Ca sa incepem cu evidenṭa evidenṭelor, Grecia nu se va face bine curȃnd indiferent de rezultatul votului popular – ṣi eu cred cȃ bate un vȃnticel de democraṭie pe banii altora amestecata cu o doza de iresponsabilitate exprimata prin vot care poate conduce, la limită, la rezultatul sperat de guvernul grec. Lucrul aceste este limpede pentru orice economist si e la fel din orice punct te uiti. Economia este dată cu totul peste cap de dezechilibre macroeconomice atat de grave incat nici macar apartenenta la euro nu o mai poate salva, pe termen scurt. Nu ajungi in prapastie, cum e acum Grecia, daca problemele sunt concentrate doar intr-una dintre cele trei zone care ar trebui sa fie echilibrate: sistemul bugetar, sistemul fiscal si sistemul monetar. In Grecia toate trei sunt date peste cap, iar dezechilibrelor masive sunt accentuate de o profunda criza politica. Spun criza politica pentru ca respingerea partidelor traditionale, aducerea la guvernare a unui cabinet in care Ministrul Finantelor, specialist in teoria jocurilor care vrea sa joace castig-sau-pierdere cu Schauble si cu reprezentantii Troicii asta inseamna. Mai inseamna criza politica sa fi un guvern investit cu putere populara si o majoritate in Parlament in ianuarie dar sa nu poti sa iei in iulie o decizie economica in numele tarii, sa o pasezi tot inapoi la popor.
Sa desfacem putin cele trei zone inter-relationate, incepand cu zona monetara pentru ca este cea mai afectata (desi dezechilibrele pornesc in primul rand din zona politica si doar se manifesta in dezechilibrele monetare). Atunci cand anunti ca nu iti vei plati datoriile internationale, tu, Ministru de Finante, nu trebuie sa te miri ca in apropierea deciziei tale se scot bani din banci cu sutele de milioane si in anumite zile cu miliardele. Daca sovai cu introducerea controlurilor de capital nu vei face decat sa pierzi si mai rapid bani din sistem. Daca te pui in postura in care nu mai atragi linii de finantare de la Banca Centrala Europeana si te situezi prin declaratii si actiuni in afara unor criterii de macroprudentialitate sa nu te mire ca vei avea saptamana viitoare sau in doua-trei saptamani cel putin cateva banci grecesti in faliment – inclusiv din cele patru banci mama cu sucursale in Romania. Se va intampla fie pentru ca nu mai pot face fata asaltului de oameni care isi cer banii la bancomat, fie pentru ca, sistemic, la un moment dat bancile grecesti nu vor mai face fata presiunii. In fine, daca tu ca Ministru de Finante permiti chiar pe cladirea Ministerului de Finante sa se puna un imens afis care spune “nu austeritatii”, atunci pietele financiare (care adora austeritatea pentru ca le permite sa aiba o incredere mai mare ca isi vor primi banii inapoi, stransul curelei nefiind in termeni financiari monetari –dincolo de efectele dramatice asupra somajului pe care le discut mai jos – un indicator pentru pietele financaire si pentru careditori ca isi vor primi acele foarte multe miliarde imprumutate Greciei inapoi.
