Despre duplicitate, minciuna si impietrirea inimii: cateva consideratii

de Mihail Neamtu     HotNews.ro
Miercuri, 5 mai 2010, 13:34 Actualitate | Opinii

Mihail Neamtu
Foto: HotNews.ro
Investigarea dosarelor fostei Securitati continua sa produca deceptii, surprize, ba chiar mici revelatii. Ce utilitate mai au aceste descoperiri facute in privinta biografiei unor oameni decedati? Merita oare sa masuram, aproape la fiecare pas, cotele decaderii umane din breasla scriitorilor, bunaoara, atunci cand ofiterii-anchetatori si nomenclaturistii epocii socialismului tarziu continua sa-si primeasca pensiile dolofane? Nu e aceasta rasturnare sistematica a ierarhiei vinovatiilor chiar opera ironica a Securitatii?

Nu e era important ca lista informatorilor sa fie mai putin discutata decat lista tortionarilor – impenitenti in genul unui Nicolae Plesita sau Gheorghe Enoiu? Raspunsul la aceste intrebari nu mi se pare deloc simplu.

Mai intai, sa  spunem ca societatea civila si tanara generatie crescuta in libertate n-a avut niciodata asteptari de la marii lideri ai Partidului si ai Securitatii? Nimeni nu s-a asteptat ca Ion Iliescu sa condamne comunismul ori ca generalul Nicolae Militaru sa propuna innoirea Armatei romane. Putini au sperat ca “Apelul catre lichele” lansat de Gabriel Liiceanu sa-si faca resimtit efectul. Nimeni n-a crezut ca Adrian Paunescu va deveni peste noapte un admirator al luptatorilor din munti si ca va saruta, intr-un gest epocal de smerenie, mainile tarancii Elizabetei Rizea din Nucsoara.

In schimb, mediile anticomuniste ale anilor 1990 cautau cu disperare modele: nu doar figuri ca marele Corneliu Coposu, venit din labirintul politic al Romaniei interbelice; nu doar dizidenti ca Vasile Paraschiv – admirabila figura a rezistentei muncitorilor. Tinerii, mai ales, doreau sa emuleze modele formate in republica literelor. De aceea, multi si-au tinut respiratia atunci cand Alexandru Paleologu si-a marturisit pacatul colaborationismului in cunoscutele dialoguri cu Stelian Tanase.

Timpul a trecut si s-a dovedit ca, dupa 1989, gesturile de asumare a culpei au fost rare. Dezonorat cativa ani din pricina relatiei de complicitate cu organele Securitatii Statului, Alexandru Paleologu a ales totusi calea expierii prin marturisire. A facut un patrunzator tablou al compromisului.

Fara sa fie un erou ca Nicolae Steinhardt, Alexandru Paleologu n-a cautat circumstante atenuante si n-a dus cu el minciuna in mormant. Pentru scaderile sale din timpul procesului lotului Pillat, stim ca filozoful Constantin Noica a plans, ca si Petru dupa lepadarea lui Iisus… Chiar si dupa iesirea din inchisoare, fragilul Constantin Noica – cel care purta cu el mereu o pernita pentru a-si menaja ranile lasate din timpul torturii – nu a incetat sa ceara iertare apropiatilor sai. Remuscarile erau un semn al umilintei. Temnitia nu i-a facut pe toti mai buni, dar nimeni n-a iesit din puscarie fara o cunoastere mai adanca a inaltimilor si a scaderilor de care omul este in stare, mai ales la confruntarea cu ideologia urii si mecanica demonica a violentei revolutionare.

Au existat si somitati ale lumii culturale, artistice sau religioase care, fara sa  fi facut neaparat puscarie, au ales alta strategie de confruntare a trecutului: mai intai, tergiversarea – in speranta ca adevarul despre trecut nu va iesi niciodata la suprafata (sa ne amintim de rezistenta unor voci ale seniorilor PNTCD fata de forma initiala a legii lui Ticu-Dumitrescu). In al doilea moment a aparut negarea documentelor din arhiva Securitatii, refuzul incapatinat de-a admite si de-a asuma vinovatia.

