Masura a stricaciunii sistemului nostru institutional, articolul acesta continua seria celor cu “ministrul blocarii justitiei”, doar ca in loc de ministru sta de data asta, socant, un judecator. Ba chiar un judecator de judecatori (si procurori), presedintele proaspat ales al Consiliului Superior al Magistraturii, Lidia Barbulescu, scrie Doc pe blogul sau.
Sa recapitulam. Dupa luni de tergiversare paralela cu legea si constitutia, dosarele penale ale (ex)ministrilor ajung in fine sa primeasca avizul cerut de constitutie pentru inceperea urmaririi penale. Amenintat public pentru abuzul blocarii lor, ministrul Melescanu le trimite la DNA, declansand in acelasi timp alta tactica de blocare a lor : avizul dat de presedinte n-ar fi indeajuns, trebuie sa fie dat (si) cel al Camerelor. Am explicat deja in episoadele anterioare de ce argumentele aduse in sprijinul acestei pretentii sunt in mod evident absurde si rizibile. Iar procurorii au ridicat din umeri afirmand evidenta : in conformitate cu legea avizul venit de la Presedintie este suficient pentru inceperea urmaririi penale; si au respins cererea parlamentului de a trimite dosarele pentru aviz. Insa, din cate se pare, pentru politicienii nostri teama nu e ca ar putea rade cineva de argumentele lor ci ca ar putea sa ajunga in situatia de a fi judecati pe fond. Prin urmare, reactia la acest refuz a fost sa ceara Curtii Constitutionale sa arbitreze ceea ce in opinia lor este un conflict juridic de natura constitutionala intre cele doua puteri.
Si aici intra in scena CSM. Consiliul, ca parte a rolului sau constitutional de aparere a independentei justitiei, reprezinta autoritatea judecatoreasca in relatiile cu celelalte puteri ale statului. Una din atributiile Consiliului, exercitate in fapt de presedintele acestuia, este sa prezinte punctul de vedere al magistratilor intr-un astfel de conflict arbitrat de CCR.
In loc de asta, dna judecator Barbulescu trimite Curtii Constitutionale …o cerere de solutionare a unui conflict juridic aparut intre Ministerul Public si Parlament. Mai precis, presedintele CSM se raliaza practic cererii politicienilor, si le sustine punctul de vedere in fata Curtii Constitutionale! In conflictul adus in fata celor 9 judecatori punctul de vedere al Parchetului General si al DNA nu este reprezentat, practic, de nimeni. In loc de asta procurorii au parte de doi acuzatori, dintre care unul e presedintele institutiei menite sa-i apere.
Lidia BarbulescuIar argumentele aduse de dna Barbulescu copiaza, intr-un ambalaj ceva mai rafinat, punctul de vedere prezentat de alti politicieni papagali vopsiti in juristi, gen Andon sau Bolcas: daca si presedintele si parlamentul au dreptul de a cere urmarirea penala, asta ineamna ca nu pot face asta decat impreuna. Daca cei doi onorabili membri ai parlamentului, alaturi de colegii lor, au dreptul exclusiv de a folosi cabinele de WC din palatul parlamentului inseamna, in intepretarea lor de autoritate, ca nu pot face asta decat toti impreuna – eu le urez distractie placuta. Dna Barbulescu nu spune decat aceeasi prostie invelita altfel : in viziunea presedintelui CSM daca procurorii cer doar presedintelui acest aviz asta inseamna ca au “drept de preferinta” care n-ar fi permis de textul constitutiei. Si ca nu se poate pune problema exclud Camerelor de la exercitarea dreptului de a cere urmarirea penala a ministrilor. In concluzie dna Barbulescu considera ca exista un conflict juridic de natura constitutionala si cere Curtii sa-l rezolve, adica sa dea dreptate parlamentarilor.
Primul argument n-are temei in lege; nu stiu ce se intelege prin “drept de preferinta” si oricum constitutia nu se refera la autoritatea la care apeleaza procurorii pentru a obtine cererea (avizul), ci la dreptul celor doua autoritati de a formula cererea respectiva, cu sau fara o solicitare prealabila a Ministerului Public. Al doilea argument nu are temei in fapt. Se bazeaza pe un fals : Camerele n-au fost excluse in nici un fel de la exercitarea dreptului lor. Pot in continuare sa ceara, neingradit, urmarirea penala a oricarui ministru si fost ministru, inclusiv a celor opt. Insa ceea ce vor, de fapt, politicienii din cele doua camere, acompaniati de aparatoarea lor de la CSM, este exact contrariul : sa aiba dreptul de a bloca o cerere formulata de alta autoritate. Dna Barbulescu minte, nu exista un conflict juridic intre Ministerul Public si Parlament, pentru ca procurorii n-au impiedicat in nici un fel exercitarea atributiilor constitutionale ale Parlamentului. Dna Barbulescu doreste de fapt sa creeze un conflict intre aceste doua institutii, blocand activitatea procurorilor desi exista cereri de urmarire penala formulate deja, in virututea dreptului sau constitutional, de catre presedinte.
In limitele constitutiei, procurorii au tot dreptul, daca nu chiar obligatia legala, de a-si proteja anchetele pe care le desfasoara. In lipsa unor prevederi legale, ei nu au voie sa trimita dosare oricarui politician care le-o cere. Iar dna Barbulescu, ca presedinta a CSM, a incalcat flagrant rolul constitutional al institutiei de garant al independentei justitiei. A actionat in directia perfect contrara. Daca Curtea Constitutionala va respinge cererea sa (asa cum nu am indoiala ca ar fi temeinic sa o faca) dna Barbulescu trebuie sa paraseasca rapid sefia CSM, chiar si Consiliul, chiar si magistratura. Daca e intr-atat de servila fata de politicieni incat sa le faca reprezentare pro-bono, atunci n-are decat sa intre intr-un partid.
Ce crezi despre materialul postat de Doc pe blogul sau? Comenteaza aici!
