...este, de buna seama, simplistic si nedrept sa spui ca romanii sunt neseriosi, ca englezii sunt scortosi, nemtii - meticulosi, italienii – soldati de doua parale, ungurii – ocosi, francezii – rafinati, s.a.m.d. Cu totii stim asta. Si totusi, cand vine vorba despre, horribile dictu, judecati de valoare, n-avem nici o problema in a le intrebuinta cu folos. Judecatile de valoare ne oripileaza in teorie, dar ne incanta in practica. Ne alegem meseria pe baza unor stereotipuri. (Credeti-ma, un medic stagiar nu castiga nici macar cat un instalator!) Ne alegem partenerul de viata, de multe ori, pe baza acelorasi stereotipuri (ingaduiti-mi ca aici sa nu mai intru in exemplificari, in afara precizarii ca prostia nu e apanajul blondelor si nici infierbantarea nu-i data, de la natura, brunetelor cu ochi verzi). Mergem sa vizitam sau emigram intr-o tara sau alta pe baza unor stereotipuri. Daca ni se strica instalatia de la baie, chemam un meserias ungur, chiar daca citim Romania Mare. Sa va mai spun ca negrii sunt buni la baschet iar asiaticii la carte, chiar daca n-au imaginatie? Ca oltenii sunt smecheri da’ hoti, cata vreme ardelenii sunt mai inceti dar seriosi? Nu va mai spun, c-o stiti deja, fie c-o recunoasteti, fie ca nu.
Stereotipuri – stim asta. Simplistice si nedrepte – stim asta. Si, totusi, pana acum vreo cincizeci de ani, nume mari ale culturii universale – de la Aristotel la Machiavelli, de la Montesqieu la Vulcanescu si de la Tocqueville la Madariaga – nu aveau nici un complex in a-si cladi opera pe seama acestor stereotptipuri “nationale”. Pana acum vreo cinci minute, nici noi nu aveam