Un reflex de lasitate sau o amnezie paradoxala, insotita de fobiile senectutii (cazul Balaceanu-Stolnici)? Greu de spus. In sfarsit, cand livrarea publica a unor secrete inavuabile a devenit iminenta, atunci au existat si marturisiri deschise – poate tardive, poate oblice, dar nu mai putin niste marturisiri (vezi cazul scrisorii istoricului Sorin Antohi catre Cotidianul in toamna lui 2006).

Aceasta tipologie presupune, asadar, nuante. Judecata morala nu poate exista in afara acestor gradatii scopul lor nu este sa relativizeze raul delatiunii, ci sa contextualizeze. Nu poti confunda pozitia plina de semetie si invartosare a fostilor colaboratori ai Securitatii care, si mai departe, continua sa pontifice in fata multimilor (cazul Dan Voiculescu) si decizia tardiva, insa perfect decenta, a celor care au ales sa se retraga din spatiul public (cazul Mona Musca ori Carol Sebastian).

Tulburarea produsa de cazul Adrian Marino pleaca de la absenta oricarei sovaieli din asprele judecati rostite de profesorul clujean la adresa contemporanilor sai. Nu duplicitatea in sine socheaza – ea a fost constatata in situatia atator oameni de notorietate. Nu surprinde nici macar reflexul negationist – refuzul explicit de-a admite pacatul delatiunii, probat de atatea documente.

Rascolitor, cu adevarat, este cultul minciunii in absenta regretelor. Nu ne uimeste faptul ca, fiecare dintre noi, poate trai momente de ratacire ori de flagranta contradictie. Surasul matinal si spasmul nocturn – iata posibilitati de coexistenta afectiva in matca naturii noastre cazute.

Micile ipocrizii cotidiene sau marea drama a dezbinarilor launtrice, povestea dedublarilor, abisalitatea tradarilor in iubire sau in prietenie, nemarginirea inselarii de sine, fantasmele egolatre, strategiile perverse de auto-intreptatire retorica – toate aceste ne sunt cunoscute fie prin experienta vietii, fie printr-un contact intim cu marea literatura (de la manualele de introspectie ale stoicilor, trecand prin apoftegmele parintilor desertului si pana la fabuloasele romane psihologice rusesti din secolul XIX). Parabola lui Jekyll & Hyde nu este cu totul straina de vietilor noastre, luate fiecare cu portiile lor de exceptional sau de banalitate.

Pacatul cel mai mare nu este asadar duplicitatea punctuala, ci indarjirea retrospectiva, talmacita de maestrii spirituali ai Rasaritului crestin in termeni de “impietrire a inimii” (sclerokardia).

Echivalent subtil al nesimtirii, aceasta patologie este evidenta in cazul inteligentelor reci, trufase, vanitoase. Inversunarea poarta la vedere un ochi necrutator, spranceana ascutita, sentinta abrupta si placerea denuntului pausal. Cel indarjit se delimiteaza obsesiv – nu are umilinta de-a cere sfaturi sau de-a cere ajutorul; nu consimte la “practici medievale” precum spovedania; nu se regaseste in pacatele meschine ale multimilor; nu accepta nevoia de vindecare pe care cei saraci cu duhul o cer in genunchi.

Si dixerimus quoniam peccatum non habemus, nosmetipsos seducimus, et veritas in nobis non est (I Ioan 1, 8).Impietrirea inimii, pe scurt, este simptomul agravant al auto-suficientei. Drapata in retorica superioritatii, constiinta morala asurzeste in fata apelului celorlalti. Aroganta unei agende publice exclusiviste si nevoia de-a construi o imagine imaculata, in exterior, ajungea sa sufoce exercitiul privat al sinceritatii si al onestitatii. Ca atare, delatiunea ajunge sa fie ascunsa si fata de sot ori sotie.

Adrian Marino pretindea sa le vorbeasca tuturor celor cu care intra in contact de la o imaculata inaltime deontologica. A sanctionat in stanga si dreapta, a deplans scaderile intelectuale ale colegilor ori deficitul de eruditie al unei culturi inclinata catre frivolitati, eseistica si can-can. A dispretuit experientele tari ale celor care, la confruntarea cu limita, au trait convertiri intr-o cheie mistica profunda.

