De câtă cenuşă mai avem nevoie să ne punem în cap înainte de a ne apuca de treabă?
Episodul Schengen din zilele acestea mi-a umplut paharul răbdării tot citind lamentaţii de genul „nu merităm”, “nu suntem în stare”, „avem o clasă politică varză”, „ toţi românii fură” , „suntem săracii Europei, vai de noi”, „să ne dea alţii, să ne guverneze alţii”. Dincolo de eroarea generalizărilor, eu cred ca am intrat într-unhaloude lamentări, deloc sănătos. Avem o stimă de sine la genunchiul broaştei. Televiziunile şi presa în general ne repetă zilnic aceste lucruri în mod obsesiv încât am început să credem ca suntem neputinciosi. Au motivele lor. Motive financiare şi care ţin de jocul de putere pe care-l fac.
Am dat dintr-una într-alta. Înepoca de aurne credeam buricul pământului iar acum ne credem pleava pământului. Nu suntem nici una nici alta. Suntem doar o societate niţel debusolată, cu bunele şi cu relele ei. Vorba lui Andrei Pleşu: nici aşa, nici altminteri.
Aşa cum suntem, facem parte din Uniunea Europeană, adică dintr-unul dintre cele mai selecte cluburi din lumea asta. Suntem un popor numeros în comparaţie cu majoritatea vecinilor noştri, aveam ce-a de-a şaptea mare capitală europeană. În istoria modernă ne-a ieşit aproape tot ce ne-am propus, dacă ar fi să ne comparăm măcar cu sârbii. Chiar asa, nu ne-a mai ramas un dram de mandrie? Generatia noastra e chiar asa de lamentabila in comparatie cu generatiile lui Kogălniceanu, Rosetti, Ionel Bratianu, Vaida-Voievod si Maniu? Acestea sunt generaţiile de geniu cărora le datorăm enorm, cu mult mai mult decât tuturor voievozilor medievali la un loc! Dar noi ce facem astazi?
Da, ştim de la Dinicu Golescu încoace că primul pas pentru modernizare este conştientizarea înapoierii prin comparaţiei cu cei avansaţi. Dar ce facem cu privire la acest lucru? Continuăm să ne otrăvim sufletele cu mesaje de genul "nu suntem în stare"? Încercăm să emigrăm cu toţii? Colegii Vlad Mixich şi Ştefan Vlaston vorbeau aici, pe Contributors.ro, despre o nouă mişcare politică care întârzie să apară şi se lasă mult aşteptată deşi în societatea noastră se simte nevoie de prospeţime. Alina Mungiu nu ştie cum să închege o astfel de mişcare şi îi este destul de greu să o facă din Berlin. Monica Macovei încă ezită să facă primul pas, se lasă aşteptată. Se poate porni o astfel de mişcare fără o figură emblematică, curată, care să o gireze cu credibilitatea sa?
Ce vrem? Trei lucruri:leadreshipcu o viziune clară de modernizare, bazat pe competenţă şi integritate! Simplu, atâta tot. Libertatea, dreptatea şi adevărul s-au demonetizat ca mesaj politic, fiind uzitate si terfelite de altii. Ne trebuiemodernizarereală,competenţăşiintegritatemorală. Le mai avem pe aici pe undeva s-au au plecat toate odată cu creierele tinere? Avem nevoie de oameni care stăpânesc ştiinţa guvernării şi teoretic şi practic. Nu avem nevoie de miniștri de alde Udrea, Adomniţei, Igaş, David şi mulţi alţii care să se specializeze la locul de muncă şi spre final de mandat. Toţi bișnițarii intră în partide nereformate şi nereformabile şi parazitează administraţia şi statul. Păi dacă Igaş ajunge ministru sau Adomniţei ajunge ministru în ţara asta, oricare dintre oamenii competenţi de pe acest forum ar trebui să ajungă ministri.
Partidele actuale esueaza in a-si indeplini functia de baza: sa ofere elite politice pentru societate. Sunt nereformabile. Cu ele, nu vom ajunge nicaieri!
În ţara asta mai sunt oameni integrii şi cu resurse. Cât oare va mai dura până să înceapă să se organizeze?
Deci: când terminăm cu lamentările şi când ne apucăm de treabă?
P.S. Am pus o grămadă de întrebări. Aveţi răspunsuri?
Citeste si comenteaza pe Contributors.ro