In zona fiscala, de asemenea draga dlui Varoufakis, nu exista de asemenea progres. A putea sustine datorii de 170% din PIB si chiar mai sus cu o baza fiscala care acopera doar 22% din PIB este un non-sens evident pentru oricine stie aritmetica de clasa a doua. La o banala impartire daca inchizi guvernul grecesc, cu toate scolile, spitalele, Ministerul de Finante a lui Varoufakis, Politia, toata administratia si birocratia, toti functionarii de stat – un lucru evident absurd – si tot iti sunt necesare, timp de aproape 8 ani absolut toate resursele pentru plata datoriei actuale. Nu mai pun la socoteala faptul ca, daca economia va mai avea ani de scadere dramatica de peste 7-8% atunci momentul platii acestei datorii se indeparteaza pentru ca scaderea de venituri si cresterea de dobanzi la acea datorie este posibil sa impinga spre…calendele grecesti momentul inapoierii acelei sume. Este evident ca o economie medie (cu anumite venituri sezoniere care depind de turism, de pilda) nu rezista, cat o fi de in zona euro, cat o fi de sprijinita de Banca Centrala Europeana la un astfel de soc. Consolidarea fiscala ceruta de Troica nu s-a petrecut in mod real pentru ca sistemele de colectare a banilor sunt la pamant. Nu exista doar zone intregi ale economiei care nu platesc taxe (pozele cu romanasii nostril serviti de greci fara bon fiscal fac in continuare trafic bun pe facebook), dar administratia fiscala, ANAF-ul grecesc este chiar mai praf decat fiscul romanesc, daca va puteti imagina asa ceva (incasarile o demonstreaza). Ca o concluzie de etapa aici, e clar ca daca nu ai colectare nu ai cu ce sa sustii cheltuieli (cum este de pilda a treisprezecea si a paisprezecea pensie plafonata de unul dintre pachetele de austeritate ale Troicii). Si mai este clar ca daca nu ai credibilitate pe partea de colectare nu poti sustine nici zona monetara, sau cum ar spune Thatcher: “problema cu socialismul este ca, pana la urma, ajungi sa termini banii altora”.
In zona bugetara, este dezastru si nu exista o strategie de cum pot fi stapanite cheltuielile si adaptate mediului economic actual. Acum, Grecia are nevoie de 1.6 miliarde de euro pentru o transa la FMI dar in 2013 ziarul Kathimerini spunea ca primele 0.6 miliarde de euro din sumele taiate din buget (intr-unul din pachetele de austeritate convenite anterior) vor veni de la cei 1.000 de euro bonus de Craciun, Paste si de concediu de vara pentru fiecare functionar public. Carevasazica, cu niscaiva taieri in echivalentul a o suta de salate feta pe an si fara imbatosarea asta fara rost, cu tafna si ura impotriva celor care iti dau bani sa nu te scufunzi (europenii si nemtii in principal), problema se putea rezolva. Problema este insa mai profunda si transcende existenta acestui guvern, indiferent daca va mai sta o zi (cum sper ca va sta Varoufakis care a declarat ca in cazul unui vot de “da” se cara acasa) sau mai mult. De fapt, abilitatea guvernului de gestionare a problemelor macro a slabit cu fiecare criza guvernamentala, cu fiecare criza politica creata de neasumarea masurilor de austeritate. Daca in 2013 masurile de austeritate s-au luat in al saptelea pachet de austeritate cu pretul parasirii guvernului de Stanga Democrata, in 2015 este nevoie de un vot popular ca sa transeze problema . De fapt clasa politica greceasca in frunte cu acest Tsipras luat in brate de cativa comentatori de la noi (unul chiar de la Ziarul Financiar, mai draga!) nu este in stare sa isi asume gestionarea responsabila a bugetului si a zonei fiscale si nu sunt in stare sa le coordoneze eficient.
Per ansamblu, este evident ca o iesire a Greciei din situatia in care e – sau o tentativa a altor tari de a nu avea aceeasi soarta – trebuiesc conceptualizate in acelasi triunghi politica monetara- politica fiscala – politica bugetara, iar pentru suportabilitatea masurilor de ajustare povara corectiilor macroeconomice trebuie impartita intr-un mix inteligent al celor trei politici.
