La 26 aprilie se implinesc 25 de ani de la cea mai mare catastrofa atomica din istoria lumii - explozia reactorului patru al centralei Cernobil. Mult timp nimeni nu a stiut adevarul, nici chiar conducerea superioara de stat. Astazi, dupa un sfert de secol, se stie mai mult, dar nu tot. Au ramas semne de intrebare, enigme, dar, cel mai important, nu au fost reabilitati oamenii transformati in tapi ispasitori dupa ce le-a fost aruncata pe umeri intreaga responsabilitate.

Se considera ca explozia s-a produs la 26 aprilie 1986, la ora 1,23 noaptea, cand echipa de servici efectua, la blocul energetic numarul patru, dat in exploatare cu doi ani in urma, un experiment.

Dar nimeni nu a calculat ora exacta a deflagratiei, scrie Novaia gazeta. Prin intermediul ziarului Pradva, populatia a aflat despre o avarie produsa din cauza mai multor incalcari ale regulilor de exploatare a instalatiilor nucleare.

Vina pentru reactorul explodat, pentru moartea a 30 de oameni si o paguba de 2 mld. ruble a fost atribuita exclusiv personalului operativ si conducerii centralei, scrie Moskovski komsomolet.

Fostul director al unitatii, Viktor Briuhanov, a primit 10 ani de inchisoare. Impreuna cu el au fost condamnati alti cinci subalterni, care au primit intre 10 si 2 ani de detentie. Dupa ani, odata cu desecretizarea mai multor documente, s-a aflat ca, in realitate, reactorul patru al centralei Cernobil, seria RBMK-100, prezenta o serie de imperfectiuni de conceptie.

Dar, in epoca sovietica, tehnica sovietica trebuia sa ramana cea mai sigura din lume. De aceea trebuiau gasiti vinovati. Si au fost gasiti. Pentru ca, se intreaba autorul articolului, citandu-i pe specialisti: "Cum poate un sistem de securitate sa arunce in aer un reactor in loc sa-l opreasca?". Raspunsul nu poate fi decat unul singur: asa fusese construit reactorul.

Directorul stiintific al proiectului RBNK-1000, academicianul Aleksandrov, a recunoscut ca "anumite proprietati de functionare a reactorului au fost prost proiectate de directorul stiintific si de constructorul sef al RBMK". El a cerut eliberarea din functie.

Anchetatorul sef al exploziei de la Cernobil, Nikolai Cecerov, care timp de 20 de ani a lucrat in interiorul reactorului, din 1986 pana in 2005, a reusit impreuna cu alti colegi entuziasti sa ajunta practic in toate incaperile blocului energetic, inclusiv in sala centrala si toate celelalte anexe.

"Am reusit sa analizam toate locurile afectate. Toate datele cumulate conduc la o singura concluzie: distrugerile, cele observate de toata lumea si cele nevazute din exterior indica faptul ca explozia a avut loc in sala centrala. A fost o singura explozie, dar a fost atomica", spune cercetatorul.

"Incaperea unde am intrat s-a dovedit pustie. Mai mult, nu am depistat nici o urma de incendiu, nici macar vopseaua de pe carcasele metalice nu fusese afectata", spune Cecerov, afirmand ca informatiile din presa potrivit carara granitul din reactor ar fi ars timp de aproape doua saptamani sunt simple inventii.

"O legenda de care era nevoie pentru a justifica impunerea unei zone puternic radiate in jurul centralei", a explicat el. "Noi, cei care ne-am aflat in perimetrul de actiune directa a consecintelor exploziei atomice, am supravietuit. Cu greutati, cu pierderi, cu un consum moral si psihologic enorm. Dar am supravietuit. Este foarte important de stiut ca a fost unul dintre cele mai mari reactoare din lume si, dupa toate probabilitatile, o explozie mai grava decat cea de la Cernobil nu ar trebui, in principiu, sa se mai produca", crede omul de stiinta.

In ceea ce priveste masurile intreprinse de conducerea sovietica pentru lichidarea urmarilor catastrofei, acestea au fost inutile, afirma Cecerov. "Toate deciziile tehnice au fost adoptate in conditiile in care lipseau, practic, informatii concrete si corecte de la fata locului. In acel moment, primul lucru pe care ar fi trebuit sa-l faca liderii tarii viza obtinerea de date veridice. Dar nimeni nu s-a gandit, atunci, la asta", explica el.