Pe 30 iunie, data alegerilor interne din PDL, se decide mai mult decat un nou sef. Vom afla cum se aseaza opozitia din Romania. Ultimele agitatii au fost preambulul unor inevitabile miscari tectonice. Dupa esec in alegeri, toate partidele trec prin convulsii interne. In PSD, cand Ponta l-a inlaturat pe Geoana, in PNL, cand Antonescu l-a dat jos pe Tariceanu, batalia pentru putere a aratat la fel: cu resentimente, tensiuni si reorientari individuale. Va fi la fel dupa schimbul de stafeta din PDL? Va prelua Blaga puterea? Ce se va intampla cu intelectualii atat de dispretuiti in PDL, cu micuta grupare reformista? Ce face MRU: evolueaza impotriva noii conduceri, in paralel sau in cardasie cu ea? Unde se intoarce Traian Basescu daca va fi suspendat, pe cine pariaza in sinea lui?
TABLOU GENERAL. La sedinta Colegiului Director de duminica 17 iunie, s-a decis cu 36 de voturi pentru si 14 impotriva convocarea unei Conventii Nationale Extraordinare pe data de 30 iunie, solutie impusa de sustinatorii lui Vasile Blaga. Acest lucru arata ca batalia interna pentru putere s-a incheiat inainte de a incepe. Gruparea Macovei-Preda-Voinescu-Paleologu, adepta conducerii interimare pana la parlamentare, a anuntat ca va avea candidat. Indiferent cine se va lupta cu Blaga, va pierde. Monica Macovei si Cristian Preda s-au inscris deja in Initiativa Civica de Centru Dreapta lansata de Mihai Razvan Ungureanu. ONG-ul sau se va transforma, probabil, foarte curand in partid. Si Noua Republica, formatiunea lui Mihail Neamtu, se va constitui ca partid sambata 23 iunie. Fundatia Crestin Democrata, pornita de Teodor Baconschi, si-a pierdut din suflu. Fostul ministru de externe pare sa cocheteze cu MRU. Cam asa arata azi tabloul general al dreptei. Ce se vede insa la o privire de aproape?
CONTEXT. PDL, scos de la guvernare in 27 aprilie de USL, prin motiune de cenzura, cauta un lider capabil sa-i treaca pe cei ramasi prin desertul opozitiei. Criza interna s-a agravat dupa alegerile locale. Partidul a obtinut oficial 15%, 23% dupa numaratoarea liderilor PDL, insa a cazut sub tinta de 25%. Presedintele Emil Boc putea forta ramanerea in functie, fiind printre putinii lideri care a castigat. Presiunile interne l-au obligat sa faca pasul inapoi si sa deschida calea unei competitii interne care ar putea fi castigata detasat de Vasile Blaga. Nici unul dintre noii veniti - Baconschi, Macovei, Voinescu, etc. - nu a reusit sa se impuna ca lider. Le lipseste charisma si talentul politic, calitatea inascuta de a imbina cu usurinta un fel superior de a intelege si un mod simplu si direct de a comunica. Le lipseste, daca vreti, unul sau toti termenii de baza din definitia liderului autentic: calitatea de a se darui cat mai multor oameni, puterea de a-i convinge sa-l urmeze, geniul de a le castiga increderea in momente grele, arta retorica. Doar MRU, gratie functiei de premier, a reusit ceva mai mult, insa are marele handicap de a fi in afara partidului. Acum, dupa retragerea lui Emil Boc, se vede bine criza de lideri din PDL. N-a trecut mult de cand presedintele Traian Basescu tinea teoria schimbului de generatii in politica si iata ca partidul sau este pe cale sa revina la prima generatie, la un lider din cretacicul fesenist.
