Grava si infricosatoare, in stenogramele rusinii, este agresiunea continua, explicita si coordonata personal de Sorin Ovidiu Vantu asupra institutiilor statului si asupra unor figuri cheie din politica, in tentativa de a si le subordona in functie de interesele sale, nu din dorinta de a apara interesul public. Socheaza disponibilitatea generala, din politica si presa, la compromis si complicitate. Unii se arata chiar entuziasti sa o faca, dupa cum plastic se exprima SOV, "fara batista". Este firul rosu al discutiilor dintre el si jurnalisti, dintre el si politicieni. SOV are un plan si tinte clare. Sa puna el viitorul presedinte al Romaniei, sa obtina puterea absoluta.
Vrea o garantie ca nu o sa-l mai ”doara capul 20 de ani dupa aia”. De mare relevanta ramane fragmentul in care Vantu se ingrijeste sa fie primul care-l felicita pe Geoana, despre care, cu o zi inainte, spunea ca a luat m... cu hidrantul. Il numeste solemn domnule presedinte al Romaniei, cerand sa fie notat in catastifele istoriei. Sa nu uite, cumva, cui ii datoreaza functia suprema.
Puterea absoluta l-ar fi facut mai intai un om liber, iar apoi liber sa faca orice. Recurs la memorie, pentru cei loviti de amnezie: pe data 2 decembrie, cu trei zile inainte de turul decisiv al alegerilor prezidentiale, Mircea Geoana il viziteaza pe Sorin Ovidiu Vantu. In aceeasi zi, tot pe 2 decembrie,Nicolae Popa este arestat la Jakarta. A doua zi, Mircea Geoana, intr-un interviu acordat lui Catalin Tolontan, declara ca o va schimba pe Laura Codruta Kovesi de la sefia Parchetului General. Acum, parca se vede mai limpede.
Putina istorie contrafactuala: Geoana iese presedinte, face ordine in Parchetul General. Dosarul Popa intra la congelat, iar indonezienii n-au decat sa-l extradeze pe omul lui Vantu cat vor. SOV scapa de arest, de dosarul favorizarii infractorului, dar si de acuzatiile de spalare de bani si returnare ilegala de TVA. Si reteaua Voicu continua sa functioneze, avand protectie de la cel mai inalt nivel. Daca mai faceti un mic efort de memorie, vi-l amintiti pe Voicu: "Baga-mi-as p.... in Geoana si cu toti americanii lui, care ni i-a adus la Curtea Suprema, ca multi au dosare. Si cu toate golancile, cu seful organizatiei PSD de la Dolj".
Pentru cateva ore, Mircea Geoana chiar iese presedinte. In acest interval al fericirii, armonia dintre Vantu si Geoana se restabileste. Presedintele Romaniei si un viitor inculpat, cercetat pentru favorizarea infractorului si spalare de bani, poarta un dialog care, asa cum viseaza Vantu, merita notat in catastifele istoriei, la capitolul "Cum era sa se aleaga praful de democratia romaneasca":
Mircea Geoana: Buna! Ce faci? Iarta-ma, n-am auzit telefonul, ca eram intr-o zona mai proasta.
Sorin Ovidiu Vantu: Domnul meu, nicio problema! Vreau sa fiu primul roman care va adreseaza urarea de: Felicitari, domnule presedinte al Romaniei!
Mircea Geoana: Doamne ajuta! Ce cifre ai?
Sorin Ovidiu Vantu: Domnule presedinte al Romaniei, sunt primul roman care v-a spus astfel. V-as ruga totusi sa ma notati in catastifele istoriei.
Mircea Geoana: Am notat. Deja sunt cu pixul in mana. (rad amandoi)
Cu doua zile inaintea alegerilor, Geoana se delimiteaza formal de Vantu. Il gaseste "malefic si cam turbulent", recunoscandu-i totusi ”o mica competenta” in finante. Dupa trei zile, presedintele Romaniei ii cere maleficului iertare ca n-a auzit telefonul, il intreaba de rezultate si se amuza copios impreuna.
N-avea, inca, de unde sa stie ce scuipase gura lui Vantu in urma cu cateva zile, cum il facuse "catastrofa" dupa dezbaterea cu Traian Basescu si cum ii explica lui Stelian Tanase, care se oferea sa-l antreneze gratis pe candidatul PSD, ca Geoana a luat ”m... cu hidrantul”. SOV traieste in zilele turului doi momente de agonie si extaz. Asista si se ingrijeste de nasterea noului presedinte al Romaniei ca de propriul sau copil. In ultimele zile de campanie, Vantu se roaga, stiind bine cu cine are de-a face, sa nu rosteasca vreo prostie majora, "vreo prostie din asta de te doare capul. Te doare capul 20 de ani dupa aia". In noaptea alegerilor vede peste tot alegeri furate.