Reactiile gresite din Romania
Capacitatea limitata de analiza economica din Romania (si a institutiilor in frunte cu Guvernul, si a zonei societatii civile) s-a vazut cu varf si indesat. In timp ce dna Yellen, Guvernatorul Fed-ului dadea semnale publice pentru salvarea Greciei (o raritate absoluta), in timp ce Christine Lagarde iesea la rampa cu avertismente referitoare la plata transei de datorie pe 30 iunie, in timp ce Obama a rugat liderii europeni sa gaseasca o solutie pentru Grecia, in fine in timp ce oficialii europeni inroseau telefoanele cu Berlinul si pietele se scufundau cu 250 de puncta intr-o singura zi, erau la noi foarte multe persoane influente care spuneau, asemeni basmului cu Petrica si lupul, ca de atatea ori s-a strigat faliment ca nu o sa fie niciun faliment. Numai ca, ce sa vezi, faliment va fi in orice scenariu (chiar daca va fi mai bland daca un deal se face rapid). Tipurile de reactii (inca domninante in discursul public sunt:
1. “Nu vine criza, Grecia va negocia cu UE ceva pana la urma”.
Sunt politicieni care au anticipat ca va fi “aproape nul” efectul asupra Romaniei – la fel credeau unii prin decembrie 2008 cand se apropia criza de noi, iar noi nu intelegeam ca traim intr-o alta lume si ca trebuie sa luam masuri urgente, nu sa lasam aproape un an pentru a ne dezmetici. In continuare nu inteleg unii ceea ce scrie intr-un foarte bun editorial al lui Kaplan din Wall Street Journal (vezi aici : http://www.wsj.com/articles/SB11486026120286184909004581077960515036484)
If Greece does leave the eurozone, the economic aftershocks to the domestic economy could reduce it to a semi-failed state (…) If this happens not only will the Iberian states of Spain and Portugal be more susceptible to euro-debt contagion, but Balkan states with weak institutions and fragile economies like Albania, Bulgaria and Romania will be in a more exposed position.
(“Grecia redusa la stadiul de tara semi-esuata,(….) dar statele balcanice cu institutii slabe si fragile cum sunt Albania, Bulgaria si Romania vor fi intr-o pozitie mai expusa”) . Politicienii nostri poate ar mai trebui sa citeasca Wall Street Journal din cand in cand, citatul este dintr-un articol aparut pe 30 iunie, deja.
2. Absenti de pe frontul de lupta sau politica economica a guvernului Şontȃc- Şontȃc
A avea un guvern absent cu totul, care nu se intruneste pe aceasta problema, nu isi revizuieste disponibilitatile de cash, calendarul imprumuturilor interne si internationale, nu discuta propunerea lui Isarescu de acord cu FMI, nu se gandeste la un buget rectificativ, cu alte cuvinte nu exista deloc in planul ajustarilor economice da foate prost politic si economic, iar reactia pietelor nu va intarzia sa apara. In lipsa guvernului, presedintele cred ca va fi fortata sa apara si sa mai corecteze din ce se poate, de pilda probabil examinand cu atentie, in noul context international, daca ne putem permite sa promovam pana la capat Codul Fiscal recent votat de Parlament (vezi aici : http://www.bursa.ro/iohannis-inghite-cu-noduri-codul-fiscal-272800&s=macroeconomie&articol=272800.html) . Uite ce spune Ionut Dumitru, de pilda, Presedintele Consiliului Fiscal, cu MTO-ul ar trebui sa priceapa ceva si dl Premier Ponta intre timp, ca dl ministruTeodorovici spune ca nu e nicio problema ca o sa avem deficit mai mare :
“Nu putem certifica faptul că această măsură nu afectează MTO. Anul trecut, am reuşit să respectăm deficitul structural aferent MTO, respectiv 1%, însă, anul viitor, la o TVA de 19%, vom discuta de un deficit efectiv de 3,2%, corespunzător unui deficit structural de sub 1%. Ca să avem un deficit structural de 1%, ar trebui ca deficitul efectiv să fie mai mic de 1%. În aceste condiţii, nu vom respecta pactul de stabilitate şi de creştere, vom avea o deviaţie masivă de la obiectivele pe termen mediu”. Exista inca anumiti comentatori care nu fac legatura intre Codul Fiscal de la noi, MTO-ul din acordul Romaniei cu FMI (ratat momentan) si situatia actuala din Grecia – as zice sa conexati rapid punctele sis a intelegeti desenul economic de la periferia Europei.