Mizantropul Adrian Marino a sanctionat cu suprema severitate acte pe care caritatea, compasiunea sau pur si simplu mila Domnului le-ar fi judecat cu mai multa ingaduinta. Paradoxul superioritatii morale revine: cei inaspriti in relatia cu sinele propriu ajung sa ofere celorlalti o mai grabnica dezlegare, decat cei care raman concesivi cu propriile lor greseli dar se dovedesc necrutatori cu aproapele.

Iata de ce, cred, singuratatea lui Adrian Marino se propune ca un neasteptat studiu de caz in dosarul eticii discursului public post-comunist.

Nota: Mihail Neamtu este director stiintific la Institutul pentru Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc


Citeste mai multe despre   






















3254 vizualizari

  • -1 (3 voturi)    
    un om fara Dumnezeu... (Miercuri, 5 mai 2010, 14:27)

    ari [anonim]

    asa mi s-a parut Marino, singur cu el insusi, orgolios fara masura. chestia cu securitatea e cea mai mare dezamagire...

    AM a ales sa-si injure contemporanii prin niste biografii postmortem. Acum incaseaza o analiza pe masura din partea CNSAS.
  • -1 (1 vot)    
    go mirela corlatan, go (Miercuri, 5 mai 2010, 14:37)

    cititor [anonim]

    Chiar daca deranjeaza pe multi, activitatea Mirelei Corlatan mi se pare foarte binevenita ! Am aflat de la ea multe din culisele CNSAS. E important sa stim si despre stelele noastre cazatoare !

    Miturile nu rezista.
  • -1 (7 voturi)    
    decenta? (Miercuri, 5 mai 2010, 14:38)

    adrian marinata [anonim]

    domnu neamtu, am si eu o intrebare: cu ce e mai decent nenea antohi sau tanti musca, care 20 de ani au urlat ca au luptat impotriva comunismului, decenta aparind doar dupa dezvaluirile din presa, si nenea felix, securist cu actre-n regula la sc dunarea parca?
    oricum, imi place cum va jucati cu pseudo-judecatile de valoare: unii sint buni ca sint din gasca noastra, altii sint rai...
    • +6 (8 voturi)    
      mona musca vs dan voiculescu (Miercuri, 5 mai 2010, 15:49)

      gherman [anonim] i-a raspuns lui adrian marinata

      Domnule, crezi ca e posibil sa compari o femeie ca Mona Musca - o doamna, chiar daca avea greseli in trecut - cu ticalosul kapitalist Dan Voiculescu? Un fost securist care controleaza mass-media si o fosta profesoara de liceu?

      Mi se pare absurd sa nu vezi diferenta....
      • -3 (5 voturi)    
        profesorasul (Miercuri, 5 mai 2010, 16:10)

        adrian marinata [anonim] i-a raspuns lui gherman

        este intr-adevar o mare diferenta, unul a reusit in afaceri, celalalt a reusit in munca la stat.
        eu nu ii comparam pe cei doi, ci incercam sa aflu de la domnu neamtu ce i se pare decent in gestul monei musca sau al lui antohi? ca au recunoscut dupe ce au fost "demascati"?
        i se pare decent ca o parte dintre cei care s-au erijat in postura de luptatori anticomunisti s-au trezit cu o mica pata pe dosarel - si cine stie citi mai sint? altfel spus, impostura trebui onorata, daca cei care o practica sint din gasca noastra?
        • 0 (2 voturi)    
          in ce afaceri a reusit (Miercuri, 5 mai 2010, 18:00)

          baronul stanganbuch [utilizator] i-a raspuns lui adrian marinata

          ''profesorul'' de turnatorie voiciorescu felix? In spalatul banilor Securitatii si al furtului cu acte in regula de la stat? Daca esti salariat la antena, si probabil ca esti, stai matale pe acolo si nu mai murdari forumul cu minciuni antenesti.
        • 0 (2 voturi)    
          Cum a ajuns Felix profesor? (Joi, 6 mai 2010, 8:09)

