Mai nou, din ce directie putem raci:

Joi, 13 martie 2008, 12:17 Actualitate | Opinii

Dupa al doilea razboi mondial, umorul popular a observat ca atunci cand stranutau americanii, europenii incepeau imediat sa tuseasca. Era un fel de a recunoaste cine dadea tonul in lume. N-a trecut mai mult de o jumatate de secol de atunci si suprematia americana ce parea sa tina, daca nu o vesnicie, cel putin vreme indelungata este acum pe cale sa fie dat la spate.

O informatie absolut anodina venita din provincia chineza Guangdong - de care putina lume a auzit vreodata - a si fost pusa sub lupa analistilor de la celebra banca americana Citigroup. Administratia provinciala a luat hotararea sa majoreze, in cursul acestui an, salariul mimim pe economie cu 13%. Nimic nou sub soare, doar ca  vestea a inceput sa dea frisoane analistilor bancii, care  au si intrevazut o crestere a salariului minim in intreaga economie chineza, in medie, cu 21 de procente. Ceea ce, spun ei, va da un impuls devastator inflatiei la scara planetara.

Ce anume i-a speriat atat de tare pe americani? Ei bine, de cateva decenii, piata lor a fost luata cu asalt de tot mai multe marfuri chinezesti cu preturi competitive, adica din cale-afara de mici, datorate in mare parte salariilor derizorii platite angajatilor sau, cum le place economistilor sa teoretizeze, datorita fortei de munca ieftine. Invazia produselor chinezesti le-a dat americanilor multe batai de cap.

Dar, le-a facut si o mare bucurie : preturile mici si foarte mici practicate de comerciantii chinezi le-au permis sa tina in frau inflatia, intr-o vreme cand economia americana nu se simtea prea bine. Acum, chinezii fac sa se volatilizeze si acest solid punct de sprijin al pietei americane, mult incercate in ultima vreme.

Rationamentul analistilor este urmatorul: scumpirea produselor chinezesti a inceput deja sa se produca si sa se resimta treptat pe piata. A fost vorba de consecintele cheltuielilor suplimentare provocate de majorarea tarifelor energetice, a chiriilor pentru spatiile de productie si a altor cheltuieli de capital. Explicatiile date de economisti si acceptate de piata.

Numai ca deteriorarea climatului economic continua. Yuanul, moneda chineza, trece printr-un proces de puternica intarire in comparatie cu dolarul american, tot mai slab in ultima vreme. Analistii americani il vad anul acesta apreciindu-se cu 9 % fata de „biletul verde”. Cum vor arata noile preturi ale marfurilor chinezesti din rafturile magazinelor americane, ajustate cu acest nou raport de forte dintre yuan si dolar, nu e greu de imaginat.

Pe de alta parte, chinezii vor sa umble acum, si la salarii. Nu cu doua-trei procente , ci cu 21 dintr-o data. Nuumai ca ei nu pot atinge o crestere medie de productivitate mai mare de 10 procente in 2008, spun preocupati americanii. Scazute din cele 21 de procente, cat vor reprezenta maririle salariale, raman 11 procente, cost suplimentar al produselor ce va fi suportat de cumparator, prin cresteri de preturi. Chiar mai redusa cu cateva procente fata de calculele, nivelul inflatiei in dolari tot va atinge 18 %, spun cei de la Citigroup. Cifra si perspectiva ei sunt in masura sa-i inspaimante pe americani.

Mai grav este ca, in fata acestei amenintari „naturale” nu exista nici un antidot. „Miscarea” de crestere a salariilor minime este rezulatatul presiunilor tot mai puternice exercitate pe piata muncii. Salariatii chinezi au pretentia sa culeaga macar cate ceva din roadele impetuoasei dezvoltari economice a tarii in ultimele doua decenii.

O „supapa”, la care s-a apelat adeseori - transferul productiei in zonele rurale - si-a epuizat si ea resursele. La tara, salariul minim creste inca si mai repede decat in regiunile urbane, atingand nu o data ritmuri de 50 %.

Disperati sunt si americanii, dar disperati sunt si producatorii chinezi, care nu mai pot conta nici pe Vietnam (ultima dintre solutiile de avarie), tara bantuita de o inflatie de peste 15 % si cu o moneda nationala - dongul- mai puternica, totusi, decat dolarul american.

Pe scurt, unul din miturile cele mai populare ale ultimelor decenii care a facut inconjurul lumii- forta de munca ieftina din China-este pe cale sa devina o amintire. Si sa orienteze preturile din economia mondiala in directia contrara.