În ultima perioadă, așa cum era și firesc, au apărut și în presa românească mai multe articole ce conțin analize profunde ale cauzelor crizei din Ucraina precum si scenarii privind viitorul. Aproape toate aceste analize sunt făcute din perspectivă geostrategică. Prin acest articol vreau doar să adaug o dimensiune economică în peisajul acestor analize.
Ucraina are o libertate economică foarte scăzută. Mai precis, după Indicele Libertății Economice (Index of Economic Freedom-IEF) publicat de Heritage Foundation, economia ucraineană este o economie represată. Cu un indice de 49,3, Ucraina era înainte de criză pe locul 155 din cele 178 de țări clasificate. Spre comparație, cu un indice de 65,5, România este pe locul 62, fiind o economie cu libertate moderată.
În intervalul 1995-2014, adică în 20 de ani de istorie a IEF, în Ucraina indicele libertății economice a crescut cu 9 puncte. Spre comparație, în România IEF a crescut cu 23 de puncte. Merită notat însă că economia Ucrainei a fost și în poziții mai bune, atât comparativ cu cea pe care o avea în 2014 înainte de criză, cât și cu România.
În 2003, economiile României și Ucrainei aveau IEF similari (50,6 și respectiv 51,1), ambele fiind economii „preponderent nelibere”. Din 2003 și până în 2005, libertatea economiei ucrainene a crescut mai repede decât cea a economiei românești. În 2005, libertatea economică în Ucraina era mai mare decât libertatea economică în România ( cu IEF fiind 55,8 și, respectiv, 52,1).
Anul 2005 a marcat însă o cotitură în evoluția libertăților economice ale celor două țări. După acest an, în România, IEF a început să crească relativ rapid, în anul 2007 economia românească intrând în rândul economiilor ce opereză cu o libertate economică moderată. Între 2005 și 2014, IEF a crescut cu 13,4 puncte. În schimb, în Ucraina, IEF a pierdut, în același interval, 6,5 puncte, redevenind în 2009 o economie represată.
Structura IEF este chiar mai informativă. Acest indice este rezultatul combinării a 10 subindici. Dintre aceștia, doi sunt de o importanță capitală: indicele libertății proprietății și indicele libertății față de corupție. În Ucraina, înainte de criza din 2014, acești indici erau de 30 și respectiv 21,9, adică foarte mici, indicând drepturi de proprietate neclare și o foarte mare corupție. Împreună, acești subindici arătau lipsa unei democrații bazate pe reguli, adică lipsa domniei legii. În plus, subindicele libertății de investire și subindicele libertății finaciare erau, de asemenea, foarte scăzuți, situându-se la 30 și respectiv 37,5. În opinia mea, aceste patru libertăți economice, sugrumate pentru o perioadă prea lungă au constituit cauza economică profundă a crizei ucrainene.
În România, cei patru subindici menționați au valorile de 40, 37,7, 80 și respectiv 50. În ceea ce privește subindicele libertății de investire și subindicele libertății finaciare, România stă mult mai bine decât stătea Ucraina înainte de criză, fiind comparabilă cu unele țări mai avansate. În schimb, indicele drepturilor de proprietate și indicele libertății față de corupție, deși sunt mai mari ca în Ucraina, produc îngrijorare.
O societate este cu atât mai solidă cu cât are o clasă de mijloc mai extinsă. Baza ultimă a unei evoluții normale către o astfel de clasă de mijloc este dată de libertatea proprietății (claritatea drepturilor de proprietate) și de libertatea față de corupție. Abia după ce aceste libertăți ating anumite niveluri pot celelalte libertăți să producă beneficii maxime pe termen lung. Aici e problema adevărată a României și aici trebuie acționat. Cu o filozofie adecvată referitoare la libertate, și cu cu voința politică și curajul de a o aplica, restul vine de la sine.
În privința celor doi indici suntem la o distanță mare față de ce ar trebui să fim. De exemplu, în Germania, indicele libertății proprietății este de 90 și cel al libertății față de corupție este de 80,1. Dar influența acestor două libertăți asupra economiei și asupra stabilității democrației nu este liniară. După un anumit nivel, chiar și progrese relativ mici ale celor două libertăți pot avea efecte majore. Polonia, cu care ne place să ne comparăm, este un bun exemplu. Ea are un IEF de 67, cu doar 1,5 puncte mai mare ca al României. Totuși, Polonia ne-a luat-o înainte cu mai mult decât ar putea justifica diferența de 1,5 puncte. Explicația este aceea că, în Polonia, subindicele libertății proprietății este 60 și subindicele libertății față de corupție este 54,8. Ambii sunt semnificativ mai mari ca în România (cu 20 de puncte și respectiv cu 17,1 puncte), unde acești indici au stagnat pentru mult timp. Libertatea relativ înaltă pe cele două componente va ajuta Polonia să-și consolideze poziția de putere a Europei Centrale.
În România, subindicele libertății față de corupție a crescut de la 10 în 1995 la 50 în 1998. Dar de atunci a scăzut, ajungând în 2004 la 26. Abia în 2005 și-a reluat acest indice creșterea pentru a atinge un maxim de 38 în 2010, după care s-a aplatizat sub acest nivel. Subindicele libertății proprietății a stagnat la 30 de puncte în perioada 1995-2008 și a crescut semnificativ numai în anii 2009 și 2010, aplatizându-se la nivelul de 40.
Experiența recentă a Ucrainei ne arată că noi nu trebuie să permitem evoluții sau schimbări în politici care ar putea menține cele două libertăți la nivelurile reduse la care sunt acum în România. Criza din Ucraina a avut ca rădăcină profundă discrepanța dintre libertatea economică redusă și libertatea politică relativ înaltă. Ea a dovedit că democrațiile nu pot evolua dacă între libertatea proprietății și libertatea față de corupție, pe de o parte, și libertatea politică, pe de altă parte, există o discrepanță semnificativă.
Această discrepanță este mare și în România. Semnele că ea nu este sustenabilă s-au văzut în mai multe ocazii, inclusiv în referendumul pentru demiterea președintelui în iulie 2012. Dacă vrem o democrație sustenabilă, bazată pe reguli trebuie să creștem libertatea proprietății și să reducem corupția. Libertățile economice crescute vor permite formarea unei clase de mijloc puternice și extinse, care se va constitui ca bază pentru stabilitatea democrației fondată pe reguli.
Libertatea economică poate să ducă o țară de pe un loc codaș pe locurile fruntașe în ceea ce privește nivelul de trai. A demonstrat-o Margatet Thatcher. Pentru aceasta nu e nevoie ca politicienii să-și propună vreun loc anume pe care să-l dețină România în UE. Ei trebuie doar să descătușeze spiritul antreprenorial prin reforme care cresc cele mai reduse două libertăți ale României: libertatea derivată din claritatea drepturilor de proprietate și libertatea față de corupție. Odată descătușat, spiritul antreprenorial ar putea duce nivelul de trai din România spre locuri atât de înalte în clasamentul european, încât politicienii nici nu au curajul să le gândească.
Lucian Croitoru este consilier pe probleme de politica monetara al guvernatorului BNR, Mugur Isarescu
2
8
