Gulagul clujean

de Titus Craciun, Tiberiu Farcas     Ziua de Cluj
Miercuri, 20 decembrie 2006, 0:00

ZIUA de Cluj ii prezinta pe clujenii calai si pe victime, asa cum apar ei in Raportul de condamnare a comunismului


Gruia Manea, maior, Cluj. Marturiile pastrate despre el vorbesc despre bataia aplicata la talpi cu o teava de otel, pe picioarele incaltate. Acestor bocanci li se spunea papucii lui Hristos.

Goiciu Petre, colonel. Din ordinul lui, timp de cateva luni, un detinut a fost zidit de viu, lasandu-i libere doar mainile si un orificiu la inaltimea gurii. Goiciu il vizita, injurandu-l zilnic.

Istrate Constantin, locotenent major, Gherla. Era seful grupei care executa condamnarile la moarte. Avea program pentru bataie, duminica era zi fixa.

Lazar Tiberiu, Gherla. (...) 100 de detinuti, pe care i-a aranjat in cerc, dandu-le ordin sa mearga in pas alergator, el aflandu-se in mijlocul cercului, de unde a inceput sa-i bata pe detinuti cu ciomege, lovindu-i unde nimerea.

Pasca Vasile, subofiter, Dej. A participat la uciderea lui Alexandru Bel, taran recalcitrant la colectivizare. (...) L-a tintit, dupa care i-a strigat sotiei lui: Hai, scroafa puturoasa, ia-ti porcul din gradina, ca a fost lichidat.
Lista barbariei

Raportul Tismaneanu alcatuieste o lista cu cei mai cruzi tortionari din inchisorile comuniste in perioada de maxima opresiune. Va prezentam lista celor care erau, atunci, cei mai temuti oameni, precum si metodele de lucru, asa cum apar in Raportul de condamnare a Comunismului.

Bob, sanitar la Gherla, avea obiceiul sa-i bata pana la sange pe detinuti, cu bata, dupa care ii invita la cabinetul medical sa le panseze ranile deschise. Era un monstru solid si bine legat, relateaza fostii detinuti.

Briceag Nicolae, colonel, sef al Regionalei de Securitate Sibiu (1954) si adjunct al sefului Militiei Regiunii Cluj (1956-1967).

La ancheta interna a Securitatii din 1968 s-a descoperit ca, la 4 decembrie 1954, din ordinul ministrului Draghici, il executase pe Ibrahim Sefit, fost detinut de drept comun, care facuse diverse servicii comunistilor ilegalisti la inchisoarea Vacaresti, inainte de 1944.

Goiciu Petre, colonel. In timpul directoratului sau, la Gherla, se bateau detinutii in mod curent, in camera de baie, care pastra pe pereti urmele de sange, iar inchisoarea rasuna de urlete. In 1958, cand un grup de detinuti s-a revoltat, Goiciu a tras cu mitraliera in celule. Obisnuia sa bata pana la lesin toate loturile noi care soseau.

Din ordinul lui, timp de cateva luni, un detinut a fost zidit de viu, lasandu-i libere doar mainile si un orificiu la inaltimea gurii. Goiciu il vizita, injurandu-l zilnic. Cand a fost scos, detinutul abia mai respira.

Gruia Manea, maior, Cluj. Marturiile pastrate despre el vorbesc despre bataia aplicata la talpi cu o teava de otel, pe picioarele incaltate. Acestor bocanci li se spunea papucii lui Hristos. Pe profesorul N. Margineanu l-a anchetat violent la Cluj, chiar inainte de eliberarea detinutilor politici din 1964. A fost exclus din Securitate si, ulterior, condamnat pentru deturnare de fonduri.

Istrate Constantin, locotenent major, Gherla. Era seful grupei care executa condamnarile la moarte. Avea program pentru bataie, duminica era zi fixa, aplica detinutilor cate 25 de lovituri la fund. Impreuna cu gardianul Somlea l-a batut pe Paul Goma cu o cruzime incredibila, cu o zi inainte de eliberare.

Lazar Tiberiu, Gherla. Intr-un ipotetic clasament al cruzimii, Lazar ar intra pe primele locuri.

