Marele risc politic asumat de Guvernul Tudose prin declansarea haosului fiscal si atacul la investitorii straini

Joi, 9 noiembrie 2017, 6:55 Actualitate | Opinii

​Ratoiala cu accente comunistoide a premierului la multinationale, stil Chavez din Brailita, e perfect ipocrita. Acelasi Tudose n-a avut nici o problema sa pastreze vechile redevente pentru multinationalele din energie, acelasi Tudose a acceptat cererile din vara ale multinationalelor de a renunta la impozitarea cifrei de afaceri si introducerea TVA split. Atacul grobian al lui Tudose e de fapt recunoasterea infringerii in fata lui Dragnea si incercarea de a o masca printr-o supralicitare a schimbarilor haotice de Cod Fiscal.

Revine obsedant in discutie intrebarea De ce? De ce a acceptat Tudose sa ia o masura contestata puternic de toata societatea, de la sindicate la patronate, de la primarii PSD la fosti autori ai programului de guverare? Imposibilitatea gasirii unui raspuns multumitor m-a facut sa iau in calcul inclusiv briciul lui Occam: unde explicatiile savante si complexe dau gres, mergi la explicatia evidenta. Adica incompetenta. Cred insa ca motivul principal e tot in lupta din partid. Dragnea l-a fortat pe Tudose sa ia o masura extraordinar de riscanta politic tocmai pentru a-l vulnerabiliza si a-l readuce sub controlul lui.

O sa spuneti ca Dragnea nu avea cum sa-l determine pe Tudose sa faca ceva impotriva propriei vointe. Partial adevarat. Dragnea are inca pirghii in partid prin care sa-i suceasca mina la spate lui Tudose, are controlul unor oameni-cheie din Guvern, si le-a folosit pe toate. Pe Dragnea l-au ajutat si cifrele: fara o masura precum aminarea partiala a Legii Salarizarii Unitare, Tudose nu isi putea inchide proiectul de buget pe 2018 cu un deficit sub 3%.

Tudose a tot clipit in ultima saptamina. Avea nevoie de ajutor ca sa scape de presiunea lui Dragnea. Un Dragnea care a vazut in schimbarea stranie a Codului Fiscal atit razbunarea fata de episodul umilitor al schimbarii lui Sevil Shhaideh, dar mai ales perspectiva readucerii la ordine a unui premier cam scapat de sub control.

In cele din urma, dupa aminari ridicole si incercari de gasire a unor solutii, Tudose a cedat presiunilor lui Dragnea si a adoptat modificarile haotice ale Codului Fiscal.

De ce sint haotice? Pe linga incertitudine si pierderi clare pentru unele categorii (bugetul de stat, primariile de municipii, angajatii din IT, angajatii cu handicap, angajatii firmelor in insolventa), modificarile fiscale aduc cistiguri minime pentru restul angajatilor. Mai mult: aratam acum o saptamina ca modificarile deschid poarta pentru evaziune, in ciuda discursului public. Dupa aplicarea lor exista doua scenarii: fie nu scade nici un salariu si masurile se neutralizeaza complet (scenariul fericit pentru Guvern), fie unele salarii vor scadea si vor aparea tensiuni sociale (scenariul nefericit).

Marea vulnerabilitate a acestor modificari o reprezinta eventuala scadere a unor salarii de la 1 ianuarie. Aici isi joaca Tudose postul de premier si pozitia in partid.

Dumitru Costin a anuntat aseara la Antena 3 ca de la 1 ianuarie vor scadea salarii ale unor categorii de bugetari. Daca vor exista si 100 de bugetari cu salarii scazute dupa intrarea in vigoare a schimbarilor absurde gindite de Vilcov/Dragnea si implementate de Misa/Olguta Vasilescu, pozitia lui Tudose se va subrezi puternic. Deja sindicatele sint in strada, alimentate de tifna permanenta a Liei Olguta Vasilescu, care le provoaca si jigneste cum n-a facut-o nici un lider PSD in toata istoria lui.

Daca la eventualele scaderi de salarii printre bugetari se vor numara si scaderi de salarii in mediul privat, lucrurile se vor agrava. Oricum, anxietatea printre salariati e uriasa in acest moment; toata lumea asteapta cu infrigurare sa vada ce va face patronul si cum va arata fluturasul de anul viitor.

Cu modificarea Codului Fiscal, Tudose si-a antagonizat mediul de afaceri, sindicatele, primarii, dar mai ales salariatii, care nu aud decit discutii despre cum guvernul da vina in avans pe patroni pentru eventualele scaderi de salarii. Observati ca de o luna nu mai vorbeste nimeni, nici macar PSD-istii cei mai exaltati, de marirea salariilor, ci de evitarea taierii lor?

Tudose isi joaca acum postul de premier. Daca aventura asta iese prost, el va deconta, nu Dragnea. Dragnea s-a ascuns total in aceste zile, nu a iesit public sa-si asume nimic. El spera ca va ramine in memoria oamenilor doar ca omul care le-a promis in campanie cresterile salariale de 25%. Dragnea a facut promisiunile frumoase, Tudose a semnat haosul.

Ii ajuta Dragnea si oamenii lui pe sindicalisti sa iasa in strada? Dan Turturica vedea deja primele semnale in acest sens inca din iulie, dupa primele gesturi de nesupunere facute de Tudose. Nu stiu daca si acum Dragnea ii atita pe sindicalisti, dar observatia ramine in picioare: comportamentul PSD fata de sindicate parca cerseste proteste. Or, protestele oamenilor vor fi indreptate impotriva Guvernului, caci Guvernul a luat masurile astea haotice.

Sigur ca in ratoiala lui Tudose si a lui Misa fata de multinationale si patronii cei rai vedem si semnalele unei pozitionari ideologice similare cu comportamentul lui Viktor Orban. Tudose asmute angajatii contra patronilor, astfel incit tapul ispasitor pentru eventualele scaderi de salarii sa nu fie Guvernul, ci capitalistii verosi (iar daca sint straini, cu atit mai bine, s-o fi gindit Tudose).

Problema e ca angajatii sint deja inspaimintati de guvern, nu de patroni. Iar ipocrizia lui Tudose in relatia cu multinationalele e evidenta. El a deschis iar poarta neimpozitarii salariilor la virful multinationalelor: a reintrodus in Codul Fiscal prevederea controversata ca si firmele care au ca obiect de activitate managementul si consultanta sa poata fi calificate ca microintreprinderi si taxate cu 1% din cifra de afaceri in loc de 16% din profit. Sint aceleasi multinationale pe care Tudose aproape ca le implora la intilniri sa dea drumul la investitii, disperat de scaderea dramatica a acestora.

Tudose nu e in nici un caz o victima. E premier, are puterea executiva, are bugetele pe mina, trebuia sa gaseasca solutii. A preferat sa mearga pe mina lui Dragnea, despre care Vlad Petreanu scria ca se comporta ca un sef incompetent, dar obsedat sa nu-si piarda autoritatea. Premierul nu a facut-o si a mers pe solutia criticata de toata lumea. Momentul decontului va veni rapid: la 1 februarie, cind vor aparea fluturasii cu salariile pe stil nou. Atunci vom sti daca va disparea vreunul din cele doua capete ale partidului, aflate momentan la Kiseleff si in Piata Victoriei.