As fi preferat, trebuie sa recunosc, sa castig prin acest editorial adversari care, la randul lor, sa fie capabili sa duca cu mine o polemica cel putin in amintirea marilor polemici dintre jurnalistii celei mai luminate perioade din istoria moderna a Romaniei, perioada interbelica.

Nu ma astept, insa, la polemici pentru ca cei despre care scriu sunt niste simpli sobolani ajunsi intamplator in presa, incapabili sa-si sustina coerent punctele de vedere si ideile, chiar si verbal.

Si, in plus, pentru a putea polemiza, oamenii, desi e cam mult spus oameni, ar avea, la randul lor, nevoie sa fi citit minim o zecime din cele 1000 de volume pe care le cere codul unui decent standard intelectual. Am fost tentat sa tac si sa privesc pentru a trage invataminte.

Dar daca as fi tacut pana la capat, in cele din urma mi s-ar fi facut rusine de mine. Nu am tacut atunci cand luam picioare in fund, copil fiind, impartind pungi cu Ion Ratiu presedinte!Nu am tacut atunci cand, alaturi de colegii mei din Liga Studentilor din Universitatea Babes-Bolyai, organizam ultimul mare miting studentesc din Cluj, cu o participare de peste 2000 de studenti, incercand sa-l dam jos pe fostul ministru al Invatamantului, Liviu Maior te iubim, ca ca tine nu gasim. Nu am tacut nici cand am fost fugariti si batuti, in primavara lui ‘96, din fata Cercului Militar din Cluj pentru ca ne-am permis sa strigam Jos, Iliescu!, la o vizita a presedintelui.

Nu mi-a fost teama sa ies in strada alaturi de Fumurescu, Viorel Nistor, regretatul Florin Chima si o mana de alti luptatori pe frontul democratiei conventiene imediat dupa primul tur al alegerilor din toamna lui 1996, pe o ceata cainoasa, cand inca nu se stia daca Milica va castiga sau nu impotriva bunicutei si, in consecinta, ne-am trezit cu petarde aruncate in capete de la ultimul etaj al

Hotelului Victoria. Nu am tacut niciodata, si tocmai de aceea nu voi tacea nici acum. Fac parte din acea generatie care a crescut si s-a format consumand presa vremii in totalitatea ei (de la Nu, Baricada, Zig Zag, Expres, Expres Magazin, 22etc.), si care s-a bucurat de editarea sau reeditarea unor carti de referinta ale culturii romane.

Am privit spre jurnalisti ca spre niste adevarati formatori de opinie si am cautat printre acestia modele. Mi-am dorit cu toata fiinta mea sa intru intre ei si sa devin unul de-al lor, considerand ca este o meserie si o breasla care merita tot respectul si care a avut un rol decisiv in democratizarea Romaniei, poate ce mai decisiv rol.

Chiar daca mi s-a reprosat de multe ori ca nu sunt destul de sarac ca sa ma consider ziarist, ca nu am mancat destul salam, iaurt si pufuleti, si nici nu m-am imbatat cu vodka proasta prin localuri ieftine, am continuat ca, atunci cand mi se cerea ocupatia, sa ma declar jurnalist.

Am avut, insa, in aceasta ultima saptamana, o demonstratie incredibila si absolut devastatoare, sufleteste vorbind, despre micimea unor caractere din cadrul breslei jurnalistilor.

Pe de alta parte, am avut si surpriza unor reactii si abordari echilibrate care mi-au aratat adevarata fata a unora dintre oamenii despre care aveam o parere preconceputa si gresita. Nu o sa fac aici referire, cum nu am facut nici zilele trecute, la vinovatia sau nevinovatia celor retinuti in grupul Gazeta. Nu stiu si nu e treaba mea sa stiu daca ei sunt cu adevarat vinovati sau nu.

Eu, insa, trebuie sa spun, pentru ca altfel m-as considera un las, ca nu cred ca demonstratia de forta in care un rol determinant l-au avut deja de acum celebrii mascati, a ajutat in vreun fel la cresterea imaginii Clujului in Romania si a Romaniei in Europa.

Sincer, privind jurnalele de stiri lunea trecuta, nu mai eram sigur daca au fost arestati niste jurnalisti sau niste criminali in serie, talhari la drumul mare, camatari periculosi, proxeneti, borfasi sau cine stie, poate niste raketi moldoveni.

Nu a fost nici cea mai mica diferenta intre modul cum au fost ridicati interlopii Clamparu, Gore, Nutu si Sile Camataru sau cei din clanul Cordunenilor, si modul in care au fost prezentati publicului, cu largul concurs al unei parti a presei, cei din lotul Gazeta. Mai departe, in ceea ce-i priveste pe ziaristii arestati, sper sincer ca justitia sa-si faca absolut echitabil datoria.

Trebuie sa recunoastem, insa, ca in acest moment, imaginea Clujului este serios afectata.

De la bucuria nedisimulata a frustratului de serviciu, Mircea Badea (Antena 3), care nu a scapat din nou ocazia de a mai da un picior in gura Clujului si clujenilor, la o multime de bloggeri care stiu despre Cluj cam cat stiu eu despre Tanganika, toti si-au dat cu presupusul saptamana trecuta despre presa clujeana.