Dupa ce-l felicita primul pe Geoana, Vantu incepe sa-si imparta puterea, mai in gluma, mai in serios. Imi dai mie Ministerul de Finante sau ti-l iei tu? Apararea o iei tu sau o iau eu? Politicienii se prind in jocul lui. Vantu a fost Dumnezeu pentru cateva ore. Visul se spulbera dimineata. Cele mai negre banuieli din campanie, cosmarul ca va ramane tot cu Traian Basescu deasupra lui, devin realitate.
Dimineata de dupa alegeri il gaseste busit. ”Ce sa fac, ma? Busit. Busit zic. M-am trezit pe la 11 fara ceva si am vazut rezultatele si nu mi-a venit sa cred”. S-a ales praful de vigilenta si mobilizarea din campanie. Incepe sa caute explicatii si sa-si ia subalternii la rost: ”Sergiu, iarta-ma. Geoana a avut toate partidele politice minus PDL, in rest a avut toate partidele politice, toate sindicatele, aproape toata presa. Hai, mai, Sergiu, lasa-l naibii. A fost, bine, o oaste imensa, dar de stransura, exact cum a venit Baiazid peste Mircea cel Batran. Au venit 200.000 de tantalai peste 40.000 de moldoveni, decisi sa-i f..a.”
Prima lui grija, dupa ce s-a convins ca totul e pierdut, a fost sa risipeasca zvonurile ca Patriciu a luat Realitatea. Vantu a vazut televiziunea mereu ca pe un scut si ca pe o sperietoare, tot in lupta cu institutii cheie din stat, de data asta cu justitia. A folosit-o in cazul Becali si a functionat. Gaseste o explicatie foarte pragmatica pentru zvonul lansat pe piata ca si-a vandut televiziunea: ”Si au facut-o ca ei se gandesc ca procurorii, judecatorii astia sunt speriati de mine si, daca se aude ca nu mai am Realitatea, o sa procedeze cum procedeaza cu carnatarii pe care-i prind la schimb de valuta. Deci, nu Patriciu a aruncat-o de data asta”. Asa se raporteaza Vantu la stat si la lege. Ultima reduta e postul TV. Justitia trebuie intimidata continuu, agresata si tinuta la distanta cu ajutorul "armatelor regulate" la comanda carora se afla el.
Restul, il stiti. Kovesi a ramas procuror general, anchetele si-au vazut de drum. Vantu este azi anchetat in doua dosare. Intr-unul este acuzat de favorizarea infractorului, in altul de spalare de bani. Locotenentii sai din Petromservice nu se simt nici ei prea bine. Cinci dintre ei zac, de cateva zile, in arest preventiv. Reteaua Voicu a fost partial destructurata, senatorul PSD infunda arestul de vreo sase luni. Pe reteaua Voicu au picat tot felul de alte suprize.
Ca sa-si atinga scopul, Vantu a jucat ceva mai inteligent decat Voiculescu, adica n-a fost chiar atat de isteric. Si-a lasat supape majore in trust. El insusi ni le arata: Realitatea FM, Guerilla si Vox Publica, canale media fara mare influenta, asadar libere sa joace comedia libertatii de exprimare cu unicul scop de a credibiliza Realitatea TV. O recunoaste Vantu intr-un dialog cu Sergiu Toader, executant de un servilism sinistru, cureaua de transmisie dintre SOV si redactie. Toader se autoproclama comisarul sovietic, ghiceste in general din primele cuvinte cam ce vrea patronul sau si e gata sa calce orice jurnalist dizident in picioare.
Trustul trebuie sa actioneze dupa cum dicteaza el: azi apara Guvernul Boc, maine il ataca, azi il f... pe Basescu, de maine neutralitate sau razboi. Jurnalistii nu sunt liberi, iar lui nu-i pasa de cetatenii imbecili ai acestei tari, cum ii numeste. Poporul e tampit, Grivei, prostimea trebuie degajata. Angajatii sai uimesc prin servilism, unul se autoproclama soldatul sovietic, altul se ofera pe gratis sa faca training cu favoritul mogulului, catastrofa Geoana.
Stenogramele arata din nou cat de aproape de indeplinire a fost scenariul unei Romanii conduse de triada Vantu-Voicu-Geoana, cu tot ce am vazut in spatele lor: santaj, coruptie si crima organizata conectate la cea mai inalta functie in stat. Pe scurt, statul captiv. In slujba lor, o armata regulata de ziaristi si intelectuali. Cred ca acest lucru il constata, cu stupoare, toate cancelariile occidentale reprezentate la Bucuresti si raporteaza acasa cum o tara din UE s-a oprit milimetric la buza prapastiei. De la alegeri incoace, tot inclinam intr-o parte si in alta.
3
81
