Invitatia de a scrie in acest numar al “Gazetei de Maramures” am primit-o ca pe o adevarata provocare. Intai m-am gandit sa iau rolul unui reporter si sa realizez un interviu mai amplu, cu o personalitate de prestigiu.

Dupa cateva zile, timp in care m-am “dat pierdut” la telefoanele si sms-urile colegilor de la “Gazeta”, mi-am dat seama ca nu voi avea timp pentru un asemenea demers pur jurnalistic. Apoi m-am gandit sa scriu un comentariu, o analiza politica.

Dar, am realizat ca in turbulenta ultimelor zile, cu cereri de suspendare a Presedintelui, cu motiuni de demitere a Ministrului Justitiei, cu discursul agresiv al lui Traian Basescu in Parlament, judecata mea ar fi invariabil influentata, iar un comentariu ar fi interpretat mai degraba ca un text de propaganda politica, decat ca o analiza riguroasa a starii de fapt.

Intr-o noapte de nesomn, m-am decis la aceasta formula de “jurnal”, gandind ca poate va interesa pe cineva cum vede unul dintre primii euro-parlamentari romani temele unei saptamani politice.

Mai am o singura emotie: din cauza activitatii din ultimii ani, oare n-am uitat sa mai scriu? Colegii de la “Gazeta” stiu despre mine ca am fost jurnalist...Daca vor crede dupa acest articol ca scriu prost? Oare cum voi mai da ochii cu Dan, cu Puiu, cu Ioana, cu ceilalti? O incercare merita insa facuta...

Romania vazuta dinspre normalitate Toata saptamana am stat aici, la Strasbourg, unde au loc sesiunile plenare ale Parlamentului European, cu ochii atintiti spre agentiile de stiri si spre calculator, urmarind Realitatea TV. Si cu biroul plin de colegi romani, carora am facut greseala sa le spun ca mi-am facut un abonament la un site care iti permite accesarea posturilor de televiziune romanesti.

Mare greseala...”La patru suntem la tine in birou sa vedem motiunea impotriva lui Macovei”...”Vezi ca la cinci venim sa-l vedem pe Basescu in Parlament”... Cam asa am tinut-o toata saptamana politica.

In paralel, in plen si in comisii, in vastul sediu al Parlamentului European de la Strasbourg, temele sunt cu totul altele: se discuta despre reciclarea deseurilor, despre schimbarea climaterica, despre energie si reducerea noxelor. Angela Merkel, cancelarul german, a prezentat in aceasta saptamana prioritatile Presedintiei germane a Uniunii Europene.

Pe ordinea de zi de astazi a plenului PE: impactul economic al cresterii pretului la energie, plan de actiune impotriva pescuitului ilegal, nedeclarat si nereglementat, orientari pentru politicile de ocupare a fortei de munca a statelor membre, reforma organizarii comune a pietei viticole, situatia din Darfur etc. Noi, romanii, suntem foarte departe de agenda europeana.

Ramanem cu preocuparile noastre: ce a zis Basescu, cum a replicat Tariceanu, care e atitudinea lui Geoana... La Strasbourg, o lume normala, care discuta teme in aparenta terne, dar teme care contribuie pas cu pas la constructia unui spatiu economic, social si de securitate comun.

La Bucuresti, o lume care prefera sa traiasca in anormalitate, in tensiune intre institutii si actorii politici, in conflict permanent. O lume care refuza efortul pentru teme simple, in favoarea scandalului permanent. Doua lumi aproape in antiteza...

Pe coridoare, la cafea, invariabil te intalnesti cu aceeasi intrebare, care vine din partea prietenilor straini: “ce se intampla la voi, in Romania, de ce atata conflict? Ati intrat acum in Uniunea Europeana, de ce nu va ocupati de procesele de integrare efectiva, de absorbtia fondurilor comunitare? Nu mai intelegem nimic din viata politica din Romania...” “Voi, romanii, aveti

un mare talent de a va crea probleme atunci cand nu le aveti” - imi spune un amic bun, interesat de situatia din Romania.

Iar un lider important in politica din Parlamentul European, care a avut o contributie semnificativa de-a randul anilor in sustinerea aderarii tarii noastre, imi marturiseste usor jenat: “Dan, uneori ma gandesc ca daca electoratul din tarile noastre ar fi informat despre ce faceti voi acuma, nu ne-ar ierta niciodata faptul ca am militat pentru aderarea voastra la UE.

Cred ca nu ne-ar mai alege nimeni la noi acasa”. Aceasta este, din pacate, Romania vazuta de la Strasbourg. O tara a carei politica a devenit impredictibila, in afara unei logici a normalitatii.

Exista un risc major, pe care nu-l percepem la dimensiunea lui reala: atitudinea noastra de acum nu face decat sa consolideze perceptia ca, de fapt, nu eram pregatiti pentru aderare, ca ea ar fi trebuit amanata, ca 1 ianuarie 2007 a fost o greseala...

Eu cred ca avem nevoie de mai multa rationalitate la nivel politic, de obiective simple, dar precise, de predictibilitate, de o politica in interesul cetateanului, nu o politica generatoare de scandaluri permanente. Este singura “cheie” prin care putem reusi in Uniunea Europeana. Acum cativa ani, am colaborat la redactarea unui manifest politic al partidului din care fac parte.

Impreuna cu un numar de colegi, ne-am gandit indelung la titlul pe care sa-l dam acelui manifest. Eu am propus “Spre normalitate”, iar propunerea mea a fost adjudecata cam cu strangere de inima de catre colegi. Multi considerau ca nu este un titlu suficient de sexy din punct de vedere electoral, ca nu e suficient de acrosant. Acum imi dau seama insa cat de actual ramane acest titlu.

