„Acum, creditele vin direct la dumneavoastra acasa“ - asa ar suna anumite oferte bancare. Totusi, trebuie tinut cont ca, desi le sint acordate si celor cu venituri mici sau datornicilor, in final, acestea au costuri de 50% din valoarea creditului solicitat.

La 500 de lei, rambursati 750

Orice serviciu trebuie platit, iar in cazul creditului la domiciliu, costurile pot fi duble

Una dintre modalitatile care prind tot mai mult teren si printre clujeni este cea a creditului care vine la domiciliu. Pentru a accesa acest soi de credit nu trebuie sa ai prea multi bani ca venit si poti figura chiar si cu datorii la Biroul de Credit. Insa, trebuie sa stie amatorii unui asemenea credit, cheltuielile de administrare reprezinta in medie 50% din valoarea creditului solicitat.

Cu alte cuvinte, la o valoare de 500 de lei solicitati ca imprumut, in final vor rambursa 750 de lei bancii. E un credit care inca nu este suficient promovat in ofertele de creditare si putine societati bancare sau de creditare se incumeta sa-l ofere tuturor.

Riscurile ca sa nu-si mai recupereze banii sint destul de mari, insa acest credit este considerat „mana cereasca“ de clientii care au urgent nevoie de o suma nu tocmai mare. Reprezentantul institutiei de creditare vine la client si incheie contractul, analizeaza conditiile si stabileste aproape instantaneu acordarea imprumutului.

Mai mult, agentii vin la domiciliu si incaseaza si ratele de restituire. Pare simplu si eficient, insa orice serviciu trebuie platit, iar orice deplasare costa si gradul de comoditate al clientului se reflecta categoric in costurile finale ale creditarii. Rata anuala efectiva la o asemenea creditare poate ajunge la halucinantul procent de 400%.

Specialistii spun ca o astfel de creditare functioneaza bine, dar pe termen scurt, tocmai pentru ca presupune costuri mari. In plus, cei interesati de un asemenea serviciu trebuie sa fie foarte atenti la oamenii care le trec pragul, la institutiile pe care le reprezinta.

Lupta pentru clienti

In tot acest context, in care batalia pentru cistigarea clientilor se ascute de la zi la zi tot mai vizibil, bancile mici adopta stiluri de vinzari considerate pina acum „americane“.

Astfel, de la a-si trimite agentii pe teren la companii, si nu numai, la a trimite scrisori prin cartierele unde isi deschid noi filiale si pina la a transforma fiecare angajat intr-un vinzator de produse, bancile par sa le incerce pe toate.

In special bancile mici apeleaza la vinzarile directe si coboara tot mai mult pragul de calcul pentru acordarea de credite, insa, in mod normal, riscurile si cheltuielile pe care banca si le asuma se regasesc si in costurile creditelor acordate.

Pina acum, lider la acest tip de credite pare sa fie Volksbank in mentalitatea clujenilor intrebati unde si-ar deschide un credit daca ar fi sa aiba nevoie de bani in plus. Sondajul este unul neoficial, dar cunoscut pe piata, iar angajatii bancilor spun relativ acelasi lucru. Ultima „gaselnita“ este cea care vizeaza impartirea clientilor pe regiuni si nivelul lor de dezvoltare.

Astfel, BCR a propus BNR ca regiunile dezvoltate, cu cheltuieli medii lunare per familie si pe luna mai mari decit media pe tara, sa poata avea un grad de indatorare mai mare.

Astfel, potrivit datelor Institutului National de Statistica, clujenii, aradenii si, in general, locuitorii regiunii de Nord-Vest si Vest ar putea ajunge sa acceada la credite acordate in conditii mai avantajoase, iar gradul lor de indatorare sa fie de maxim 65%.

Insa analistii financiari indeamna la o analiza atenta a resurselor financiare ale familiei, pentru a nu risca un colaps financiar in conditii de indatorare excesiva, pe fondul faptului ca supravietuirea zilnica ramine inca problema nerezolvata a consumatorului clujean si roman.