O pata neagra pe harta Romaniei. Asta reprezinta, pentru autoritatile de la Bucuresti,

orasul Copsa Mica. Pentru sibieni, un semnal de alarma al carui ecou s-a stins

mereu inainte de a trece muntii. La presiunile Uniunii Europene, ministrul Mediului

avertizeaza ca va inchide Sometra, principala sursa de poluare in Copsa Mica. Pina

la 1 martie, data anuntata de Sulfina Barbu pentru inchiderea colosului poluator,

Monitorul de Sibiu va spune povestea oamenilor condamnati la o viata de cosmar

si la o moarte sigura. A copiilor otraviti sistematic prin aerul pe care il respira. Pentru

singura vina ca s-au nascut intr-o tara in care nimanui nu-i pasa.

O sursa de venit

„Sintem bolnavi, dar macar avem ce pune pe masa!". Este o fraza pe care cei mai

multi dintre locuitorii din Copsa Mica au rostit-o ori de cite ori au fost intrebati, in

ultimii ani, despre conditiile in care traiesc. Si despre ideea de a inchide „focarul

de infectie". Prin infiintarea fabricilor, Ceausescu a industrializat orasul, iar situatia

oamenilor pare fara iesire. Poluarea a distrus practic solul, astfel ca, multi ani de

acum inainte, nu se poate vorbi de agricultura in zona. Astfel, oricit de cinic ar parea,

fabrica a devenit unica sursa de supravietuire. Pe acest considerent par sa se fi

bazat toti cei care au condus judetul din 1990 incoace. N-au vrut probleme sociale

la Copsa Mica. Aderarea la UE aduce insa norme stricte. Inclusiv in domeniul

poluarii. Ca urmare, recent, vocea ministrului Sulfina Barbu a sunat mai tare ca

oricind. In caz ca nu indeplineste normele, Sometra isi va inchide, temporar, portile.

In urma ramin insa sute de povesti triste. Ale oamenilor afectati de poluare.

Suparati pe Sometra

Familia Szabo din Copsa Mica a avut de suferit enorm din cauza poluarii de

la Sometra. Ioan si Lucia Szabo traiesc in acest orasel de-o viata. S-au nascut

si au crescut aici. Apoi si-au intemeiat o familie. Una numeroasa. Locuiesc in

chirie, in ultima casa, pe o ulita murdara, parca uitata de lume, sau mai

degraba de autoritatile locale. Pe o straduta cu casute vopsite in culori tipatoare,

dar care s-au deteriorat, in timp, din cauza poluarii. La o privire fugara, iti faci

repede o parere despre locuinta acestor oameni, parca batuti de soarta. N-au

decit doua camere si un mic hol la intrare. Inauntru este curata, dar saraca.

Pentru ca stau in ea, platesc, lunar, Primariei, 370 de lei vechi.

27 de ani la Sometra

Cei doi sint casatoriti de mai bine de 20 de ani si au sase copii. Iar acum au

si nepoti! Din pacate, nu se pot lauda cu o viata fericita si indestulatoare.

Viata nu a fost prea darnica cu ei. Din contra. Dupa 27 de ani petrecuti in

sectia electroliza plumbului de la fabrica de metale neferoase, Ioan Szabo

s-a ales cu saturnism cronic, boala profesionala, specifica celor care

lucreaza intr-un astfel de mediu toxic. „Cam prin 1982 m-am angajat la

fabrica. Eram tinar, proaspat casatorit, cu o familie numeroasa si aveam

nevoie de bani sa-mi intretin casa si gospodaria. Pe atunci, fabrica, cea

care se numeste astazi Sometra, era foarte mare si m-am gindit ca-mi va

fi bine aici. Nici prin cap nu-mi trecea prin ce aveam sa trec, atit eu, cit si

familia mea, si cit vom avea de suferit", povesteste barbatul de 47 de ani.

Bolnav de saturnism

Nici nu incepuse bine sa lucreze, ca plumbul si-a si pus amprenta asupra

organismului sau. Dupa numai trei ani de munca, Ioan a inceput sa se

simta foarte obosit, sa-l doara genunchii, sa aiba probleme cu stomacul,

iar dantura i s-a distrus aproape in intregime. „Cum eram angajat la sectia

electroliza plumbului, am lucrat cu acest element, asa cum framinta o

femeie aluatul pentru prajituri. Tocmai din aceasta cauza m-am si imbolnavit!

Cei care lucreaza ani de zile, cu astfel de elemente, cum este plumbul, se

trezesc ca au in organism o concentratie de 99,9% a acestor elemente.

Acest lucru mi s-a intimplat mie!", marturiseste Ioan, plin de amaraciune.

