Citesc o declaratie cat se poate de revelatoare din partea lui Ion Iliescu, acest Deng Xiaoping al Romaniei. Nu Deng reformatorul, ci Deng care a decis masacrul din Piata Tienanmen. Cine crede ca veteranul nomenklaturist cunoscut pentru nostalgiile sale comuniste nu joaca un rol extrem de influent in ecuatia pontocratica, se inseala. Intelectualii penelisti care isi inchipuie ca se afla la guvernare pe o platforma liberala, se inseala. Fac parte dintr-un aparat condus si controlat de PSD. Au acceptat sa lucreze pentru PSD. Legitimeaza, pe diverse cai, partidul succesor al PCR, al confiscarii Revolutiei din decembrie 1989, al mineriadei si represiunilor din 13-15 iunie 1990, al amneziei, al refuzului inversunat al decomunizarii, partidul autarhiei, al celor mai sordide combinatii de culise, al unei profitocratii pe cat de rapace, pe atat de incompetenta.
PSD a fost si ramane expresia chintesentiala a sistemului ticalosit. Nu idealizez alte partide de prim plan, dar ceea ce defineste PSD este continuitatea neclintita in urmarirea telurilor amintite mai sus. PSD este un partid-corporatie, un conglomerat de interese obscure. Se numeste social-democrat, dar nu are o identitate care sa-l defineasca drept un partid socialist modern. Ce stim insa este ca vine dinspre comunism si ramane atasat deseurilor leniniste. Oricum, nu Willy Brandt si Leon Blum sunt modelele lui Ponta, ci Mao, Che Guevara si Ion Iliescu. Faptul ca liderul PNL jubileaza in aceast companie spune totul despre declinul acestui partid.
Dintre toate locurile posibile, Ion Iliescu a ales Targoviste spre a tine un discurs de sustinere totala (cum altfel?) a USL. Et pour cause. Este locul unde el si tovarasii sai au reusit sa se debaraseze de cel mai incomod exponent al sistemului criminal si samavolnic din Romania, de Nicolae Ceausescu.
Puterea lui Ion Iliescu isi trage seva din acea farsa judiciara menita, de fapt, sa impiedice un proces al dictaturii care a distrus ce era mai bun in Romania vreme de peste patru decenii. Cand aud formulele limbii de lemn , de genul “preluarii stafetei”, ma trec fiorii. Si cred ca nu doar pe mine.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
