Mai interesati de accidentul de tren de saptamina trecuta din halta Baciu decit de noile reglementari UE referitoare la sacrificarea orataniilor din batatura, oamenii din Dosu Napului, un catun aflat la 2 ore de Cluj-Napoca, in comuna Ceanu Mare, spun ca atunci cind legile se vor schimba vor proceda altfel de Ignat. Pina atunci, se pregatesc de Craciun cum stiu ei mai bine.

Ultimul somn

Dosu Napului. „No signal“. Un catun clujean aflat la distanta incerta de Europa. O ora de mers prin noroaie din Gara Valea Florilor sau doua ore prin ceata de la Cluj-Napoca, depasind obsedant carutele nesemnalizate care imping zorii zilei inspre Viisoara, locul ultimului tirg de animale de dinaintea Craciunului.

Zeci de godaci isi dorm dusi ultimul somn, apasind ca morti pe salele roase de bice ale mirtoagelor inhamate la speranta unui ban de sarbatori. Vitezometrul blocat la 50 la ora si drumul de Ceanu Mare, lin ca-n palma, mostenit de la vizita lui Gerhard Schroeder la mormintul tatalui Fritz, intind nefiresc valatucii de ceata peste Cimpia Transilvaniei.

La iesirea din Strucut, pe stinga, linistea te inghite la Dosu Napului cu un cascat urias, de 7 dimineata.

Legea linistii

Rezemind un gard albastru de plasa, un Hristos carunt, cu chiciura la timple, conduce trecatorii, din fata casei familiei Pintilie pina spre scoala parasita, prin pustietatea flancata de ruinele unor case falnice cindva, inainte ca cei tineri sa ajunga prin Spania, Grecia si Italia, iar cei batrini in cimitirul cu cruci cise din deal.

In spatele Hristosului, dupa niste tufe argintii, o barda, un topor si trei cutite rinjesc ascutit. Brusc, un guitat amarnic rupe tacerea agasanta, cetoasa, de zi cu miros de fatalitate. Cu gest ferm, Vasile Pintilie repune linistea in drepturi. O dira de singe incalzeste pamintul inghetat, pecetluind destinul inca unui porc de Craciun. „E al saptelea intr-o saptamina.

Ma doare spatele de cit m-am luptat cu ei“, ofteaza macelarul pina-i vin ajutoarele sa duca porcul la locul pregatit pentru pirlit.

Macelarul

CFR-ist de cariera - fost sef de tren -, pensionat de citiva ani, Vasile Pintilie este, la 62 de ani, un barbat in toata puterea cuvintului. Imbracat „de scandal“, ca pentru taierea porcului, cu pulovar gros pe dedesubt si cu o salopeta comoda peste, Lica arata ca un om stapin pe situatie.

Dupa ce fostul macelar „de meserie“ din vecini a murit, tot catunul se bazeaza pe Lica atunci cind e vorba de taiat porci. „Numai de la mine din gospodarie am taiat deja cinci porci. Am tinut porci anul asta pentru toata lumea. Pentru copii, pentru finii din Turda, pentru alte rude, sa aiba toata lumea ce pune pe masa“, spune multumit Vasile Pintilie.

Isi pregateste forja pentru pirlit, cere o cutie noua de chibrituri, ca un om patit deja cu presiunea gazului, si stabileste modul de lucru cu rudele venite de la Turda si Cluj-Napoca. E 8 jumate. Gerul bate elvetian secundele, infigind fiori de gheata in miinile celor ce se pregatesc sa curete godacul.

Lica se zoreste: „Imediat vin copiii de la Cluj si mai taiem repede un porc pentru noi, aici, acasa“.

Fund de bebelus

„Vad ca azi avem noroc cu gazul. Ieri mi-am rugat moartea...“, isi imbarbateaza rudele Pintilie senior. Intr-adevar, forja scuipa flacari ca masinile tunate demarind in curse de aeroport. Parul sirmos si rece al grasunului se topeste de placere sub limbile de foc.

Miroase a capat de lume, a lucruri simple, a tamiie sfintind aluatul de noroi si balega si singe dospind printre crestele cizmelor de guma. Lama cutitului curata chirurgical spurcaciunile arse de rugul manual al lui Lica Pintilie. Se incepe cu capul, apoi cu burta si picioarele.

Pina sa fie intors pe cealalta parte, porcul are, pentru un minut, alura caraghioasa a unui „skinhead“ spasit, pus cu botul pe labe. Pe jos, peste tot in jur, doua duzini de bete de chibrituri fara suflare stau marturie a luptei focului cu porcul.

Inca 15 minute, inca o tura de pirlire si, la o ora de la primul foc, dihania neagra si murdara e mai alba si mai fina decit un fund de bebelus. Doua galeti de apa calda vin repede de la bucatarie pe post de balsam.

„Pielea porcului e foarte frageda, asa ca trebuie inmuiata putin ca sa nu crape cind o sa incepem transarea“, explica Sandu, macelarul de Cluj care preia comanda de la Lica. Copiii gazdei au sosit deja si ei de la Cluj, asa ca e timpul sa fie sacrificat al doilea porc.