Aprobare de la director

In ultimii ani, dupa ce si-a facut analizele si a fost depistat cu saturnism

cronic, a fost mutat la sectia administratie, deoarece, din cauza bolii,

intra tot mai des in concedii medicale. Apoi, a fost internat la sanatoriul

de boli profesionale din Avrig, pentru a face tratament de recuperare.

„Cu toate ca eram un om foarte grav bolnav, de abia puteam sa fac

acest tratament. Ca sa-mi iau concediu medical si sa ma pot interna,

imi trebuia aprobare de la directorul general, Dimitrios Samaras,

aprobare pe care o obtineam foarte greu. La Sometra era foarte mult

de lucru si, cum in acea perioada erau foarte multi angajati bolnavi,

directorului nu-i convenea sa-si piarda mina de lucru. Tocmai din

aceasta cauza, nu ne lasa nici macar in concedii medicale", dezvaluie

Ioan.

Analize masluite

Ioan Szabo spune ca analizele care i se faceau la Copsa aratau ca

are in singe 30-40% plumb, iar in momentul in care se ducea la un

alt spital, din Sibiu, Cluj sau Tirgu-Mures, rezultatul era cu totul altul,

adica peste 80% plumb in singe. „Eu cu sotia mea credem ca

Samaris le interzicea medicilor de aici sa ne spuna adevaratul rezultat

al analizelor, pentru ca altfel nu se explica diferenta atit de mare dintre

cele facute aici si cele facute la alte spitale din tara. Am documente

care dovedesc acest lucru", arata Ioan, in vreme ce pune pe masa

analize pastrate cu sfintenie, pentru vremuri in care cineva va dori

sa afle adevarul.

Dat afara, cu ordonanta

In 2000, cind boala lui Ioan se agravase, conducerea Sometra, in

loc sa-l ajute, l-a dat afara, cu ordonanta. Banii primiti s-au dus pe

doctori si medicamente. La scurt timp, si sotia a ramas fara loc

de munca, dupa 14 ani petrecuti la aceasta fabrica, la lapte, la

departamentul administrativ. „Am trecut printr-o perioada foarte

grea atunci. Nu stiam ce sa facem. Cine te mai angajeaza cind ai

depasit 40 de ani?! Nimeni. Noroc cu Primaria! M-au angajat ca

agent de paza si cistig 2.710.000 de lei pe luna. Acesta e tot venitul

nostru! Pentru ca ne descurcam foarte greu, ne mai ajuta din

cind in cind copiii, pentru ca cinci dintre ei sint plecati in strainatate!",

spune Ioan.

Dependenta de inhalator

Lucia Szabo, sotia lui Ioan, care pina atunci nu scosese nici o vorba,

a intrat dintr-o data in discutie. „Sotul meu a avut 17 ulcere, iar in 2005

a facut si un atac cerebral. Tot sistemul nervos si aparatul locomotor

i s-au distrus, din cauza muncii la Sometra. Si eu tot acolo am lucrat

si m-am imbolnavit de astm", spune, foarte indignata, Lucia. Din cauza

acestei boli, se sufoca foarte des si este dependenta de inhalator.

Copiii au plecat

Mai mult, si cu copiii a avut probleme de sanatate, din cauza poluarii.

Toti sufera de astm bronsic. Din aceasta cauza, dar si din lipsa locurilor

de munca, cinci dintre ei, cu virste de peste 20 de ani, au plecat rind pe

rind din tara, in urma cu 2-3 ani. Doi dintre baieti sint in Italia, la Milano,

si lucreaza in constructii. Una dintre fete este in Madrid, si este baby-sitter,

iar cealalta fata lucreaza, tot ca baby-sitter, in Italia. Unul dintre baieti,

inainte de a pleca din tara, a lucrat vreo doi ani la Sometra, la sectia

aglomerare. Dar Ioan nu a vrut sa-l mai lase. „I-am zis sa plece de acolo,

sa nu pateasca ce am patit eu. Oricum, din copilarie, din cauza acestei

poluari, s-a ales cu astm", spune tatal.

Si mezinul e bolnav

Acum, numai cel mic este acasa. Daniel are 10 ani, este in clasa a III-a

si invata la scoala din oras. „Cu el am mari probleme cind se raceste

vremea, deoarece, din cauza astmului bronsic, incepe sa tuseasca

si nu se simte bine deloc. Il duc la doctor mereu, iar dupa ce face

tratamentul prescris de medic, ii trece tusea un timp si apoi il apuca

iar", spune, destul de ingrijorata, mama.

Nimic nu rodeste

Pe linga faptul ca le-a fost afectata sanatatea, poluarea a distrus si

pamintul. Din aceasta cauza, orice ar cultiva nu are sanse sa rodeasca.