          Un roman anonim [anonim] i-a raspuns lui adrian marinata

          Daca nu stii te informez. A sponsorizat constructia pasarelei intre sediu vechi si sediul nou al ASE-ului.
          Pe de alta parte Anthi si Mona Musca au avut decenta sa se retraga cand au fost demascati. Felix catus braveaza cu ceea ce a facut el. Mai mult Mina Musca a avut activitate de contrainformatii printre studentilor straini, potentiali teroristi, deci oricum a facut mult mai putin rau decat Felix care si-a turnat aiurea propria familie. In plus de ce nu poti concepe ca cineva a fost chiar anticomunist in conceptii dar a trebuit sa se adapteze timpurilor si la momentul cand a fost liber si-a exprimat adevaratele convingeri. Cat despre impostura m-as btine sa vorbesc despre asa ceva cand vine vorba de Felix catus. Sau faci parte din partidul motanistilor felixisti, ai ceva pete pe constiinta, ai fost vreun activist pe la nivelul "n"? Tu cam ce drept ai sa judeci pe altii?
  • +1 (3 voturi)    
    crestin-democratie (Miercuri, 5 mai 2010, 15:02)

    offtopic [anonim]

    A propos de Marino: era in PNTCD si dispretuia religia sau crestinii de orice fel. Crestin democrat pe hirtie.

    Am descoperit pe blogul autorului Neamtu aceasta dezbatere, Boc si Baconschi. Oare ce se pregateste?

    http://grupareaaproape.files.wordpress.com/2010/05/22-plus-295.pdf
  • 0 (2 voturi)    
    Despre duplicitate . minciuna si impietrirea inim (Miercuri, 5 mai 2010, 15:24)

    Tabacu Sorin [anonim]

    Stimate domnule Neamtu , sunt intru totul de acord cu cele scrise in articolul dumneavoastra , o singura parere personala imi permit sa adaug : dupa parerea mea , e mai important sa comentam , sa dezvaluim colaborarea scriitorilor , decat sa condamnam ,( aici ! ), activitatea securistilor ! Pe ei ii stiam si atunci ce pot si ce fac ! Nu ei erau reperele noastre morale , nu pe ei ii citeam .
    Cu stima , Sorin Tabacu
    • +3 (3 voturi)    
      Poate ii stiam, (Miercuri, 5 mai 2010, 16:48)

      stefan [anonim] i-a raspuns lui Tabacu Sorin

      ...poate nu pe toti securistii. Ii stiam pe cei din orasul nostru(daca era mic). Mai stiam activistii de partid si UTC la fel, din oras si judet. Dar dupa 1989 multi dintre ei si-au schimbat resedinta. Unii au devenit prosperi oameni de afaceri (cu statul, ca doar nu se fura intre ei), altii s-au bagat prin politica locala si centrala.
      Despre colaborarea scriitorilor tot spune de multi, foarte multi ani, Paul Goma. Dar e un scriitor ignorat de catre cei a caror impostura o spune.
      Ca si odinioara, cind despre PCR se spunea "Putini am fost, multi am ramas", asa si azi, la mai bine de 20 de ani de la Revolutia/Lovitura de stat din 1989, aflam ce multi anticomunisti am avut noi, ca te si miri cum de nu s-a prabusit mai devreme.
      Nu colaborarea de dinainte face rau, ci strigatele de cit de puternici si anticomunisti au fost ei pe atunci si noi nu stiam, impaunarea si autoatribuirea de merite niciodata avute.
      Nu colaborarea face rau, ci nemarturisirea ei public, astfel ca sunt santajabili si fara credibilitate.
      Azi, intr-o epoca a internetului si a informarii, noi, cei obisnuiti nu gasim de exemplu o arhhiva in pdf sau foto a ziarului Scinteia din 1989. De ce? Explicatia mea este ca de frica. Da, frica de adevar, frica de oglinda ce s-ar pune in fata.
      Sa vedem lista delegatilor la congresul XIV, lista membrilor CC plini si supleanti, mesajele de felicitare de atunci.
      Mie personal imi spune mai mult un articol de atunci si semnatura, decit interpretarea peste ani a autorului (contextul scris, ordinele, etc.)
      In plus, nu mai vreau sa gindeasca altii pentru mine. O fac eu, cu greselile mele.
  • +2 (4 voturi)    
    Dar vinovatii anchetatori, care mai traiesc? (Miercuri, 5 mai 2010, 15:31)

