Mihail Neamtu Foto: Hotnews

Nominalizarile facute pentru noul Guvern condus de presedintele PDL au iscat deja cateva legitime controverse. Poate era normal ca Guvernul Boc sa recompenseze fidelitatea catorva dintre veteranii partidului (A. Videanu, R. Berceanu sau V. Blaga) si sa puna inainte barbati cu experienta, capabili sa negocieze cu fortele sindicale viitoarele masuri drastice ale Guvernului. Scandalos e totusi modul in care algoritmii politici au condus la compromisuri neasteptate, foarte slab estompate de putinele propuneri cu forma si continut european.

Desemnarea lui Emil Boc drept premier era obligatorie din perspectiva asumarii univoce de catre liderul PDL a tuturor riscurilor guvernarii.

Cea mai fericita alegere o reprezinta propunerea domnului Teodor Baconschi ca ministru de externe – o mutare esentiala pentru CSAT si deloc straina de Palatul Cotroceni. Poliglot erudit si diplomat cu experienta, intelectual cu viziune si sobrietate, Teodor Baconschi are toate datele pentru a fi continuatorul reformelor din MAE, initiate intre 1997-1999 de Andrei Plesu, continuate apoi de Mihai Razvan Ungureanu intre 2005-2007, dar intrerupte apoi prin numiri neinspirate.

Despre Mihai Seitan la Ministerul Muncii s-a vorbit ca despre un sustinator al pensiilor private – domeniu in care Romania are multe de facut. Orest Onofrei, veterinar de meserie, ar fi putut fi o numire plauzibila la Ministerul Agriculturii, dar un accident biografic l-ar putea impiedica sa accepte propunerea.

Domeniul in care premierul Boc nu trebuia sa rateze era Educatia. Dupa ce reputatul cercetator Daniel Funeriu a fost folosit din plin la capitolul imagine in timpul campaniei, numirea-surpriza a lui Catalin Croitoru (fost sindicalist si om lipsit de orice anvergura universitara) nu putea decat sa dezamageasca. Intr-un timp de criza si dupa 20 de ani de perpetuare a acelorasi nume din vechea garda, Educatia avea nevoie de inteligenta, energia, imaginatia si competenta internationala a unui om ca Daniel Funeriu.

Retragerea sustinerii acestuia e cu atat mai bizara cu cat dl Funeriu facuse o excelenta impresie in fata Comisiei pentru invatamant, stiinta, tineret si sport a Parlamentului Romaniei. In luna noiembrie, reprezentantii PNL si PSD recunoscusera valoarea individuala a candidatului (incomparabila cu cea a dlui Adomintei, bunaoara, in Guvernul Tariceanu). Acum, PDL tine pe tusa ucenicul unui laureat al premiului Nobel, fapt care transmite un semnal negativ tinerilor generatii care emigreaza spre SUA si Europa occidentala. Oricate eforturi ar depune, orice palmares ar avea – Romania pare sa-i trateze cu ingratitudine pe cei foarte buni. Dl Catalin Croitoru, care criticase prezenta Raportului Tismaneanu in grila bacalaureatului romanesc, va veghea in schimb asupra unui buget de peste 15 miliarde Euro.

De asemenea, inexplicabila si inacceptabila ramane pierderea Ministerului Culturii pentru feuda UDMR. Era nevoie ca politicile de patrimoniu sa continue (in paralel cu un plus de initiativa in domeniul culturii scrise).

Nu poate trece neobservata, in schimb, pastrarea doamnei Elena Udrea intr-o pozitie de maxima vizibilitate la Ministerul Dezvoltarii Regionale si a Turismului (dupa cum deplorabila ramane mentinerea Monicai Ridzi ca lider al organizatiei de tineret PDL). Aflata intr-un moment de criza, Guvernul nu-si poate permite sa defileze cu persoane preocupate excesiv de jocul mediatic si fara o experienta sau specializare verificata. Intr-un an dificil, nu e loc de taieri de panglici si mofturi de primadone. Ce legatura are profesia de avocat ori conditia de doctorand in stiinte militare (sau postura de autoare a unor studii privind geopolitica Marii Negre) cu… Ministerul Dezvoltarii?! E intrebarea pe care ziaristii nemogulizati au dreptul s-o puna. Sau poate asa cum sedintele intense de foto-machiaj pot pregati un portofoliu de europarlamentar la Bruxelles (iar conducerea unei firme de saltele naste pasiunea pentru Ministerul Comunicarii), setea de notorietate explica, pesemne, piruetele intre Turism, Geopolitica si Dezvoltare…

In sfarsit, zvonurile privindu-l pe Valeriu Tabara sunt si mai deprimante. Reintoarcerea la cadristii primilor ani ai tranzitiei este o palma data tuturor celor care, la 6 decembrie, si-au dat votul pentru innoire si reforma!

Poate era normal ca Guvernul Boc sa recompenseze fidelitatea catorva dintre veteranii partidului (A. Videanu, R. Berceanu sau V. Blaga) si sa puna inainte barbati cu experienta, capabili sa negocieze cu fortele sindicale viitoarele masuri drastice ale Guvernului. Scandalos e totusi modul in care algoritmii politici au condus la compromisuri neasteptate, foarte slab estompate de putinele propuneri cu forma si continut european.