Cu toatea astea, cind se apropie vremea semanatului, Lucia si Ioan

nu stau degeaba. Se duc in mica lor gradina, din spatele casei, si

sadesc ceapa, morcovi, rosii, castraveti, ardei, varza ori cartofi. Ca

cereale, au incercat in numeroase rinduri sa cultive porumb. Rezultatul

a fost, insa, zero. „Noi, primavara ne ducem in gradina si ne punem pe

cultivat legume, ca poate-poate ceva s-o prinde, iar vara poate avem

si noi parte de o salata verde sau de rosii si castraveti. Din pacate,

se fac citeva, dar putine. In mod normal, din cauza gazelor care se

emana de la fabrica, nici nu ar trebui sa mincam legume si fructe din

gradina. Dar n-avem ce face", spune Ioan.

Animalele mor

De animale nici nu poate fi vorba. Nu au un mediu propice, in care sa

traiasca. Familia Szabo nu a avut niciodata animale, poate doar un

porc de Craciun, in cite un an mai bun. Sint, insa, alti locuitori care

cresc oi, vaci, capre sau cai. Ioan spune ca majoritatea se imbolnavesc

si mor. Cea mai mare problema o au cu caii, care fac saturnism, ca si

oamenii. „Si cu apa potabila avem mari necazuri. Cea de la robinet nu

este buna deloc. Din pricina faptului ca este tratata, are un gust oribil,

de clor. Astfel, majoritatea copsanenilor si-au facut fintini, iar noi, ceilalti,

care nu am avut aceasta posibilitate, ne aprovizionam de la cei care au.

Pe strada noastra sint doar doua familii care au fintini si caram cu

galetile de la ei, dar intre anumite ore. Daca am treaba si nu apuc sa

iau apa in timpul zilei, bem apa de la chiuveta, ca nu avem alta solutie",

se plinge Ioan.

Monografia orasului

Copsa Mica este atestata documentar in anul 1700, desi exista si o

atestare de la inceputul secolului al XV-lea. Orasul este situat in partea

de nord-vest a judetului Sibiu, la confluenta riurilor Tirnava Mare cu

Visa. Traversat de DN 14, se afla la 43 km de resedinta de judet si

12 km de municipiul Medias. Are o suprafata de 2.590 de hectare si

5.380 de locuitori. La nord se invecineaza cu comuna si statiunea

Bazna, la nord-est cu comuna Tirnava si municipiul Medias, la est

cu comuna Valea-Viilor, la sud cu comuna Axente Sever, iar la vest

cu comuna Micasasa. Orasul este amplasat in culoarul depresionar

al riului Tirnava Mare si este inconjurat de dealuri.

Istoria Sometra

Fabrica Sometra din Copsa Mica este singura intreprindere

metalurgica romaneasca producatoare de zinc si plumb din

concentrari miniere, cu valorificarea metalelor insotitoare si

producerea de derivate din acestea. Intreprinderea a fost infiintata

in anul 1939, ca societate particulara pe actiuni, pentru

producerea de zinc metalurgic (calitatea Prime Western),

avind la baza tehnologia de distilare in cuptoare cu retorte

orizontale, tip Bierkengang. De-a lungul anilor, uzina a purtat

diferite denumiri, ca Sonemin, U.C.M., 21 Decembrie, I.M.M.N,

iar din 1991, a fost inregistrata la Registrul Comertului cu

denumirea de SC Sometra SA. Din septembrie 1998, SC

Sometra SA este membru al holdingului grecesc MYTILINEOS.

Cele mai poluate orase ale lumii

In ultimii ani s-a realizat un top al celor mai poluate orase din

lume, care a fost intocmit de comisia tehnica a BlackSmith

Institute, un ONG dedicat problemelor de mediu din New York.

Criteriile ierarhiei au fost numarul persoanelor afectate, toxicitatea

substantelor si dovezile privind problemele de sanatate cauzate

de poluarea din zona. In topul celor mai poluate cinci orase din

lume, pe primul loc se afla Cernobilul, din Ucraina, unde in 26

aprilie 1986 a avut loc cel mai mare dezastru nuclear din istorie.

Acesta este secondat de Dzerzhinsk din Rusia, un centru al

industriei chimice rusesti, unde se produce in principal Sarin,

dar si alte gaze si substante toxice. Intre 1930 - 1998 aici au

fost aruncate peste 300.000 de tone de deseuri chimice, care

au distrus iremediabil zona. Urmeaza orasul Haina, din Republica

Dominicana, poluat cu plumb, apoi localitatea Kabwe din Zambia,

poluata tot din cauza plumbului. Pe ultimul loc, in topul celor cinci,

se claseaza Oroy din Peru, oras contaminat si practic distrus din

punct de vedere ecologic cu plumb, cupru, zinc si sulf, din cauza

mineritului.