Despre Corneliu Coposu, in familie, se vorbea cu respect. stiam, printre altele ca parintii lui vizitau des localitatea mea natala Badacin, iar tatal lui, protopopul greco-catolic Valentin Coposu oficia frecvent slujbe in capela locuintei lui Iuliu Maniu. Ulterior, parintele meu, in intervalul 1937-1940, i-a luat locul.

Am mai cunoscut ca impreuna cu un grup de studenti PNT, Coposu s-a implicat in edificarea scolii din localitate pe un teren donat de marele lui inaintas. In aceasta scoala am si facut si primele doua clase.

In anii 1987-1988, eram pe Bulevardul Eroilor din Cluj-Napoca, impreuna cu tatal meu Simion Man, cand ne-am intalnit cu un domn elegant, cu o statura atletica, dar supla. Cei doi s-au imbratisat si atunci l-am vazut prima oara. Desi la inceput, au discutat chestiuni familiale si despre prieteni comuni, am incercat sa-l intreb despre anii 1940.

Aparuse, nu demult, carti interesante, cum a fost cea a lui A. Simion despre 23 august, iat I. Scurtu scrise o istorie a PNT in care am aflat si adevaruri referitoare la unul din cele mai importante partide si despre liderul lui intransigent, Iuliu Maniu. Se demonstra ca afacerea Skoda, a fost montata de Carol II in incercarea de a submina autoritatea morala a conducatorului de partid.

Mi-a raspuns foarte amabil, aratand ca o reconstituire deosebit de exacta acelor petrecute al 23 august nu este posibila, doearece vagoane cu arhive au fost duse in Uniunea Sovietica, doar ca in anumite limite, se face un efort sa se spuna mai multe lucruri ca inainte. Mi-a mai relatat ca Ilie Ceausescu i-a cerut sa scrie o relatare cat mai directa si obiectiva a celor petrecute atunci.

Manuscrisul redactat a fost depus la arhiva Comitetul Central (CC). Ba mai mult, prin Directia Politica a Armatei a fost remunerat. (Ulterior, am aflat ca acest manuscris, inainte de 1989, a fost editat la New York, iar dupa 1990 a fost tiparit si la noi in tara. Am un exemplar din carte cu dedicatia autorului).

Intre altele, al aprecia foarte mult un volum semnat de Eugen Preda, ulterior director general al Radiodifuziunii, carte conscarata incercarii lui Churchill sa-l convinga pe Rooswelt ca trupele aliate sa debarce in Balcani pentru a se impiedica caderea acestei zone geografice sub stapanirea sovieticilor.

Coposu s-a implicat foarte mult si cu pasiune in ceea ce spunea, dar tata a schimbat ferm firul discutiei, care a revenit la temele initiale. Ulterior mi-am dat seama ca ii era frica ca aceasta convorbire sa nu fie interceptata.

Cu toate acestea, cei doi au purtat o corespondenta intensa si interesanta pe care profesorul Ioan Chindris a publicat-o cu un dens studiu introductiv in Anuarul Institutului de Istorie “George Barit” Cluj-Napoca.

L-am revazut la inceputul anului 1990 la televizor, in luari de cuvant la Consiliul Provizoriu de Unitate Nationala (CPUN) apoi cu prilejul monstruosului episod cind Petre Roman l-a scos cu TAB-ul din mijlocul multimii dezlantuite din fata sediului PNT Bucuresti din Piata Rosetti.

Un alt episod a fost cel in care Coposu a fost huiduit de “bunii romani” la adunarea de la 1 decembrie de la Alba Iulia, prilejuita de ziua nationala. Din punct de vedere fizic, Corneliu Coposu arata cu totul altfel decat barbatul elegant si sportiv pe care l-am intalnit la Cluj cu doi ani in urma.

Am mai fost in apropierea lui la Sighetul Marmatiei, atunci cand s-a instalat troita la Cimirul Saracilor, ce comemoreaza elita romaneasca, care a pierit in acest oras de frontiera precum si la Badacin unde a fost amplasat bustul lui Iuliu Maniu, dar in multimea imensa, n-am mai avut prilejul nici sa schimbam doua vorbe.

La fel s-a intamplat in 1992, cand s-a deplasat cu Emil Constantinescu la o adunare electorala la Cluj-Napoca. Am remarcat ca fuma enorm de mult. N-a asteptat sa iasa de pe scena Aulei Magna de la Colegiul Academic ca si-a aprins o tigara, spre disperarea pompierilor. A doua oara, am vorbit mai mult la sediul PNT de pe strada Cardinal Iuliu Hossu.

Era acompaniat de doamna Cornea si domnul Ticu Dumitrescu. Vorbea ponderat, fara incrancenare si patimna, dar si cu umor. Cum s-ar spune, un adevarat ardelean. Fiindca eram dupa mineriade, auditoriul nu facea cele mai blande remarci la adresa Frontului Salvarii Nationale (FSN). Coposu spunea ca noi avem adversari politici, dar nu dusmani si pornind de la aceste premise trebuie actionat.

Nu arunca invective, nu vorbea vulgar, cum fac unii ministrii, chiar femei, din actualul cabinet. Am remarcat memoria uluitoare pe care o avea, stia si unde am lucrat pana in anul 1989 si s-a aratat deosebit de amabil si respectuos cu sotia mea.

A treia si ultima data l-am intalnit impreuna cu profesorul Giurgea de la Universitatea de Agronomie si Medicina Veterinara, la Casa de Cultura a Studentilor. In prealabil, i-am cerut autografe pe cartea despre 23 august. Fiindca in sala eram pre multi, mitingul s-a mutat in Piata Lucian Blaga. Dupa cuvantare, cineva din multime l-a intrebat despre societatea “Vatra Romaneasca”.

(Era membru al acestei societati si Marian Munteanu, fostul lider al Pietei Universitatii ). A raspuns diplomatic ca timpul nu-i permite sa se ocupe si de societatile culturale.

Am scris o recenzie in revista “NU”, cu titlul “Un om intre oameni”, despre cartea de convorbiri cu Vartan Arachelian, foarte interesanta, dar cu greseli de transcriere neimputabile lui Coposu. I-am transmis revista prin fiul meu, Liviu Man, care l-a intalnit la {imleu Silvaniei. Ca un domn, in sensul bun al cuvantului, mi-a multumit.

Sunt cateva crampee disparate, care poate vor interesa cititorii GAZETEI. Marturisesc ca incerc un sentiment de satisfactie ca i-am fost contemporan, cel putin o vreme.