Draga Volo,
Am vazut en passant ultimele tale articole pe Contributors si am mai prins din zbor si alte ecouri. Deduc ca iar e mare agitatie in jurul numelui tau. N-am ajuns sa citesc niciunul dintre textele la care reactioneazi. Stii politica mea: viata e scurta; costurile de oportunitate, enorme; teoria mostrei reprezentative, cel mai bun prieten al omului. Daca nu m-ai convins la a treia mostra, probabilitatea sa ma mai convingi la urmatoarea este asa de mica incat efortul nu se mai justifica. Te-am pus in gramada B. Si asta e. S-a terminat.
Acum, daca n-am citit textele in cauza, asta nu inseamna ca nu am o idee clara despre ce contin. Nu e greu: teoria mostrei reprezentative. Ii stiu. Dupa trei mostre ii cunosc deja mai bine decat se cunosc ei insisi. Unul dintre motivele pentru care ajungi in gramada B este– sa spunem delicat- o anumita incorsetare emotionala, conceptuala si lingvistica a orizontului ideatic. O anumita incremenire proiectiva, ca sa zicem asa, care face destul de predictibila pe termen scurt, mediu si lung productia mentala in cauza.
N-ai nevoie sa stii decat doua lucruri: diagnosticul dat pe baza mostrei reprezentative si contextul in care urmeaza sa se produca subiectul in cauza. Stii totul despre rezultat. In cazul de fata, nu mai intru in amanunte. Fac doar o trecere in revista a temelor generale, pe sectiuni:
Sectiunea “Tismaneanu este…” (Prezentari onest-indignate a adevaratei fete sau naturi a lui Tismaneanu – evreu, cominternist, securist, tradator, intelectualul lui Basescu, sinecurist, kagebist, insetat de control, de glorie, de foloase necuvenite etc.- urmate de revelarea mai mult sau mai putin indirecta, dupa caz, a unor calitati morale si intelectuale deosebite si laudabile ale prezentatorului). Mai poate fi numita si sectiunea “Demascarea lui Tismaneanu. Plus, bonus: despre Mine”.
Sectiunea “Sfaturi catre Tismaneanu”. (Sfaturi diverse, de la ce ar fi trebuit sa spuna sau scrie Tismaneanu la ce ar fi trebuit sa faca sau sa nu faca, daca ar fi avut clarviziunea si intelepciunea sfatuitorului; sfaturi privind ce ar trebui sa publice ca sa fie un adevarat om de cultura, de stiinta, de arta, adevarat intelectual etc; sfaturi privind cazarea corecta in deplasari si sfaturi privind construirea unor relatii sociale adecvate; eticheta in vizite; PR-ul modern si omul de cultura; cariera academica si strategia de viata, ce ar trebui sa stie orice profesor etc).
Sectiunea “Regret sincer ca Tismaneanu…” (Varii regrete. De obicei asociate cu sfaturile de la sectiunea anterioara. Autorul regreta sincer ceva, prilej cu care isi aminteste ca l-a cunoscut personal pe Tismaneanu, ocazie cu care i-a spus urmatoarele….)
Sectiunea “Tismaneanu-le (sic) lasane (sic) in pace”. (Apeluri disperate de la oameni relativ simpli care nu mai sufera asuprirea intelectuala, strategia politicii culturale a ICR si tipul de fenomenologie promovat de editura Humanitas).
Sectiunea “Nu se intelege ce vreau si de ce dar am si eu de zis ceva despre Tismaneanu”. (Diverse).
Ca in orice taxonomie stiintifica, putem regrupa populatia de cazuri si in alte clase si configuratii de clustere. In functie de varii criterii. De pilda, ne putem intreba ce-i mana pe acesti oameni in aceasta vrie, ce-i face sa se agite si sa scrie cu o dedicatie pe care este evident ca nu o manifesta in scrierea propriei opere? Chiar asa. Ce? De ce? Pentru ce? Care este pana la urma miza? De ce atata pasiune, incrancenare, insistenta? Care e natura fortei psihologice care ii alimenteaza? Benevolenta, patriotism luminat, probitate intelectuala, civism, sete de cultura? Fara indoiala. Se poate discuta si cataloga.
Dar obiectivul aici nu este un recensamant, nici o reconstructie anatomic corecta a bogatiei de idei si argumente din dezbaterea intelectual-culturala a Romaniei anului 2012, o dezbatere la care participa in mod democratic elite si mase, in deplina egalitate de sanse, si cu deplina egalitate in rezultate – stilistic si substantial. Obiectivul este sa-ti dau o imagine a faptului ca (1) nu numai ca inteleg despre ce e vorba in toata agitatia si povestea asta dar mai mult (2) am si o abordare sistematica si stiintifica a chestiunii.
Acestea fiind spuse, vreau sa contribui si eu la sectiunea “Sfaturi catre Tismaneanu”.
Draga Volo, vad ca-ti pierzi timpul sa dai tot felul de explicatii, sa clarifici, sa precizezi… Crede-ma, nu are rost. Iti pierzi timpul. Nu conteaza. Oamenii de buna credinta si cu o minima inteligenta, au inteles de mult despre ce e vorba. Ceilalti… sa fie sanatosi. Nu stiu ce asteptari ai. Daca cineva nu a inteles ce era de inteles din datele existente si are nevoie de lamuriri suplimentare, e problema sa, nu a ta.
Chiar crezi ca poti sa schimbi ceva in mentalitatea unui nefericit care s-a autoconvins ca intre el si triumful sau social si intelectual stai doar tu, eventual in coniventa cu Basescu? Sau a sinecurstului de vocatie care isi face loc in lume vazand in toate si orice doua lucruri: sinecuri si potentiale sinecuri? Sau a simpaticilor aspiranti la glorie literara care din motive neclare lor si familiilor lor, cred ca a participa la viata intelectuala a cetatii presupune a-i injura non-stop pe Tismaneanu, Liiceanu, Plesu, Patapievici?
Tu nu observi ca este ceva patologic in toata chestiunea asta? Si nu vorbim aici de patologia spiritului, a la Noica. Nici macar de patologie intelectuala. Nici macar de patologia economica a distributiei resurselor in societate. E ceva patologic social, patologic psihologic: sociopatie si psihopatie.
E adevarat, multora dintre ei le dai un sens al vietii. Sunt oameni care au aspiratii intelectuale, de prezenta publica, de recunoastere sociala. Dar nu mai mult. Aspiratii. Se scoala de dimineata, cateva secunde de deruta, depresive. Apoi, brusc, isi aduc aminte: au o misiune, au de luptat, au de infaptuit ceva in viata, in cultura: Tismaneanu, Liiceanu, Plesu, Patapievici! Da, viata merita traita! Da, chemarea inaltei vieti intelectuale! La lupta! E o noua zi!
Nu stiu ce sa cred. A-i tine in priza, a-i baga in seama cu reactii si precizari, e intr-adevar o forma de caritate. Dar nu stiu daca merita.
Poti face altceva pentru ei. Mult mai caritabil: Scrii acum cartea asta pentru Cambridge University Press. Stim bine ca istoria acestor decenii –politica si intelectuala- va fi scrisa prin prisma lucrarilor catorva autori, prin prisma biografiilor lor, prin prisma interpretarii reactiilor la ei si la lucrarile lor. Oricine stie putina istorie si intelege cum se scrie istoria, a inteles deja ca esti de acum unul dintre acesti foarte putini autori. Place sau nu, convine sau nu, asta e realitatea.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
