Veniturile bugetare (totale) din tabelul de mai jos sunt cele din 2009, calculate prin metodologia ESA95, şi au ca sursă un raport al Consiliului Fiscal. Suntem pe ultimul loc din UE (click pe poze). Dacă raportăm datoriile suverane la PIB (estimări CIA pentru 2010) aflăm că ne situăm pe o confortabilă poziţie 24 în UE. Surprinzător, nu porcuşorii uzuali, în afara Greciei, sunt fruntaşi ci Italia şi Belgia. Nicio mare economie nu are o datorie sub 60 de procente din PIB. Parcă era o hotărâre în Tratatul de la Maastricht ca datoria să fie sub 60 de procente, dar cine mai sta acum sa judece cine respecta si cine nu ditamai Tratatul?.

Cel mai important indicator este raportul datoriei la venituri. Nici aici nu stăm foarte rău, suntem pe locul 18. Dar avem o datorie care depăşeşte veniturile unui an. Grecia strică graficul şi se apropie de o datorie cât încasările pe

datorie pe venituri

datorie pe venituri

Foto: Hotnews

4 ani. E un caz pierdut. Urmează Irlanda, Italia şi Belgia cu datorii care depăşesc încasările din 2 ani. Doar 7 ţări au datorii sub încasările unui an, Estonia este starul UE cu o datorie de doar 17 procente din încasări. Adică încasările pe 2 luni.

La o primă vedere s-ar părea că stăm bine, stăm mai bine ca alţii dar (întotdeauna există un dar) să ne uităm la evoluţia datoriei. Datele le am de aici.

Se observă cu ochiul liber ritmul rapid in care datoria a crescut, ceea ce desigur ca nu e un lucru bun, dar care poate fi stopat prin politici destepte.

Ca o concluzie. Nu stăm atât de rău pe cât credem sau ni se spune. Nu avem încă probleme majore cu datoriile dar este necesară creşterea economică. Degeaba avem sute de taxe şi impozite că Statul nu le poate colecta. Mai bine ar simplifica sistemul şi ar da afară toţi hârţogarii. Ar face şi economie la buget şi ar ajuta şi mediul economic. Problema e mai mereu la noi cum sa reparam ceea ce tot noi am stricat. Criza asta oricum venea, sa fim bine

venituri bugetare ca procent din pib

venituri ca procent din pib

Foto: Hotnews

intelesi, chiar daca nu se petrecea dezastrul american.

Suntem, asa cum scria un bun economist de la Santa Fe Institute, la fel ca in filmul Shutter Island (thrillerul psihologic al lui Martin Scorsese pe care nu ma indoiesc ca l-ati vazut) in care un inspector-şef american jucat de Leonardo DiCaprio se duce pe o insulă misterioasă să investigheze dispariţia unui bolnav psihic periculos. In

evolutia datoriei

evolutia datoriei

Foto: Hotnews

film, frumosul DiCaprio descopera că de fapt el este cel mai periculos pacient dintre toti cei de acolo. La fel s-au petrecut lucrurile si cu economistii adunati la o conferinţă la Universitatea Cambridge din Marea Britanie. Tot discutand despre cum naibii s-a dus sandramaua financiara a lumii, au descoperit ca de fapt ei sunt de vina. Intrebarea de pe buzele tuturor era daca profesia de economist musai e sa fie lobotomizata sau se mai poate recupera ceva, precum in filmul cu DiCaprio.

La conferinţa (la fel ca în film) a existat un manipulator din spatele scenei- economistul Robert A. Johnson, părintele fondator al Institute for New Economic Thinking, care a luat 50 de milioane de dolari de la George Soros si a demarat un proiect ambiţios prin care sa rastoarne premisele fundamentale ale economiei încă dominate de gândirea neoclasica sau de ideea că pieţele sunt conduse de alegeri raţionale. Sunt conduse pe naibii, dar nu asta e ideea acestui text.

Una dintre intrebarile care pot fi validate in Romania este daca nu cumva aplicand alte politici in 2008, lucrurile

datoria suverana ca procent din PIB

datoria suverana ca procent din PIB

Foto: Hotnews

nu ar fi stat mai bine. Un fost sef de banca si cercetator in zona economica imi spunea ca a aplicat niste modele matematice care aratau ca daca BNR ar fi scazut dobanda cheie in 2008, economia s-ar fi contractat cu 5pp in 2009 iar in 2010 ar fi putut intra pe plus. E plauzibil, dar suntem in zona filmului cu DiCaprio sau in lumile posibile descrise de Eco in Lector in fabula.

Graficele din cadrul acestui text pot fi citite de oricine, nu are rost sa mai detaliem. Suntem pe un drum macroeconomic bun, chiar daca e cu hartoape si gropi in sosea.

Ar mai fi de citit din Moss si musai The Origin of Wealth, ca sa ne facem o idee cat de cat coerenta despre ce vorbim.