Scandalul medicamentelor lipsa, scos zilele trecute pe sticla, e doar o stire reciclata. Nici ziarele centrale, nici televiziunile, nici alte insititutii de presa n-au spus nimic nou. Ca dupa o anumita zi a lunii nu se mai dau compensate si gratuite, ca nu sint medicamente in farmaciile spitalelor, ca plafoanele farmaciilor sint prea mici si de aia se sta la cozi infernale, asta nu mai e o noutate de cel putin patru ani.

Reciclarea stirilor se intimpla atunci cind un ziar sau o televiziune nu stie cu ce sa mai iasa pe prima pagina. Acum cinci ani, cind intram in presa, mi-a picat in atributii Sanatatea. Am scris doi ani despre sistemul sanitar, despre spitale, despre medici, despre conditii jalnice, despre cum te imbolnavesti in spitale, despre ambulante care stau, la propriu, pe butuci, despre legi idioate si ministri cretini.

Ce am constatat, odata cu mutarea in Bucuresti, este ca jurnalistii din capitala pierd contactul cu realitatea cotidiana a tarii. Totul graviteaza in jurul Bucurestiului, iar singurele stiri din provincie tin de companii care mai deschid cite-o fabrica - vezi Nokia linga Cluj -, companii care s-au trezit cu greve pe cap - vezi Dacia, vezi fostul Sidex Galati -, crime si violuri si cam atit. Stirile de pe social din provincie ajung in paginile ziarelor centrale doar prin prisma nenorocirilor - si aici trebuie sa adaug si inundatiile, ca tot e un subiect la moda.

Casele Judetene de Asigurari de Sanatate au probleme de cind s-a inventat sistemul. Bugetele sint mult prea mici, bolnavii sint foarte multi, pastilele sint din ce in ce mai scumpe, listele de medicamente se modifica dupa cum bate vintul. Mai ieri, vecina de la cinci imi spunea ca s-au scos de pe listele de compensate si gratuite cele mai bune medicamente pentru boala sotului ei, de altfel si cele mai ieftine. Au bagat, in schimb, niste porcarii care nu ajuta cu nimic. Ce concluzie am putea sa tragem de aici? Ca cineva, probabil, si-a luat o spaga. In fond, trebuie sa manince si gura lu’ producatoru’ de medicamentoasa ceva. Ca de gura lu’ birocratu’ din minister e inutil sa mai vorbim.

Pornind de la problemele de comunicare grave dintre medici si Colegiul Medicilor, dintre Colegiul Medicilor si casele de asigurari, dintre casele de asigurari si minister si, per total, problemele de intercomunicare dintre toate cele mentionate, se ajunge la o situatie stupida din care n-are nimeni de cistigat. Bolnavii nu primesc medicamentele care trebuie, farmaciile sint ticsite de oameni si ajung sa se umple de datorii pentru ca ajung sa compenseze din buzunarele proprii (stiu cazuri in care unii patroni de farmacii au preferat sa limiteze plafoanele pe lunile urmatoare sau sa suporte cheltuieli suplimentare - deci pierderi - doar ca sa nu-i lase pe oameni sa moara), ministerul sa isi strice si mai rau imaginea.

Oriunde te-ai uita, doar crize. Toata lumea e crizata, toata lumea face spume, toata lumea se plinge, iar masurile sint luate de aceiasi. Nu se schimba nimic. Au trecut patru ani in care cozile de la farmacii n-au disparut, patru ani in care nu s-a miscat un deget pentru a reforma un sistem de sanatate bolnav. Intr-un final, pe sfirsit de mandat, se trezeste ministrul sa faca scandal cum ca de fapt de vina sint farmaciile si importatorii. Asta in contextul in care importatorilor li se deconteaza 60% din pret si ies pe pierdere. Dupa care se mira ca nu mai sint tratamente pentru cancer si diabet pe piata.

Dovada de stupiditate e cu atit mai mare cu cit ministrul face parte dintr-un guvern care a promis ca va restructura un sistem sanitar bolnav, ca-l va trata si-l va vindeca, dar de fapt n-a facut altceva decit sa-l bolmojeasca si sa-i dea chipul si asemanarea spitalelor: intri bolnav de una si pleci bolnav de zece. Altfel spus, o definitie practica a ceea ce se numeste infectie nosocomiala.

Ce ne facem mai departe? Inventam creditele bancare pentru plata medicamentelor. Ca altfel murim cu zile. Asemenea sistemului de sanatate romanesc ajuns la metastaza. O alta varianta ar fi sa cautam un popa care sa pregateasca slujba de inmormintare, ca la reforme si la schimbari n-are sens sa ne mai asteptam.

Comenteaza pe Subiectiv.