Revenirea la normalitate este astazi o necesitate a societatii romanesti. Combaterea terorismului versus drepturile si libertatile cetatenesti In sfarsit, la Strasbourg, o tema care introduce fibrilatie si in tara: se dezbate asa-numitul Raport privind presupusele centre de detentie ale CIA pe teritoriul unor state europene.

Prescurtat, mai e numit si Raportul Fava, dupa numele celui care l-a intocmit, europarlamentarul socialist Claudio Fava. Nervozitate mare in tara, in mai toate partidele. Raportul are cateva referiri nu tocmai onorabile pentru Romania.

El incrimineaza lipsa de determinare si transparenta a autoritatilor romanesti in cercetarea problematicii centrelor de detentie, lipsa de control asupra transporturilor efectuate la aeroportul Mihail Kogalniceanu de langa Constanta si alte cateva elemente. Unele rezonabile, altele cam dupa ureche si nedrepte. Nu suntem insa singura tara in aceasta situatie.

Suparari pe Raportul Fava sunt si in alte parti. Pe la toate grupurile politice romanesti incep sa sune telefoanele din tara. Incercati sa-l modificati, daca nu, votati impotriva sau abtineti-va. Pentru noi, pentru social-democratii romani, situatia e de departe cea mai delicata. Ca romani, ar trebui sa respingem Raportul Fava.

Dar noi suntem parte a grupului socialist din Parlamentul European, cel care a sustinut aceasta cercetare in numele democratiei si drepturilor omului. Iar grupul socialist a decis sa voteze acest Raport. Iata un prim conflict de interese, tipic pentru Parlamentul European.

Ce ar trebui sa prevaleze? Pozitia nationala (oare cat de nationala ma intreb?) sau afilierea noastra la o familie politica europeana si la sistemul de valori pe care aceasta il impartaseste ? Ce e mai important? Sa ne opunem unui document de principiu din cauza a trei paragrafe poate (spun poate pentru ca eu personal nu dispun de instrumente de cercetare in materie pentru a sti valoarea de

adevar a acestor afirmatii - deci iau de bun ceea ce spun autoritatile romane) incorecte si nedrepte, sau sa sustinem acest document care introduce un echilibru necesar intre combaterea terorismului si democratie, transparenta, respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti ? Am reflectat mult asupra acestei dileme in timp ce momentul votului final asupra Raportului Fava se apropia rapid in

plenul Parlamentului European. Cu cateva minute inainte eram tentat sa ma abtin, dar pana la urma m-am hotarat sa votez pentru Raport. Mi s-a parut ca statuarea unui principiu la nivel european este mai importanta decat o situatie particulara.

Ca a atrage atentia asupra faptului ca terorismul nu poate fi combatut prin arbitrar, prin incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenesti e infinit mai semnificativ decat doua paragrafe poate incorecte fata de Romania. Aceste cateva paragrafe vor fi sper corectate printr-un efort de explicare a autoritatilor din tara.

Dar semnalul de alarma pe care il trage Raportul, includerea in filosofia general europeana a ideii ca nimic - nici macar securitatea - nu poate fi mai presus de drepturile si libertatile cetatenesti este un fapt extrem de pozitiv. Este, cred, o tema care ar trebui sa ne dea de gandit si in Romania.

Nu avem dreptul sa acceptam ideea ca in numele combaterii terorismului, a crimei organizate, a coruptiei, drepturile si libertatile omului pot fi calcate brutal in picioare. Nu avem dreptul sa acceptam cu lejeritate ideea ca oricine poate asculta oricand telefoanele oricui, in numele “securitatii nationale”.

Nu avem dreptul sa acceptam crearea unor institutii abuzive, care exced statului de drept. Suprematia drepturilor si libertatilor cetatenesti este filosofia constitutiva a Europei Unite. Ea trebuie sa devina si filosofia constitutiva a Romaniei democratice. Strasbourg-ul nu-i o fericire In fine, ar fi multe teme despre care ar merita scris in jurnalul unui europarlamentar.

Poate voi reveni cu o rubrica avand acest titlu, sigur daca voi trece testul colegilor de la “Gazeta”... Un ultim amanunt: mersul la Strasbourg nu-i neaparat o fericire, cum crede probabil majoritatea dumneavoastra, a cititorilor.

Strasbourg-ul profita din plin de o prevedere veche si de demult a tratatelor, care spune ca sedintele in plen ale Parlamentului trebuie sa se desfasoare aici, in timp ce restul activitatilor au loc la Bruxelles. O data pe luna, timp de o saptamana, peste 1500 de oameni se muta de la Bruxelles la Strasbourg. Nu gasesti bilete de avion, nu gasesti locuri de cazare.

Hotelurile sunt proaste, pentru ca proprietarii lor stiu ca oricum n-are unde sta atata populatie care migreaza o data pe luna. Un oras care ar fi mort, daca n-ar fi institutiile europene... Parlamentul European are doua sedii, unul la Bruxelles, unul la Strasbourg. Ambele in mod egal utilate. Cu birouri, computere, faxuri, masini... O masinarie enorma de tocat banii contribuabilului european.

Apropo: va anunt pe aceasta cale ca am semnat “One seat campaign”, campanie care a adunat deja un milion de semnaturi pentru ca Parlamentul European sa aiba un singur sediu. Vizitati www.oneseat.eu si semnati si dumneavoastra. Va intereseaza, pentru ca sunteti de acum si dumneavoastra contribuabil european.

Dan Mihalache

Membru al Parlamentului European si Deputat in Parlamentul Romaniei