au fost discret, dar ferm, indepartate. La fel s-a petrecut si la Covasna.

Repetatele demersuri ale Episcopiei Ortodoxe a Harghitei si Covasnei, conjugate cu cele ale Muzeului de Istorie si Arheologie din Cluj-Napoca au dus in final, dar dupa mai multi ani de asidue cereri adresate diverselor foruri guvernamentale, la infiintarea Muzeului Carpatilor Rasariteni la Covasna si a unei filiale a acestuia la Miercurea Ciuc.

Ca spatiu ocupat si obiecte expuse, aceste muzee sunt mici si modeste in comparatie cu situatia lor anterioara anului 1990.

In acelasi context, in anul 1990 s-a incercat scoaterea din Palatul Culturii din Targu Mures a Muzeului Judetean, de catre directorul de atunci al Filarmonicii, Csiki Boldiszar, sub pretextul ca acolo a fost canda Conservatorul, uitandu-se insa faptul ca tot acolo, a fost candva si Muzeul de Arheologie si Etnografie infiintat dupa repetatele demersuri ale lui Aurel Filimon.

Exista o cerere de retrocedare?

Prin Decretul 92/1950, Palatul Toldalagi a fost preluat de statul comunist. Conform acestui decret s-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului inscris sub numarul de ordine A+308, transmis din foaia nr.374 sistata, cu drept de nationalizare in favoarea statului roman. Cartea Funciara in care este consemnat Palatul Toldalagi, document anterior anului 1950, nu mai exista.

Exista insa documente de arhiva care atesta faptul ca anterior preluarii de catre statul comunist a Palatului Toldalagi, aceasta cladire a apartinut Bancii Secuiesti, care, ca orice banca ce se respecta, nu statea in chirie.

Or, in aceste conditii, a existat un act de vanzare-cumparare intre familia Toldalagi si banca, persoana juridica, sau poate un act de creanta, potrivit caruia Banca Secuiasca a intrat in posesia acestui imobil.

In aceste conditii, ce ar mai putea invoca mostenitorii cu sange albastru ai familiei Toldalagi? Ramane de vazut. In 1964, prin Decizia nr.1422 a Sfatului Popular al Regiunii Autonome Maghiare, palatul a fost transferat in administrarea Muzeului regional din Targu Mures, incepand cu 1 ianuarie 1956.

Ulterior, printr-o alta decizie a Consiliului Judetean, Palatul Toldalagi a fost atribuit viitorului Muzeu Etnografic, care, cu multe piedici, a inceput sa functioneze de pe data de 17 august 1984. „Periat mundi, vivat justitia!" („Piara lumea, dar sa triumfe justitia!").

Cam asa gandesc, probabil, guvernantii, mai precis cei care au pregatit insuficient de bine legile proprietatii, legi care, cu siguranta, vor creea in timp o avalansa si mai mare de procese pentru atat de imperfecta justitie romaneasca.

La presiunile exercitate din afara, dar si la santajele politice din interior s-a cedat cu prea multa usurinta. Din diverse motive. Cele mai multe meschine.

Declaratii:

Am auzit ca ar exista o asemenea cerere de retrocedare pentru cladirea care adaposteste Muzeul de Etnografie, dar nu cunosc mai multe detalii.

In eventualitatea ca va fi retrocedata, vom lua chestiunea in discutie la timpul potrivit si vom cauta un spatiu corespunzator pentru muzeu, dar tin sa va spun ca avem o criza acuta de spatii, atat in municipiu, cat si in judet. Cat despre Muzeul Judetean din Palatul Culturii, nu este propriu-zis o mutare, ci o reorganizare.

Birourile din Palat vor fi mutate intr-o alta locatie din municipiul Targu Mures, mai precis pe strada Marasti.

Lokodi Edita, presedinte al Consiliului Judetean Mures

Din evidentele Biroului Judetean de Aplicare a Legii nr. 10/2001, cu modificarile aduse prin Legea nr. 247/2005, nu rezulta ca imobilul din Piata Trandafirilor nr.11 - cel care adaposteste in prezent Muzeul de Etnografie - ar face obiectul vreunei notificari in sensul retrocedarii.

Asta daca nu cumva cel in drept, care a solicitat asa ceva - presupunand ca el exista - nu a adresat o astfel de notificare direct la Primarie sau la Consiliul Judetean.

Zamfira Pora, secretar general al Prefecturii Mures

Referitor la retrocedarea imobilului la care faceti trimitere, pe rolul Curtii de Apel Mures nu avem o solicitare pe cale judecatoreasca, vis-à-vis de respectivul imobil.

Anuta Dusa, purtator de cuvant al Curtii de Apel Mures

Sunt foarte multumit de aceste legi, dar in acelasi timp foarte nemultumit de momentul si conjunctura in care au fost date. Daca aceste legi ar fi fost date in 1990, ele ar fi sunat extrem de simplu si ar fi avut probabil un articol unic… Am reusit sa le dam foarte tarziu, in 2005, dupa ce foarte multe lucruri fara intoarcere s-au facut.

Bogdan Olteanu, ministrul pentru Relatia cu Parlamentul (din interviul acordat de acesta jurnalistei Camelia Popa, de la "Romania Libera", in data de 11 noiembrie 2005)