In nordul Poloniei, nu foarte departe de al Balticii mal se gaseste o cetate caramizie cu un trecut fenomenal. Turnuri de un rosu aprins, ziduri groase, de necuprins, bucatarii fastuoase si sisteme de incalzire ingenioase - totul se afla la Malbork, castelul construit de teutoni in urma cu peste sase sute de ani. In articol puteti citi despre cum era viata in fortareata medievala, dar si despre un fel de hartie igienica absolut speciala.
In nordul Poloniei, intr-un orasel cu nici 40.000 de locuitori numit Malbork (Marienburg, in germana) se gaseste unul dintre cele mai intinse castele din lume si cu siguranta cel mai mare castel gotic, construit de severii teutoni acum 6-700 de ani. In campia din apropierea Balticii acum opt secole erau paduri dese, mlastini si doar cateva triburi pagane in regiunea pe care istoricii au numit-o mult mai tarziu Prusia Orientala. Totul avea sa se schimbe dupa ce pe la 1226, ducele polon Conrad de Mazovia a chemat cavalerii teutoni, oferindu-le drepturi s pamanturi in schimbul protectiei impotriva barbarilor din est.
Teutonii fusesera putin mai inainte chemati in Transilvania de monarhia ungara in 1211, dar 14 ani mai tarziu erau izgoniti fiindca jurasera credinta papalitatii. In Ardeal nu a ramas mai nimic construit de ei, insa in nordul Poloniei, la Malbork a ramas una dintre cele mai mari cetari din lume.
Castelul Malbork (Zamek w Malborku, cum ii spun polonezii) consta practic in trei cetati inconjurate de ziduri uriase, de culoare rosie, pe malul raului Nogat. Intrarea costa cam 10 euro, iar vizita poate dura cat te tin picoarele fiindca sunt zeci de locuri ce pot fi explorate in voie: camere elegante, temnite, turnuri, mini-muzee, galerii si chiar foste WC-uri...
Desi era o zi de miercuri, coada de la intrare depasea 100 de persoane, insa totul a mers neasteptat de repede si intr-un sfert de ora eram cu biletelw in mana in cladirea moderna si luminoasa in care oaspetii de peste tot din lume erau primiti.
Primirea nu era deloc calduroasa acum sase secole cand rar veneau la castel oaspeti doriti, cel mai adesea fiind vorba de atacuri, fie din partea barbarilor din est, fie din partea polonezilor care au intrat in conflict dupa 1350 exact cu teutonii pe care ii chemasera sa pazeasca acele teritorii de la marginea lumii considerate pe atunci civilizata.
Conflictul cu polonii a pornit de la faptul ca ambitiosii teutonii, desi initial erau doar o mana de oameni, au colonizat zona, au supus triburile barbare si au acaparat si teritorii ale polonezilor, in special portul Gdansk, oras extrem de bine pozitionat. Mai mult, teutonii au pus in miscare un vast mecanism bazat pe sclavie pentru a exploata resursele zonei, mai ales lemnul si chihlimbarul (care ajungea sa fie dus pana in China).
Nu e de mirare ca au avut forta de a construi un castel urias care avea resurse sa reziste chiar si doi ani unui asediu. Palatul Marilor Maestri avea sali luxoase, bogat decorate si cu ferestre mari, in timp ce soldati de rand dormeau in conditii mizere, in camere reci si total neprimitoare. Dar pentru mai marii ordinului teutonic erau disponibile 12 feluri de bere, vinuri din Grecia, fructe din zona Mediteranei si peste, aliment la mare cinste pe atunci. Acum poate fi vizitata o bucatarie reconstruita, cu vase uriase de gatit, saci cu hrisca si clondire de forme ciudate pentru spalatul mainilor.
Tavanele incaperilor importante au fost refacute la inceput de secol XX, unele sunt pictate mai discret, altele au culori neasteptat de vii, iar altele au nervuri in stilul celor intalnite la bisericile sasesti din Ardeal.
In curtea principala, un rand de trepte mici coboara spre o camera intunecoasa care in vremurile bune era esentiala, fiind "camera sobei" deoarece salile principale erau incalzite printr-un sistem cu lemn si pietre in stilul celor folosite in Imperiul Roman. Practic, arzand cantitati uriase de lemn erau incalzite multe pietre care transmiteau caldura sus, catre incaperile care aveau in acest sens o serie de gauri in pardoseala. Astazi pot fi vazute multe astfel de gauri astupate cu capace de metal care au manere de care turistii pot sa le apuce. Nu era insa nevoie de caldura in sali fiindca era deja insuportabil de cald in castel: cu siguranta peste 30 de grade in momentul vizitei (august).