Un fost detinut relateaza ca, in luna aprilie 1950, a doua zi de Pasti, Lazar, directorul penitenciarul Gherla, a organizat o bataie a circa 100 de detinuti, pe care i-a aranjat in cerc, dandu-le ordin sa mearga in pas alergator, el aflandu-se in mijlocul cercului, de unde a inceput sa-i bata pe detinuti cu ciomege, lovindu-i unde nimerea.

Cand cadeau erau obligati sa se ridice si sa continue alergarea. Dupa o ora de bataie, aceiasi detinuti au fost obligati sa bea apa si li s-a dat ordin sa se dezbrace de haina si camasa, fiind fortati sa se intinda cu pieptul gol pe piatra mozaicului. Pe detinutul Maxim la Peninsula il batuse cu o piatra peste gura pana ii scosese toti dintii.

Macavei Ioan, locotenent colonel, Cluj. Se mandrea cu numarul mare de condamnari la moarte din dosarele lui, ca si cu palmele date unui preot, caruia incepuse sa ii curga sangele suvoaie. In 1992 i-a marturisit lui Victor Lungu ca cei condamnati in contumacie erau de fapt impuscati in drum spre tribunal si ingropati in locuri ramase necunoscute.

Pasca Vasile, subofiter, Dej. A participat la uciderea lui Alexandru Bel, taran recalcitrant la colectivizare, condamnat in lipsa si devenit fugar in munti. In seara de Craciun i s-a inconjurat casa, a fost capturat, dus la Targu Lapus si torturat, apoi readus in satul lui, Cufoaia, si pus sa alerge in gradina propriei case. Securistii asezati in semicerc trageau spre el ca sa-l inspaimante.

Pasca, in schimb, l-a tintit, dupa care i-a strigat sotiei lui: Hai, scroafa puturoasa, ia-ti porcul din gradina, ca a fost lichidat.
Exterminati in inchisori

Primii clujeni care au cazut victime calailor ce slujeau regimul comunist instaurat de sovietici au fost cei din Generatia Unirii, cei care luptasera pentru Unirea de la 1 Decembrie 1918. Va prezentam lista clujenilor ilustri exterminati in Gulagul comunist.

Iuliu Hossu (1885-1970)

Episcop greco-catolic de Gherla (din 1917) si apoi de Cluj-Gherla (din 1930), este cel care a citit la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia Proclamatia de Unire cu Tara. Arestat la 28 octombrie 1948, va ramane privat de libertate timp de 22 de ani, trecand prin diverse inchisori si locuri de domiciliu obligatoriu.

Intre 25 mai 1950 si 4 ianuarie 1955, a fost inchis impreuna cu alti 50 de preoti si episcopi greco si romano-catolici in penitenciarul Sighet. Grav bolnav, a murit la 28 mai 1970 la Spitalul Colentina din Bucuresti. In martie 1969, Papa Paul al VI-lea il declarase cardinal in pectore al Bisericii Catolice.

Silviu Dragomir (1888-1962)

Istoric, participant la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 si secretar al acesteia, profesor la Universitatea din Cluj, membru titular al Academiei Romane (1928), fost ministru de Stat, apoi ministru al Minoritatilor.

Arestat la 1 iulie 1949, a fost internat la Sighet in mai 1950, timp de 24 de luni, detentia fiindu-i justificata abia peste un an; pedeapsa i-a fost majorata cu 60 de luni. Eliberat in 1955, a trait la Cluj, pana la moartea sa, in 1962.

Ioan Lupas (1880-1967)

Istoric, demnitar in Consiliul Dirigent, deputat in Parlamentul Romaniei, ministru in mai multe guverne interbelice, presedintele Sectiei de Istorie a Academiei Romane (1932-1935), fondator, alaturi de Alexandru Lapedatu, al Institutului de Istorie Nationala din Cluj (1920). Arestat la 5/6 mai 1950, a fost internat la Sighet timp de 24 de luni, pedeapsa majorata cu 60 de luni. A fost eliberat la 5 mai 1955.