    Simplucetatean51 [anonim]

    Excelent discurs, nuantat, argumentat, cu multe sugestii-trimiteri spre latura interioara a omului obisnuit, vinovat sau nevinovat. Se vede ca sunteti in "problema" si stiti, astfel, sa dezbateti profesionist subiectul delicat abordat. Si va dau dreptate: dezbaterea publica este prea mult axata pe informatori (in special elite culturale) si mai putin pe tortionari sau fostii lucratori ai securitatii comuniste, al sefilor mari care mai traiesc si o duc bine, mersi, fara remuscari. Acestia din urma ar trebui mai insistent "descifrati" in fata opiniei publice pentru ceea ce au facut in anii dictaturii comuniste, cu voie sau fara voie... Poate ar mai usura in acest fel sufletele celor care mai sunt sau nu mai sunt in viata.
  • +1 (3 voturi)    
    vindecare (Miercuri, 5 mai 2010, 17:40)

    sabin [anonim]

    Fain scris. Cred ca traumele trecutului, incapacitatea de a discuta despre ce s-a intamplat, de a cere iertare si de a ierta - ne atarna ca tinichelele de coada. Sunt fantomele ce hranesc tarele societatii noastre si ne mananca prezentul si viitorul. Exemplele din alte tari ne arata ca pana cand nu vom reusi sa vindecam trecutul si prezentul, nu putem cere multe de la viitor. Si s-ar putea sa mai treaca ani pana cand vom putea ca natiune sa facem asta.
    Ganduri bune!
  • 0 (2 voturi)    
    Domnule Neamtu (Miercuri, 5 mai 2010, 18:28)

    uimit [anonim]

    Nu incetati sa ma uluiti! In cursa pentru ciolan sunteti in stare de orice: injurati fosti dizidenti, improscati in stanga si in dreapta, calcati pe cadavre. OK, inteleg, asta face intelectualul roman dintotdeauna. Dar spre deosebire de toti ceilalti, d-voastra faceti asta cu suport teologic! Dati dovada de un oportunism fabulos, dar vorbiti de "impietrirea inimii" Injurati ca un birjar, dar o faceti cu referire la un citat din Apostolul Ioan! O scurta intrebare: nu vi se face niciodata sila de propria persoana? Banuiesc ca faceti dusuri dese.
    • 0 (2 voturi)    
      sunteti nedrept (Miercuri, 5 mai 2010, 19:05)

      Petrovici [anonim] i-a raspuns lui uimit

      Domnul Neamtu are si merite. E adevarat ca a improscat cu noroi dizidenti precum Dorin Tudoran, a jignit pofund oameni care chiar s-au ocupat de (si se pricep la) istoria comunismului precum Marius Oprea, dar dl Neamtu a facut si lucruri pe care nu i le poate nega nimeni. De ex. a ridicat pupincurismul la rang de disciplina academica: a publicat deja doua volume omagiale dedicate lui Andrei Plesu si pregateste un numar special (de revista) dedicat lui Tismaneanu! Chestia asta e unica. Si omul e abia la inceput!
      • 0 (2 voturi)    
        Chiar e adevarat? (Miercuri, 5 mai 2010, 20:17)

        clara [anonim] i-a raspuns lui Petrovici

        Daca e adevarat ca a produs atatea volume omagiale, asta e foarte straniu!? Cum poate cineva sa-si faca o cariera academica in felul asta? Practic, e un fel de ati bate joc de propriul CV
      • -1 (1 vot)    
        dar matale (Miercuri, 5 mai 2010, 22:40)

        baronul stanganbuch [utilizator] i-a raspuns lui Petrovici

        ai vechime in pupincurism, se vede dupe stilul dezinvolt in care calomniezi. Ceva presa ceausista, paunescu, vadim, flacara, saptamina, ceva, este dle petrolevici? Acolo ti-ai facut mina, se vede din avion, dle, pardon tovarase petrovici..
        Asa ca rezuma-te matale la forumurile realitatea, antena, adevarul, gAndul si nu-l mai otravi si pe asta de aici cu indeminarile matale ceausiste.
        • 0 (2 voturi)    
          unde e calomnia? (Joi, 6 mai 2010, 0:41)