Zilnic mii de oameni vin la Malbork si e impresionant de mare numarul de grupuri de polonezi care vin sa vada castelul, toti cu ghizi autoritari care conduc totul cu puternicele si intortocheatele cuvinte ale limbii poloneze. Desi spatiu este mult, grupurile fac ca totul sa para inghesuit, la unele intrari mai stramte este de asteptat, iar putinii ghizi de limba engleza sunt vigilenti si se asigura ca cei care nu au platit pentru a fi in grupul ghidat nu pot sta sa asculte explicatiile date de ei.
Grupuri mult mai nervoase au facut istorie in cea mai importanta batalie pe care nordul Europei a cunoscut-o in Evul Mediu. In iulie 1410 la Grunwald (Tannenberg) alianta polono-lituaniana a invins cavalerii teutoni, momentul fiind considerat si in prezent cel mai glorios din istoria Poloniei. Ostile polono-lituaniene s-au indreptat apoi catre cetatea Malbork spre a desavarsi victoria, insa dupa un asediu de doua luni au decis sa se retraga, castelul ramanand in posesia teutonilor inca patru decenii, fiind apoi acaparat de polonezi dupa ce mercenarii si garzile au decis sa nu mai pazeasca fortareata, fiind de mult timp neplatiti de teutoni.
In prezent exista intr-unul dintre turnuri o colectie de arme, majoritatea din secolele XV-XVI, fie ca e vorba de halebarde si muschete sau de diverse archebuze si armuri ale husarilor polonezi. Sala in care armele au fost expuse are un aspect modern fiindca face parte dintr-o aripa a Castelului de Mijloc care a fost reconstruita in anii 60', dupa ce fusese aproape total distrusa in 1945 in Marele Razboi.
Malbork a suferit multe distrugeri in cele sapte secole, dure fiind incursiunile suedezilor la mijloc de secol XVII, dar si ale prusacilor, in secolul XVIII. Castelul a fost la un pas de a fi daramat aproape de anul 1800 cand ajunsese o ruina, fiind folosit de armata poloneza cateva zeci de ani, cu urmari crunte pentru arhitectura medievala. Regele Prusiei a decis insa ca Malbork este un monument de referinta si a dispus o prima restaurare dupa 1805, o a doua urmand aproape un secol mai tarziu.
Cea mai grea perioada a fost in al doilea razboi mondial cand fortareata a ajuns o ruina din cauza luptelor. Aproape totul a fost renovat, iar la intrare o fotografie de mari dimensiuni arata cat de distrus era castelul in 1945. Spectrul razboiului nu a disparut, in ultimele doua decenii fiind descoperite gropi comune in incinta castelului, ca dovada a atrocitatilor comise
In prezent o singura mare cladire a fost lasata in ruine, Capela Sfintei Maria care reprezinta un moment deprimant al vizitei, dat fiind ca toate celelalte locuri importante au fost restaurate. La polul opus, de departe cea mai amuzanta parte a vizitei este in turnul in care teutonii aveau una dintre toalete. Poate fi vazut un closet, iar in spatele unui geam este un exemplu de" hartie igienica" a acelor timpuri: foile de varza. Turistii se fotografiaza amuzati cu inedita priveliste si nu e de mirare ca acel turn este unul dintre cele mai aglomerate locuri din castel.
Multi turistii isi vor fi spus ca teutonii au fost niste necivilizati, mai ales ca se spune si ca dormeau complet imbracati pentru a fi mereu gata de lupta si ca birocratia era crunt in ordinul cavaleresc. Insa cert e ca au deschis agentii comerciale in toata Europa secolului 14, din Portugalia pana in Belgia si au construit un sistem asemanator cu al unei multinationale care are birouri peste tot in lume, pentru a controla cat mai bine castigurile din toata zonele.
Astazi turistii de la Malbork nu vad foi de varza in WC-urile ultra moderne si ultra-curate, iar magazinul de suveniruri nu insista pe kitsch-uri, ci pe carti despre castel, in mai mult de zece limbi. Nu miroase a friptura in curtea castelului, numarul de tarabe cu suveniruri este mic si nici nu auzi urland muzica.
La final, un alt episod special. La trei minute de castel o cladire impunatoare gazduieste posta centrala (Polska Poszta) din Malbork unde am mers pentru a trimite in tara doua vederi cu castelul. Inauntru nici urma de cozi formate din pensionari ultra-rabdatori cu facturi in maini, ci ghisee moderne, aer conditionat, touch-screen-uri si functionare extrem de amabile, chiar daca nu stiau engleza si aveau in fata turisti ce nu stiau poloneza.
1
1