Ilie Lazar (1895-1976)

Doctor in Drept al Universitatii din Cluj. Dupa 1918, a fost deputat, membru in delegatia permanenta a Partidului National Taranesc, organizator al garzilor taranesti Iuliu Maniu, sef al organizatiilor muncitoresti centrale.

Arestat prima oara la 27 mai 1946, a fost condamnat la 7 luni inchisoare corectionala, pentru omisiunea denuntarii complotului, in procesul Miscarii Nationale de Rezistenta, fiind eliberat conditionat la 8 decembrie 1946. Este arestat a doua oara, la 14 iulie 1947 si condamnat la 12 ani temnita grea, in procesul conducatorilor PNT, pentru complot in scop de tradare.

Incarcerat la Galati, Sighet, Ramnicu Sarat, Periprava, a fost eliberat abia la 9 mai 1964. Dupa eliberare a trait la Cluj, unde a murit in 1976.

Ghita Popp (1883-1967)

Om politic si publicist transilvanean, cu studii de Drept la Viena si Budapesta. Deputat in Parlamentul Romaniei in perioada interbelica, este apoi delegat in august-septembrie 1944 la Moscova, in Comisia de Armistitiu. Este condamnat in ianuarie 1948 la 10 ani de inchisoare pentru insurectie armata.

Dupa ce executa pedeapsa este internat alti 5 ani in domiciliu obligatoriu la Latesti, in Baragan.

Onisifor Ghibu (1883-1972)

Pedagog, doctor in Filosofie si Pedagogie la Jena, militant pentru Unire, demnitar in Consiliul Dirigent, profesor la Universitatea din Cluj, unul dintre fondatorii Scolii de pedagogie romanesti. Dupa o prima arestare in 1945, este rearestat la 10 decembrie 1956 si condamnat la 2 ani de inchisoare corectionala pentru ca a intreprins actiuni impotriva regimului democrat popular al RPR. A fost eliberat la 13 ianuarie 1958.

Iuliu Moldovan (1882-1966)

Medic, demnitar in Consiliul Dirigent al Ardealului, membru corespondent al Academiei Romane (1920), fruntas PNT, fost subsecretar de stat la Ministerul Muncii, director al Astrei (1932-1947), profesor universitar la Cluj, intemeietorul Scolii de Igiena si Sanatate Publica din Cluj.

Arestat la 5/6 mai 1950, a fost internat la Sighet pe timp de 24 de luni; pedeapsa a fost majorata cu 60 de luni. Eliberat la 5 iulie 1955.
Gherla reeducarii prin violenta

Penitenciarului Gherla ii este alocat un spatiu aparte in Raportul Tismaneanu, fiind una dintre inchisorile unde s-au produs, in perioada de dupa instaurarea regimului comunist, cele mai monstruoase atrocitati. Redam cateva pasaje din descrierea pe care o fac istoricii in Raportul de condamnare a comunismului.

Inchisoarea Gherla a devenit cunoscuta publicului, mai ales din relatarile memorialistice, prin bestialitatea unora dintre cei care au condus-o: Lazar Tiberiu, 1948-1950; capitan Constantin Gheorghiu 1950-1952 - in epoca conducerii sale aici avand loc cumplita reeducare organizata de slt. Sugigan Gheorghe si slt.

Avadanei Constantin, pusa in practica de studentii veniti din lotul Pitesti, Popa Tanu, Livinski si alti tortionari; capitan Goiciu Petrache, 1952-1959 - devenit cunoscut prin cruzimea si incultura care il caracteriza, dar si prin copiii sai fideli, Somlea, Istrate, Mihalcea, cei care l-au ajutat sa instituie si sa mentina teroarea; Iosif Domokos, in anii ‘60).

Gherla a fost locul de ispasire a pedepselor pentru condamnatii politici de cele mai diverse tipuri. Dar a fost si locul multor executii, comandate in principal impotriva fostilor membri ai rezistentei anticomuniste, precum si al unor prelungite torturi, parte a reeducarii inamicilor ordinii comuniste.
Eu sunt Dumnezeul vostru

Transferul detinutilor politici (din alte penitenciare - n.red.) a coincis cu numirea, in mai 1952, in fruntea penitenciarului a celui care a continuat teroarea, dar prin alte mijloace - cel mai adesea si prin exemplul propriu - capitanul Petrache Goiciu (devenit colonel, atunci cand s-a pensionat, in 1959).