          Petrovici [anonim] i-a raspuns lui baronul stanganbuch

          domnule Bec, unde anume e calomnia? Dl Neamtu isi trece in CV aceste volume. Astea sunt faptele. E insa extrem de rar, probabil unic, ca un tanar carturar sa faca 3 volume omagiale! Dati-mi alt exemplu! Asta tradeaza o aplecare, din partea d-lui MN, sprea lingusirea desantata a celor cu putere. Cu alte cuvinte, pupincurism. QED.

          Si ce este extrem de trist e ca nu avea nevoie sa faca asa ceva. Nu e deloc baiat prost si de aia e scandalos ce face. E uluitor sa vezi ca in Romania oamenii se nasc cu spinarea deja rupta.

          Da, m-ati prins, am scris la toate acele publicatii. In plus, ati uitat sa mentionati si ca am scris in Scanteia stalinista in anii 50. Caci, nu-i asa? cei ce ne critica o fac din resentiment, ura, rea-vointa sau afiliere securistica.
          • 0 (2 voturi)    
            ura si denuntul (Joi, 6 mai 2010, 7:25)

            gogu [anonim] i-a raspuns lui Petrovici

            unde dai si unde crapa. Neamtu e acuzat ca a coordonat doua volume unde 40 de profesori straini si romani il omagiaza pe Andrei Plesu. Cum? Scriind texte pe teme savante. dar somitatea Petrovici nu pricepe, si vede aici pupincurism. e o chestie la care nemtii sunt specialisti - Festschriften, Denkschriften, asta iti spune ceva?

            nu e niciun text de Neamtu pe care sa-l fi citit si in care sa laude pupincurist. poate ca a scris cu admiratie si entuziasm, dar fara admiratie am fi niste shacali cu totii.

            pesemne de aia nu-i place stilul Marino, integral dedicat urii si resentimentului.
  • 0 (2 voturi)    
    mai avem de asteptat pana la adevar (Miercuri, 5 mai 2010, 20:09)

    sceptic [anonim]

    chiar si din doarele bine puricate de cnsas, adica sri,
    rezulta nu numai ca moralistii de azi erau agenti ai odioasei, ba ca mai serveau si servicii straine.
    marino, este un inger pe langa acuzatorii lui.
    inima neimpietrita nu-i leguma urduroasa.
  • +1 (3 voturi)    
    da (Miercuri, 5 mai 2010, 21:27)

    adi [anonim]

    Articol interesant, bine scris, la subiect. Din nefericire ocoleste nume importante pentru tema dezbatuta: Nicolae Corneanu, (Mitr. Banat) , Bartolomeu Valeriu Anania (Mitr. Cluj), Antonie Leonida Plamadeala (fost Mitr. Ardeal) si poate multi altii versus Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, de ex.
  • 0 (2 voturi)    
    alina mungiu-pippidi are dreptate (Joi, 6 mai 2010, 12:46)

    adrian [anonim]

    Hmmm. dl Neamtu e foarte curajos, loveste pe un fost detinut politic, Marino, care e mort, e mult mai de treaba cu Antohi, care e viu si l-a si mai ajutat la ocazii..si cu Paleologu, fiindca e prieten cu fiu-sau...de fapt, cum a spus Plesu, Paleologu nu a spus niciodata ca a luat bani sa toarne...si chiar a turnat, in vreme ce la Noica si la Marino nu avem decit rapoarte cu ce au spus securistilor care ii prelucrau inainte sa plece in strainatate si cind veneau...
    Mi-e cam greata. Noroc ca am gasit textul asta al Alinei Mungiu azi, spune ce e de spus:

    http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/lustratia-mod-de-folosire-185641.html


Abonare la comentarii cu RSS





Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version