Secretele slaninii

Primul grasun e tras la doi pasi pe un gratar, sprijinit pe spate de patru bolovani. Va fi despicat pe burta. Asa e mai simplu. Pina cind al doilea godac face cunostinta cu sadicul cutit pre-aderare, soricul celui dintii face deja deliciul pofticiosilor care au drum prin fata casei lui Lica Pintilie. Maruntaiele umplu o oala mare, pusa de indata la fiert de gospodinele gasei.

Ce ramine dupa corectia cutitului e imediat insfacat de o pisicuta flaminda si patata, mai rapida si mai impertinenta decit gainile pintenate care-si fac de lucru in jurul gratarului. Cele doua halci mari ramase ajung in curte.

Slanina se ia cu atentie de pe coaste, apoi, taiata profesionist, estetic, in table late de-o palma zdravana - „sa dea bine in platou linga o sunca si-o brinza bune“ - se pune in straturi, cu multa sare la mijloc, intr-un bidon de 30 de litri. „Slanina nu-si ia niciodata mai multa sare decit are nevoie.

Se tine asa vreo saptamina, doua, pina cind se pune la afumat“, povestesc „specialistii“ strinsi in jurul mesei.

Paradisul carnivorelor

Pina la 12, primul porc e transat. Materialul pentru cirnat se combina cu carnea macra de vita adusa special de la oras si cu tot felul de mirodenii alese. Rezulta un „maglavait“ pe care, in frigul enervant de afara, doi barbati cu greu reusesc sa-l framinte bine pentru omogenizare.

Masinaria tubulara e intepenita la masa, matele sensibile „de Cluj“ sint scoase si ele din apa, iar cirnatii ies ca pe banda rulanta, intepati cu dichis ca sa nu crape.

Sint deja destule motive pentru cei care nu conduc masini sa inchine cite un paharel in amintirea raposatului si in intimpinarea sarbatorilor ce vor sa vina.

Al doilea porc ajunge si el pe masa si, in toata vinzoleala din jur, curtea se transforma intr-un mic paradis pentru orataniile carnivore din batatura care n-au frica pe fata pamintului decit de bucatile mari de chiciura ce potopesc din copaci, topite de soarele indurator al amiezii.

Ilustrata cu cap de porc pentru Barroso

E 2 si totul e gata. Pur si simplu, ca un obicei. Pomana porcului sfiriie in tigai. Stropii de unsoare incinsa se intrec intr-un foc de artificii, gidilind in talpi ingeri invidiosi, ca la fiecare praznic, pe viata de muritor. De-acum miroase de-a binelea a Craciun. Pentru oamenii din Dosu Napului ultimul Craciun dinaintea aderarii la Uniunea Europeana va fi un Craciun ca oricare altul.

Cu tuica si vin in beciuri, cu muraturi si zacusca in camari, cu slanina si cirnati in afumatoare. Nimeni nu-si bate capul cu normele UE - „Daca vor fi schimbari, om vedea la televizor si-om face cum trebuie, cum am facut si facem de cind ne stim“.

„Sanatosi sa fim si sa ne mai vedem asa si la anul!“, isi conduce Lica Pintilie, alaturi de sotie, de fata cea mare si de cei trei baieti - toti la casa lor -, rudele de la Turda si Cluj-Napoca. Cu grasunul in portbagaj, Loganul se afunda in ceata, spre Strucut.

La iesirea din Dosu Napului, deja in zona cu semnal la telefon, intr-o curte pe stinga, un cap de porc proaspat gituit dupa obiceiul locului muceste singe naclaios din inaltul cadrului metalic de la vita-de-vie, in dispretul normelor si bunelor maniere UE. Pina la 1 ianuarie 2007 au mai ramas 12 zile.

Ignat cu restrictii, dupa 2007

Taierea porcului va fi posibila si din 2007, dupa aderarea la Uniunea Europeana. Vor trebui, insa, respectate cu sfintenie mai multe reglementari privind normele de igiena, folosirea unui macelar profesionist si asomarea animalului inaintea sacrificarii acestuia.

Asomarea animalului, etapa care, in prezent, lipseste in totalitate din traditia romaneasca de sacrificare, inseamna aducerea in stare de inconstienta a animalelor care urmeaza sa fie taiate pentru consum, in vederea evitarii expunerii acestuia la suferinte inutile si prelungite.

Singura solutie pentru Romania, obtinerea unei derogari de la UE

Autoritatile lucreaza la aceasta ora la adaptarea normelor UE, „destul de stricte“, la situatia in care se afla acest domeniu in Romania. „Legislatia va cuprinde niste derogari de la regulile generale in ceea ce priveste sacrificarile traditionale.

Acestea nu au aparut inca, insa va trebui sa fie cautate solutii care sa poata fi efectiv aplicate“, a precizat pentru Monitorul Alexandru Duma, director executiv al Directiei Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor Cluj.

„Nu trebuie sa panicam lumea, trebuie sa fim constienti ca lucrurile nu pot fi schimbate radical peste noapte, mai ales in conditiile in care cresterea porcilor se face in covirsitoare majoritate in sistem traditional, si asta nu este din vina oamenilor“, a mai declarat acesta, adaugind ca o posibila solutie ar fi infiintarea unor centre de sacrificare la nivel de comune. (F. T.)