Fost director al Penitenciarului Galati, obisnuit de acolo cu detinuti politici de prim rang - in perioada cand a functionat ca director acolo au fost depusi liderii PNT (Iuliu Maniu, Ion Mihalache si altii) - Goiciu a instituit un extrem de riguros regim de detentie si munca. In fapt, asistat de cel care avea sa ii devina ginere, lt.

Mihalcea, el a procedat la o rapida transformare a reeducarii prin violenta in una bazata pe munca si violenta.

Potrivit celor care i-au supravietuit, memorialistilor, in perioada in care a functionat ca director, arbitrariul si vointa sa erau suverane: Ba, banditule, ba! sau Ba, banditilor, ba! Fiti atenti la ce va spun eu! Aici - in inchisoarea asta, eu va dau sa mancati! Eu va dau sa beti! Eu va apar ca sa nu va linseze clasa muncitoare! Eu sunt tatal vostru! Eu sunt mama voastra! Eu sunt Dumnezeul

vostru! ...tu-va Dumnezeul mamei Noastre de banditi!... Caracterul si comportamentul sau au fost plastic si cu forta creionate in lucrarea Gherla, scrisa de Paul Goma in 1976.

(...) Regimul penitenciar s-a inrautatit treptat, astfel ca detinutii, aflati in camere supraaglomerate, subalimentati, epuizati de munca, terorizati de toanele si bataile gardienilor si de membrilor administratiei penitenciare, au facut - ceea ce facusera si detinutii de la Aiud - o greva, care, pentru trei zile, i-a facut sa se simta liberi.
Revolta reprimata

La 14 iulie 1958 din camera 86, cea a frontieristilor, a inceput totul. Detinutii de toate categoriile, de la elevi si studenti la adulti, oameni liberi ori bolnavi de libertate, in permanent conflict cu administratia, s-au revoltat.

Au desprins si au aruncat in curte obloanele de la ferestrele cu vedere spre oras, au scandat revendicari (Vrem pachet si vorbitor! Suntem detinuti politici! Sa vina procurorul! Sa vina Crucea Rosie! Ne omoara Goiciu!), au semnalizat cu cearsafuri si camasi albe, au cantat Desteapta-te, Romane!, Pe-al nostru steag, Marseilleza, s-au baricadat in camera timp de doua zile.

Administratia a intervenit in forta cu focuri de arma, furtun cu apa al pompierilor, a fost sparta usa, iar camera, evacuata, rebelii fiind crunt batuti, dispersati. A urmat ancheta, in regim de pedeapsa cu 250 de grame de paine si o gamela cu apa calda la doua-trei zile, batai crunte si un proces in care 22 dintre grevisti au fost condamnati pe termene intre 5 ani si 15 ani.
Executiile

Din 1958 la Gherla au fost reluate executiile. 28 de condamnati politici au fost executati intre august 1958 si iulie 1960. In aceeasi perioada au decedat 200 de detinuti (34 in 1958, 72 in 1959 si 94 in 1960). A fost etapa de apogeu a morbiditatii la Gherla, comparabila doar cu cea din anul 1947, cand au murit aici 86 de detinuti. Schimbarea lui Goiciu, mai intai cu fostul sau adjunct, cpt.

Istrate, apoi cu un colonel, Alexandrescu, nu a dus la imbunatatirea traiului in penitenciar, chiar daca de acum penitenciarul beneficia de instalatie de apa curenta si de incalzire centrala. Aceasta, si in conditiile in care populatia penitenciara continua sa creasca.