Confuzii grotesti, rautati meschine, abordari neprofesioniste, invidii si venin si-au facut loc pe forum-urile de discutii unde jurnalisti frustrati sub acoperirea unor pseudonime au incercat sa arunce cu rahat inspre tot ceea ce inseamna presa de atitudine din Cluj, presa care nu se face cu musetel, retete culinare, pozitii sexuale, nicoleteluciu si alte patachine specifice culturii de Dambovita.

A face presa, in viziunea mea, inseamna a analiza, documentat si obiectiv, tot ceea ce este de interes public. De la cei care ne conduc pana la institutiile pe care le reprezinta si pe care le hranim din taxele si impozitele noastre.

Va fi foarte greu de acum incolo, si imi pare rau ca multi dintre colegii mei nu-si dau seama, sa faci presa de investigatie si dezvaluiri de forta (nu asa cum faceau unii, care, desi se pretindeau ziare de investigatii, erau mai mult compilatii de barfe, rautati si zvonuri) intr-un Cluj in care pana si unii dintre cei care construiesc blocuri intre case au amenintat, vinerea trecuta, pe colegii jurnalisti de la un alt ziar ca daca nu se potolesc se duc la Parchet si denunta un prezumtiv santaj.

Toti penalii vor avea acum o buna scuza sa se protejeze in fata unor ziare, jurnalisti si articole, prin amenintarea cu formula, pe care deja au invatat-o, m-au santajat!.

Chiar nimeni nu sesizeaza acest pericol? Daca nu sesizeaza colegii jurnalisti, poate o vor face politicieni responsabili care, chiar daca au fost criticati de presa, nu vor uita ca ascensiunea lor se datoreaza si faptului ca jurnalistii i-au pus sub lupa.

Sunt convins ca multi dintre politicienii reprezentativi ai Clujului fost nevoiti sa raspunda unor intrebari despre presa clujeana in saptamana care a trecut. Probabil ar fi momentul ca unii lideri de opinie sa spuna public ca acuzatiile impotriva trustului Gazeta nu sunt reprezentative pentru intreaga presa clujeana.

Asa cum nu toti politicienii sunt iresponsabili, nu toti jurnalistii trebuie sa plateasca in fata opiniei publice pentru ca o parte din colegii lor sunt acuzati de vrute si nevrute.

Dar, revenind la jurnalistii care m-au amarat in saptamana care a trecut, care au dovedit ca nu realizeaza uriasul pericol prin care trece credibilitatea breslei in ansamblul sau, trebuie sa spun ca majoritatea dintre acestia s-au ascuns sub pseudonime, neavand nici macar decenta de a-si asuma ceea ce spun.

A fost uluitor pentru mine sa vad cum unii dintre cei care, cu ani in urma, girau in ziarele pe care le conduceau escrocheria Caritas, sau altii, care inchideau ochii, deloc dezinteresat, la teapa Dacia-Felix s-au alte personaje si afaceri suspecte din Cluj, au dat in aceste zile adevarate recitaluri de moralitate.

De asemenea, am fost socat sa constat cum jurnalisticare practic n-au scris in viata lor nici macar o stire, eventual doar texte publicitare, s-au constituit in adevarate surse credibiledespre cazul Gazetape aceste noi OTV-uri al presei electronice, blogurile.

Este mizerabil modul in care jurnalisti care au mancat o paine, destul de buna, la unele ziare, plecand, n-au fost destul de curajosi sa-si asume ceea ce au postat pe forumuri, au atacat repetat si agresiv echipele fostelor publicatii, in incercarea disperata de a le pata cu o parte din rahatul din scandalul Gazeta.

Pe de alta parte, trebuie, obligatoriu, sa le dau macar initialele, pentru ca nu am cerut acordul lor sa le dau numele intregi, celor care, multi dintre ei in conflict deschis cu Man si echipa sa, au inteles sa-si faca relatarile si articolele absolut profesionist-C.B. de la Gandul, M.S. de la Evenimentul Zilei, V.L. de la Monitorul, I.C. de la Adevarul de Cluj, si nu in ultimul rand, S.M. de la ZIUA de Cluj si altii care nu-mi trec print minte in acest moment. Mai mult, poate cea mai mare surpriza a constituit-o un coleg de presa pe care-l dispretuiam, dar care mi-a dovedit, sambata dimineata, in emisiunea sa de la Alpha TV, ca are mai mult caracter decat tot grupul de gaste intelectualedintr-o anumita parte a presei clujene.

Domnilor colegi, chiar nu va puneti problema ca, deocamdata, din hidracu trei capete, politica-afaceri-presa, a cazut magareata doar pe unul? Chiar sunt atat de curati toti cei creeaza profituri, unii dintre ei in totalul dispret al legii? Chiar toti cei aflati acum pe functii publice sunt atat de imaculati incat procuratura le da bilete in alb de buna purtare? Cati asa-zisi oameni de afaceri cu nume din Cluj au fost saltati de mascati in ultimii 16 ani? Cati politicieni de pe Somes, unii dintre ei cu zeci de dosare, au fost condamnati? Chiar toate breslelesunt curate in Cluj si doar jurnalistilor li s-a aruncat in cap anatema din cauza gruparii Man? Repet, ca sa ma fac bine inteles, daca cei implicati in scandalul Gazeta au gresit, si exista si probe ca au gresit, ei vor plati.

Nu cred ca trebuie, insa, sa fie afectata in vreun fel calitatea si intransigenta actului jurnalistic, pe viitor, in Cluj.