POSIBILE EVOLUTII. Vasile Blaga, oprit in mai 2011 sa preia partidul, nu are in acest moment rival. Intrebare cheie: ce vrea Blaga? Doreste sa ia un partid pana in februarie, pentru o jumatate de an, sau va ridica pretentia unui mandat de patru ani? Are de gand sa conduca la vedere sau sa manevreze din umbra un nou lider mai credibil decat el in ochii publicului? Daca lui Vasile Blaga i se va garanta un mandat de patru ani, fostului ministru de interne, azi al doilea om in stat, ii va fi greu sa refuze o noua pozitie de comanda, fie ea si a unui partid. In realitate, in caz ca iese prost si la parlamentare, nimeni nu-i poate garanta functia. S-ar putea insa ca Vasile Blaga sa inteleaga ca vremea sa in politica a cam trecut, ca profilul sau de politician s-a cam prafuit si ca poate controla la fel de bine partidul propulsand o marioneta. Aceasta poate fi Mihai Stanisoara, Gheorghe Falca sau oricine aspira in aceste zile sa preia fraiele unui partid inca important. In paranteza fie spus: nu va puteti imagina cati se vad, in aceste zile, presedinti de partid. Ceva de speriat. In aceasta situatie, asa numitii reformisti din PDL au de ales intre a ramane in partid si a indura umilinta infrangerii, de a se varsa intr-unul din noile partide de dreapta (MRU, Neamtu) sau de a-si construi propriul partid. Acesta s-ar putea organiza in jurul Monicai Macovei, daca va mai dori sa o faca. Nu cred ca fostul ministru al justitiei va putea coabita cu noua echipa Blaga, cum nu-i dau viata lunga intr-o noua constructie alaturi de MRU. Viitorul acestuia este, in acest moment neclar. Nu stim incotro se va indrepta. Daca PDL se va regrupa in jurul lui Vasile Blaga, dreapta are o sansa numai daca isi va diversifica vehiculele din afara partidului astfel incat sa mareasca puterea de aspirare a electoratului iesit din joc. Blaga nu-l va putea recupera singur, nici sofisticatul MRU, cu a sa detenta politica, totusi, limitata. In final, dupa sau inaintea alegerilor din toamna, toti acesti atomi vor trebui sa se intalneasca intr-o singura constructie - este singura sansa de a tine piept USL-ului, cel mai probabil tot din opozitie. Daca va fi suspendat, Traian Basescu are de ales: fie se intoarce intr-un partid micut, la comanda lui Vasile Blaga, inconjurat de cativa minusculi atomi de dreapta gravitand haotic in jurul PDL fie revine intr-o dreapta puternica. Unificarea ei (Miscarea Populara daca vreti) depinde de modul in care isi joaca de acum incolo cartea fiecare personaj cu aspiratii de mare lider al dreptei.
MIC PORTRET. Vasile Blaga, cu toate umbrele sale bine surprinse in portretul realizat de Dragos Paul Aligica, a castigat in timp baza partidului. E omul gata sa iasa oricand la sprit cu activistul de rand, sa "rezolve probleme". La acest fost sef de vama baronii mari si mici gasesc intelegere, vin cu incredere ca la unul de-al lor. Pana si liderii opozitiei afirma public ca "se poate discuta" cu Blaga in timp ce figuri ca Basescu si Macovei sunt dati ca exemplu de Asa Nu. Ce anume "se poate discuta" - asta-i marele mister al politicii facute la mica intelegere. Abilitatea stranie de a naviga printre inamici, lasand loc de buna ziua peste tot, i-a convins pe cei care au decis organizarea de alegeri interne pe 30 iunie ca Vasile Blaga este omul lor in vremuri grele de opozitie. Tocmai din acest motiv, ar putea juca rolul de tampon intre partid si o putere ostila dar si de catalizator intr-un partid aflat in pericol de dezarticulare. Invaluit in mitul organizatorului deprins cu disciplina de militian, degajand un fel de autoritate si fermitate la limita ridicolului, "Buldogul" este, prin felul sau duplicitar de a fi - zbir in aparenta, ultraflexibil in realitate - esenta politicianului roman, mediocritatea capabila de victorii la masa verde a negocierilor. Nu si pe teren. Acolo, Vasile Blaga pierde. Veti spune: cu fostul secretar general la butoane a iesit PDL victorios in 2004 si 2008. Asa o fi, dar in politica performantele se masoara individual cand pretinzi puterea totala intr-un partid. Or, la capitolul asta, Blaga se poate lauda cel mult cu victoriile lui Traian Basescu.
5
12
