La prima vedere, dosarul penal privind escrocheria CARITAS nu mai poate oferi nici o surpriza.

Ioan Stoica, fostul patron al jocului de intrajutorare”, a fost condamnat definitiv, printr-o decizie din data de 18 iunie 2002 a Curtii de Apel Oradea, la o pedeapsa simbolica, de numai 1 an si 10 luni inchisoare! Adica, exact atat cat statuse deja Stoica in arest, din 24 august 1994 pana in 14 iulie 1996.

Cine mai tulbura atunci, din nou, apele din jurul acestei prime escrocherii in masa, pornita de la Brasov si gazduita apoi, pana si-a dat duhul, in 04 aprilie 1994, la Cluj Napoca de ospitalierul fost primar, Gheorghe Funar.

Bandetea cu care s-au purtat atunci anchetatorii cu cei vinovati de aceasta imensa frauda a permis, in anii imediat urmatori, existenta unor fapte asemanatoare, precum FNI sau Banca Populara. Reporterii GAZETEI au fost saptamana trecuta in sala de judecata, au asistat la dezbateri si s-au documentat cu privire la interesele si miza acestei resuscitari fortate a unui dosar penal nascut mort.

Anania Cionca s-a dat bolnav

Conform planificarii, Curtea de Apel Oradea a incercat solutionarea cauzei in sedinta programata pentru joi, 7 septembrie 2006, dar aceasta nu a fost posibila tocmai din cauza celui care a declansat noul proces: Ananie Cionca, una dintre “partile civile”, care, in mod firesc, ar fi avut interesul sa se fi trecut imediat la executarea silita a ceea ce ar mai mai putea fi recuperat din resturile patrimoniului firmei Caritas si din averea sotilor Stoica sau a unor beneficiari privilegiati de acestia.

Ori, daca tot a vrut Cionca o “revizuire” inutila - raspunderea penala fiind, oricum, prescrisa inca din 2002 - macar sa nu o impiedice sa se finalizeze cat mai repede! Cu toate ca, practic, joi putea sa aiba loc, fara probleme, ultimul termen de judecare a cauzei, magistratii oradeni s-au vazut obligati sa amane din nou luarea unei decizii.

Obiectul “noului” dosar este revizuirea deciziei penale, ceea ce reprezinta o cale extraordinara de atac, care putea fi declansata numai dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. Initiatorul ei este un personaj foarte ciudat, Ananie Cionca, “parte civila” care a constituit si apoi a reprezentat in proces un fel de asociatie a pagubitilor din Cluj.

Rasfoind cateva volume, am sesizat ca tocmai Ananie Cionca a cerut cele mai multe amanari de-a lungul celor cinci ani de judecata, intrecandu-se in tertipuri cu Stoica! In aceste conditii, este evident ca suspiciunile celorlalte parti civile fata de Cionca, exprimate de mai multe ori in termeni foarte duri de-a lungul interminabilului proces, au un suport real.

... si cu banii luati

Si de data aceasta, Ananie Cionca nu s-a dezmintit. Reprezentantul Uniunii Nationale pentru Salvarea Romaniei, prezent in sala, a cerut un nou termen de judecata.

Cu “delegatie de reprezentare fara drept de concluzii”, omul a solicitat amanarea judecarii cauzei justificandu-si cererea cu “lipsa presedintelui Uniunii din sala de judecata, din cauza unor grave motive de sanatate”. Ananie Cionca a “trimis vorba” completului ca nu poate sa participe la infatisare, din cauza starii precare de sanatate. Judecatorii s-au vazut obligati sa-i admita “partii civile” cererea.

Desi se aflau in culpa procesuala, reprezentantii Uniunii Nationale pentru Salvarea Romaniei nu au pierdut ocazia de a face noi afirmatii belicoase pentru putinii naivi care nu s-au “prins” de jocul lor.

Ingeniozitatea slab temperata

Una dintre concluziile celor 12 ani de taraganare a procesului penal este ca participantii care au muscat momeala “Caritas” au fost pagubiti ca urmare a platilor cu anticipatie de castiguri unor persoane care nu se incadrau in exceptiile prevazute in regulamentul de functionare al jocului de intrajutorare.

Principala nelegalitate, pe langa ideea in sine a “jocului”, este ca s-au platit castiguri “peste rand” unor apropiati ai familiei Stoica si ai personalului societatii, dar si unor oficialitati recunoscute ca “protectori” ai fraudei. Chiar inainte de incetarea jocului, s-au platit sume foarte mari unor “VIP-uri” ale acelor ani.

Printre modalitatile concrete de insusire rapida a banilor au mai fost stabilite: intocmirea de borderouri fictive de plata anticipata a castigurilor, plata unor castiguri anticipate catre persoane decedate, intocmirea de acte false, efectuare de plati duble, plata de castiguri prin “delegat” fara procura etc.

Intermediati si nu prea

Complicitatea autoritatilor cu frauda derulata de Ioan Stoica rezulta din modul in care el nu a fost deranjat cu nimic din “activitate”. Desi se ajunsese la o asemenea extindere a “jocului” incat se suprapunea chiar granitelor statului roman si era evident ca prabusirea “jocului” este numai o chestiune de timp, nimeni nu a intervenit in mod oficial.

Dimpotriva, s-au folosit cele mai moderne mijloace de manipulare a maselor si de inducere in eroare a participantilor. Cine i-a pus la dispozitie lui Stoica specialistii in manipulare? Cei care s-au aflat in spatele lui Ioan Stoica au stiut sa profite de naivitatea romanilor abia iesiti din obsurantismul ceausist.

Oamenii de decizie in stat nu au avut curaj sa interzica jocul si atunci s-au infruptat, chiar daca de cele mai multe ori prin intermediari, din “joc”.

Uitarea la romani

In conditiile in care s-ar verifica anumite acte primare si toate listele de “castigatori” privilegiati, amestecate in pivnitele Judecatoriei Oradea de-a valma cu alte tone de documente insignifiante, surprizele ar fi foarte mari.

“Primul milion” al unor personaje care se bat acum cu pumnul in piept ca sunt cinstite si onorabile - acel milion despre care imbogatitii tranzitiei ezita intotdeauna sa vorbeasca - si-a avut originea in banii de la Caritas. Iata un demers care, la fel ca “dosariada” informatorilor securitatii, ar merita sa fie facut.

De aceea a fost inventat Ananie Cionca si Uniunea sa pompoasa, ca sa se impotriveasca discret. Ei au urmarit nu doar salvarea lui Stoica si a intereselor acestuia, taraganand procesul, ci si uitarea privilegiatilor care nu si-au facut datoria.