Balzac a scris mult despre bani, ca un ministru de finante al literaturii. Iar in cartea cu titlul de mai sus, personajul principal, Lucien, isi cheltuie toti banii cu usurinta pentru a intra in inalta societate (e drept, ca poet, nu politician)… orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare cu atat mai mult cu cat eroul nostru trece printr-o perioada de austeritate (doarme pe unde apuca, manca ce prinde) si sta dupa banii parintilor ( din provincie, nu de la Washington). Si tocmai am aflat din declaratii oficiale ca austeritatea s-a terminat de prin 2011 si nici nu mai revenim la ea, mai ales daca alegerile se incheie cu bine, ca si cum austeritatea este o optiune electorala, o cauza , nu un efect.
E drept, cuvantul recesiune atat de des rostit dupa ultimele date de statistica (si ea cam balzaciana) este cam dur fata de cum arata totusi realitatea economiei romanesti. Marea problema a cuvintelor in economie (si nu doar a cifrelor) este ca ele au puterea autoimplinirii, mai ales cand sunt in aceasta tonalitate. Ce inseamna aceasta? Ca efectele propagandistice ale marii cresteri economice nu mai tin iar cuvantul magic va lovi dur in increderea celor care mai aveau iluzii. Acesta este primul efect.
Al doilea, tine de cei care deja au inteles din vreme tendinta. Scaderea investitiilor in economie este deja o realitate, cele straine sunt cu 10% mai mici ca anul trecut, cele private autohtone s au speriat la randul lor de atatea taxe noi, chiar daca dobanzile sunt in scadere. Investitiile publice sunt mai mici decat in perioadele de austeritate.
Toata aceasta combinatie de investitii lipsa si temeri (impact profund in economie) se sustin una pe alta si duc la un cerc vicios care se involbureaza. Intrebarea este atunci, cum se opreste viciul? Prin investii – straine directe, prin credit, resurse proprii, publice. Si prin scaderi de taxe. Simplu de spus, greu de facut cand ai un buget asa de strans. Concret, pentru urmatoarele luni ce trebuie sa faca guvernul, inevitabil cel mai mare investitor al economiei locale, sa reduca CAS sau cu banii cu care ar trebui sa sustina bugetul de pensii, sa faca investitii directe? Pentru ca e clar ca economia nu va reusi sa compenseze golul creat, noile date trimestriale arata o decelrare serioasa.
In mod normal, as opta pentru reducerea CAS. Dar nu suntem intr o situatie normala si efectul potential al reducerii CAS risca sa fie nul. Odata pentru ca nimeni nu e pregatit sa investeasca atunci cand nu are incredere ca reducerea de taxe se sustine, suntem la un maximum fiscal, si de aici nu e loc decat in jos. Crede cineva in scenariu asta? Nu prea. Atunci CAS redus nu va avea nici un efect. Daca la asta se adauga promisa crestere a salariului minim, banii economisiti de taxa se duc direct pe salarii. Ceea ce a reusit guvernul este sa emasculeze o masura care altfel ar fi fost una benefica pentru economie. Si atunci, singura masura care ramane pentru a rupe cercul tine de investii.
Citeste intreg articoll si comenteaza pe Contributors.ro
