E bine, ca parteneri strategici, sa sustinem democratia si constitutionalismul in Turcia. Venind dintr-o tara mica si fara sansa de a influenta politica interna la Ankara si Istanbul, comunicatele lui Johannis si Ciolos au fost corecte; nu era cazul sa intre ei in chestii de finete.
Dar sunt profund dezamagitoare declaratiile din Washington si marile capitale europene, unde jocul trebuie jucat diferit. Pentru ca nu-i clar unde se afla acum democratia si constitutionalismul in Republica Turca si pe cine anume trebuie sa sprijinim pe termen lung ca ele sa fie garantate. Asta, desigur, daca nu echivalam democratia cu plebiscitarismul autocratilor.
Pe scurt, da, trebuie respinsa solutia puciului militar, care nu duce nicaieri. Dar in al doilea paragraf era de asteptat ca Obama si dna Merkel sa vorbeasca apasat de secularism, democratie profunda si echilibrul puterilor, garantarea libertatii de opinie si independenta justitiei.
De asemenea, dna Mogherini poate zicea ceva de combaterea coruptiei la nivel inalt, dupa ce, intr-un episod grotesc, Bilal Erdogan, fiul lui presedintelui,a fugit din Italia cu un pasaport saudit fals, fiind suspect de spalare de bani. Camarila din jurul lui Erdogan e o bolgie de clientelism, fara legatura cu islamul sau anti-islamul.
Cel mai grav, prostiile simegalomania accelerata a lui Erdoganameninta sa duca de rapa republica lui Ataturk, destabilizand estul tarii si escaladand tensiunea cu minoritatile, in principal cea kurda, ce nu mai poate fi reprimata ca in epoca pre-internet. De fapt asta e marea spaima a tuturor si, probabil, declansatorul puciului militar: omul e vizibil in pierdere de discernamant si devine o amenintare la integritatea tarii, doar cativa ani inainte de implinirea centenarului republicii seculare. Si, implicit, o amenintare la stabilitatea NATO in regiune.
CUM S-A INTAMPLAT DATA TRECUTA
￢Dupa esecul puciului e nevoie de un leadership intelept si moderat, care sa vindece fracturile sociale￢, m-as fi asteptat sa spuna europenii. Sau poate chiar dl Ciolos. Ca de la Ponta n-ai ce sa astepti decat bucurie juvenila de cocosel iresponsabil, plin de admiratie fata de falangele de activisti dogarei ai partidului AK, care ies in strada sa apere puterea care se alege democratic si apoi calca in picioare democratia. Cum si-a dorit si el dar n-a avut parte, in lupta cu Soros, ONG-urile subversive, presa basista si masoneria globala.
Dar asemenea apeluri au lipsit: liderii europeni au livrat doar niste limba de lemn care-i ajuta pe turcii cu adevarat democrati si liberali, asemenea noua, reprimati de Erdogan, fix cat ne-ar fi ajutat pe noi apelurile la ordinea constitutionala cand a trebuit sa-l dam jos pe Ceasca. Au sunat cel putin autist, daca nu de-a dreptul ipocrit.
Ca atare, nici o mirare sa vedem la Istanbul ascensiuni pe noi culmi de paranoia levantina: premierul turc da vina pentru puci pe reteaua de islamisti moderati a lui Fetullah Gulen, un cleric conservator dar non-violent refugiat in Philadephia, un soi de obsesie-Soros a lui Erdogan, si ca ataredeclara razboi Statelor Unitecare il adapostesc. De cealalta parte, Turcia seculara, stiind ce-i poate pielea lui Erdogan, suspecteaza un auto-puci organizat chiar de presedinte pentru a intensifica represiunea.
Foarte probabil, a fost doar o incercare nereusita si cam necoordonata a unei parti din elita militara de a aplica strategia lui Abdel Fattah al-Sisi, generalul care a dat Fratii Musulmani la o parte si a luat puterea in Egipt. O incercare pe caremulti analisti o vedeau venind de ceva vreme, ca si in Egipt, data fiind deteriorarea situatiei din tara.
Citeste restul articolului si comenteaza pe Contributors.ro
