Din anul 2003, de cand sunt in Bruxelles, fie consultant, fie in agentii europene ce finanteaza cercetarea, am avut ocazia sa particip la intalnirile cu toti ministrii educatiei sau cu secretarii de stat care au condus cercetarea. Fiecare a criticat mandatul predecesorului pentru lipsa reformelor, lipsa de viziune si de predictibilitate. In fata datelor concrete ce arata ca in Romania, calitatea invatamantului primar este pe o panta negativa (vezi PISA), ca universitatile romanesti produc in anumite domenii “valori” neutilizabile, ca cercetarea absoarbe din ce in ce mai putine fonduri competive europene ni s-a raspuns standard: dar olimpicii nostri ? Dar studentii romani care sunt apreciati in universitatile din Vest ? Articolul de fata nu isi propune sa prezinte date statistice, pe care oricine le poate accesa pe site-urile OECD sau ale Comisiei Europene. Asa s-a intamplat din nefericire si cu ministrul educatiei din guvernul tehnocrat, profesorul doctor, Adrian Curaj, care recent a facut o vizita comisarului de cercetare Carlos Moedas.
Dupa un discurs “europenizat” destul de lung, presarat cu realizari marete in cele doua luni de cand ocupa portofoliul si mai ales cu mari planuri de viitor, in fata asaltului de intrebari ale colegilor care lucreaza in domeniul programelor europene, domnul ministru nu s-a simtit deloc confortabil. I-au fost demontate mai toate realizarile : voucherele de cercetare, rata de succes la programele europene, abandonul scolar si incluziunea, programele “Infrastructura de cercetare si umane” aflate in coordonarea DG Regio. Am avut cu totii in fata doua Romanii distincte : una “facuta din condei” triumfalista cu universitati competitive cu elevi olimpici, adica cea vazuta din ochii ministrului si o alta bazata pe date, aflata la coada Europei, loc de care parca tine cu dintii sa ramana chiar si dupa intrarea Croatiei in UE. Incercarea de a muta discutia despre viitor, abordare intalnita si la fostii ministrii nu a facut decat sa intareasca convingerea ca va avea aceeasi abordare – “forget the past, I’m the New One». Nu vreau sa se creada ca am ceva personal cu ministrul Curaj cu care am fost coleg in Politehnica si a carui munca la UEFISCU o apreciez. Dar, un tehnocrat este chemat in primul rand sa repare un sistem. Asemenea unui meserias, mai intai masoara de 3 ori si apoi taie. Ori, dansul tocmai de taiat in doua pisica neagra fuge ca dracul de tamaie, vorbindu-ne despre proiecte ce ar trebui implementate cu acesti “doctori specialisti”, facuti prin copy-paste.
Cel mai grav mi se pare faptul ca in loc sa-si foloseasca parghiile administrative cu care sistemul ar trebui corectat, actiune in care Europa este gata sa ne ajute, ministrul muta responsabilitatea controlului calitatii la nivelul universitatilor in spinoasa problema a doctoratelor copiate. Juridic, complica si mai mult situatia pentru ca doctoratele au fost aprobate printr-un Ordin de Ministru la propunerea universitatilor si a CNDADU, institutie numita de ministru. Ori calea legala este cea inversa, adica asa cum a cerut in scris rectorul Universitatii Bucuresti in cazul Ponta. Deci, ca si predecesorul sau, face juridic imposibila anularea unei teze. * Refuza se pare sa accepte realitatea ca masa critica a celor care au promovat in functii de conducere (rectorate, decanate, catedre) cu teze plagiate este atat de mare incat cei care iau in serios o teza au devenit minoritari si pleaca din tara, luand-o aproape de la zero. Ori, cum sa dai in mana unor rectori fara doctorate (caci avem si asa ceva), a unor universitati care s-au nascut din neant, cu profesori facuti pe banda rulanta, la pachet cu doctoratele, sa judece plagiate si sa puna ordine in acest sistem? Domnul ministru se face ca uita, ca aceasta inflatie de doctorate si profesori nu ar fi fost posibila fara existenta unor publicatii stiintifice, adica fara acest pasaport stiintific, numar de publicatii stiintice. S-a ajuns la aberatia ca un articol publicat de exemplu in Nature sa faca cat trei articole publicate in revista universitatii din Targoviste. Sa face ca uita domnul ministru, ca aceste reviste de “scara de bloc” au fost autorizate de catre CNCSIS si preluate de UEFISCU al carui director a fost pana de curand. Pentru a intelege mai exact cum “avansam” in negura si in penibilitate un sigur exemplu: Romania are mai multe reviste si edituri cotate scientometric, ca publicatii stiintifice luate in seama la promovarea universitara si a doctoratelor, decat are UK-ul care detine cele mai multe universitati in top 50!!! Ori daca, chiar institutia bugetara UEFISCU pe care a pastorit-o pana de curand si-a raportat calitatea cercetarii in vederea finantarii pe aceasta maculatura, cum poate noul ministru tehocrat sa se implice chirurgical in mafia doctoratelor si a promovarii universitare ? Simplu, mutand pisica moarta. Daca nici un guvern nepolitic nu poate sau nu vrea sa aseze Romania pe harta Europei universitare si de cercetare, atunci cine ar mai putea-o face? Cred ca doar un altfel de DNA!
Ce ar fi fost Romania fara implicarea americanilor si a Europei in combaterea coruptiei? Am mai fi avut acum acest DNA care arata puroiul care zace in toate partidele? Ce ar fi fost armata romana fara implicarea americanilor in reforma si pregatirea dupa standarde si principii NATO? O armata condusa de “generalii” lui Oprea, facuti doctori cu teze copiate? Ce ar fi fost SRI-ul fara implicarea americanilor si a englezilor? Un fel de SRL al lui Sorin Ovidiu Vantu condus remote din fata monitoarelor!
Numai ca, americanii ca si europenii au scapat din vedere ceva esential in lupta cu coruptia. Au neglijat educatia, adica acea fabrica de cadre de care atat securitatea nationala cat si societatea in ansamblul ei au nevoie pentru a functiona corect si competitiv. Aceasta “fabrica” care genereaza coruptia ca educatie primara, secundara si tertiara (prin doctorate) va deveni sau a devenit déjà numeric, o forta de ocupatie a ministerelor, agentiilor si a administratiei locale cu riscul major de a infecta atat justitia cat si serviciile.
Poate ar fi cazul ca presedintele Iohannis sa ceara asistenta americanilor (de la universitati unde sunt suficienti evaluatori romani) cu care sa curete acest sistem universitar generator de coruptie certificata cu multe diplôme, cu riscul inchiderii unor universitati chiar si acelea ale institutiilor de forta. Faptul ca nici o universitate din Romania nu a fost omisa in a aviza lucrarile “stiintifice” ale locatarilor din Beciul Domnesc arata unde am ajuns! Ministrii educatiei au generat un ISIS care, fara interventia americanilor si a unui DNA ma tem ca va fi imposibil de invins.
