Dupa primele 3 zile de lucrari, s-a ajuns la doua concluzii. Una optimista si una pesimista. Cea optimista e ca macro-indicatorii trebuie schimbati. Cea pesimista e ca va fi al naibii de greu, fiindca trebuie implementat acelasi sistem in toate tarile lumii, ceea ce presupune resurse suplimentare.
E drept, pesimistii sunt incurajati de insusi secretarul general al OECD, care a declarat aseara ca musai trebuie schimbat setul vechi de indicatori. Despre ce e totusi, vorba?
Am sa iau un exemplu din Romania, pentru ca lucrurile sa fie clare. De pilda, indicatorul intitulat „salariul mediu din economie”. Daca salariile sefilor de banci cresc, acest indicator urca si el, fara ca salariatul mediu sa simta in vreun fel asta.
La calculul PIB/capita lucrurile pot deveni chiar hazlii, daca ne gandim in termenii unei epidemii care ar decima populatia. Un asemenea nefericit eveniment, ar sui PIB/capita si ne-ar plasa in randul tarilor cu locuitori aflati foarte sus pe scara bunastarii. Putini, dar statistic foarte fericiti.
Pana si PIB`ul e o notiune care poate fi reformata. Erorile pe care le poate da provin din situatia in care pe fondul unor cheltuieli amproasta facute de Stat, productia creste, PIB`ul se umfla, fara ca acest lucru sa fie in mod necesar considerat o dezvoltare sanatoasa a natiunii.
De asemenea, atunci cand evaluam un bun sau un serviciu, obisnuim sa utilizam pretul de piata. Numai ca iata ca pietele mai intra in colaps si spulbera toate masuratorile noastre anterioare. Te poti baza pe un asemenea indicator? De azi pe maine, da. Pe termen mediu si lung, clar ca nu. Citeste continaurea pe blogul lui Dan Popa
0
0