Statistica penitenciarului indica in februarie 1960 prezenta a 2495 de condamnati contrarevolutionari, la inceputul lunii, pentru ca la finalul acesteia sa fie inregistrati 2940. Totul s-a incheiat in 1964, atunci cand penitenciarul a redevenit un spatiu pentru detinutii de drept comun.
Clujul in Raportul Tismaneanu

Al doilea la numar de detinuti

Din prelucrarea fiselor avute la dispozitie rezulta ca, dupa indicele de «frecventare», pe primele patru locuri de detentie se afla, in ordine descrescatoare, penitenciarele Jilava 36,1%; Gherla 20,3%; Aiud 16,2%; Poarta Alba 12,7%. (...) Gherla si Aiudul sunt inchisori incapatoare, pentru detinuti cu termene de pedeapsa indelungate.

Prima era populata mai mult de tarani, muncitori si tineri, a doua, de «m.s.v-isti» («munca silnica pe viata») si de detinuti considerati irecuperabili. In ambele aveau loc executii.

(...) Dupa «locul nasterii», cei mai multi detinuti erau din Bucuresti (9,8%), urmati de cei din judetele Cluj (5,18%), Timis (4,2%), Iasi (4,17%), Bacau (3,49%), Hunedoara si Baia Mare (cate 2,74%), Barlad (2,3%), Arad (2,29%), Arges (1,9%), Bihor (1,4%).

Conform Raportului, in judet au existat mai multe localitati unde au fost gropi comune, ori unde s-au petrecut asasinate si executii: Ceanu, Fizesul Gherlii, Gilau, Margau-Rachitele, Muntele Baisorii, Nicula, Poieni, Taga, si Sancraiu.
Colectivizarea mortii

In anii 1949-1956 au fost mii de crime comise asupra taranilor care refuzau colectivizarea sau, mai grav, se rasculau contra ei (cele din judetul Turda, din 1950, au fost recunoscute de maiorul Kov?cs, care primise ordin din partea sefului Securitatii regionale Cluj, colonelul-calau Mihai Patriciu).

Aceste crime erau demonstrative, victima era lasata la vedere in mijlocul satului, spre intimidarea populatiei. (...) O nota-raport din 1 decembrie 1961, care privea situatia arestarilor facute de MAI si Procuratura in randurile taranilor in anii 1951-1952, mentiona 34 738 de persoane: 22 088 erau tarani chiaburi, 7 226 de tarani cu gospodarie mijlocie, iar 5 504 tarani cu gospodarie mica.

Tot atunci existasera 438 de procese publice in care fusesera implicati 119 tarani.

Cele mai mari cifre se inregistrasera in regiunile MAI Hunedoara, cu 16.146 de tarani arestati (14 394 chiaburi, 1254 mijlocasi si 498 cu gospodarie mica), Oradea cu 9760 (2919 chiaburi, 2854 mijlocasi si 3987 cu gospodarie mica), Cluj cu 4025 (1715 chiaburi, 1811 mijlocasi si 463 cu gospodarie mica) si Constanta cu 1.484 (1210 chiaburi, 257 mijlocasi si 17 cu gospodarie mica).
Condamnarea trebuia facuta inca din ‘90

Cunoscutul disident clujean Iulius Filip, care a fost arestat de Securitate, condamnat la puscarie politica si apoi exilat in Statele Unite ale Americii pentru lupta sa anticomunista, a declarat, ieri, pentru ZIUA de Cluj ca gestul presedintelui Basescu prin care a condamnat comunismul este un gest istoric care ma face fericit.

Mai ales ca acest regim criminal a fost condamnat de un presedinte care s-a format in comunism. Am asteptat cu speranta aceasta zi importanta pentru toti cei care au sperat ca lupta anticomunista nu a fost in zadar. Oprimati am fost si dupa 1989, dar este foarte important faptul ca acest regim a fost condamnat oficial printr-un document al statului roman, in ciuda opozitiei unui partid sau altul.

Filip a fost invitat de Presedintie la sedinta reunita a Camerelor Parlamentului in care Traian Basescu a condamnat oficial comunismul. Clujeanul a acceptat invitatia si a participat la sedinta din Parlament care a degenerat intr-un scandal de proportii. Tot circul la care am asistat este cu atat mai grav cu cat acesta a fost facut in fata Corpului diplomatic si a unor invitati de marca.

Impresia a fost ca suntem o tara de salbatici neguvernabili. A fost un circ total, nu mi-a venit sa cred, a spus Filip.























1063 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri