Una din tarele Romaniei este faptul ca adevarul nu este recunoscut decat in stransa legatura cu cel care-l emite. Daca persoana este credibila atunci spune adevarul, daca nu, nu. Mai ales in domeniul politic sau economic clasificarea este automata. Ba, mai mult, majoritatea nici macar nu asculta sau citesc ce spune un nepreferat de-al lor. Iar daca un preferat emite o parere in contradictie cu credintele personale in loc de analiza a cauzelor spuselor respectivului se trece acesta in randul indezirabililor personali.
Dupa un timp toata lumea ajunge singura, sau in grupuri foarte mici de oameni care se autovalideaza unii pe altii si care pierd legatura cu realitatea. Societatea se atomizeaza, in cazul nostru fenomenul a avut loc.
Cei care sunt vizati de campania de presa nu inteleg de ce ieri era liniste si azi impotriva lor este o intreaga masa de nemultumiti care de care mai vocali. Se autovictimizeaza, cauta strategii, acuza, la randul lor, pe toata lumea. Daca victimele campaniei se afla in randul liderilor politici sfarsitul lor e aproape. Daca nu au reusit sa dea un sens societatii aceasta si-a gasit sensul propriu, sa-i inlocuiasca de la putere.
O sa urmeze un lung sir de scandaluri care o sa mature multi dintre "liderii" politici. Si daca nu ne gasim un scop comun constructiv, in combinatie cu criza economica, o sa avem parte de vremuri tulburi. Sa vedem ce vor aduce acestea la suprafata. Si sa invatam sa ascultam adevarul indiferent de cine e spus. E singura noastra sansa. Sa ne alaturam lui, adevarului, indiferent daca ne place sau nu autorul.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Romania Obiectiva.
