O crimă nerezolvată a unei femei din Amsterdam, care a fost găsită într-o pubelă cu roţi aruncată într-un râu, a declanşat un demers fără precedent din partea Interpolului care încearcă să identifice alte 22 de femei ucise, scrie BBC, conform News.ro.
Pentru prima dată, grupul ce reuneşte forţe de poliţie din întreaga lume a făcut publică o listă căutând informaţii despre cadavre neidentificate. Aşa-numitele „black notices”, publicate în cadrul campaniei intitulate „Operaţiunea Identifică-mă”, circulă în mod normal doar la nivel intern în cadrul reţelei Interpol.
Femeia găsită în pubela de gunoi din Amsterdam în 1999 fusese împuşcată în cap şi în piept. Detectivul criminalist Carina Van Leeuwen a încercat să rezolve misterul de când s-a alăturat primei echipe de cazuri nerezolvate din oraş, în 2005.
Poliţia olandeză spune că un caz devine de obicei „rece” atunci când rămâne deschis şi nerezolvat după aproximativ trei ani. După ce şi-a epuizat toate eforturile, Van Leeuwen şi un coleg au contactat poliţia din Germania şi Belgia şi aşa au aflat de multe alte posibile cazuri de crimă cu victime femei care au rămas neidentificate.
Cele trei ţări au întocmit o listă cu 22 de cazuri pe care se străduiau să le rezolve şi au cerut Interpolului să publice detaliile. Poliţia belgiană a prezentat şapte cazuri, Germania şase şi Olanda nouă. Cele mai multe dintre victime aveau vârste cuprinse între 15 şi 30 de ani. Fără a le cunoaşte numele sau cine le-a ucis, poliţia spune că este dificil de stabilit circumstanţele exacte ale morţii lor.
Una dintre libertățile fundamentale ale UE complică ancheta
Lista completă, disponibilă pe site-ul Interpol, include detalii despre femei, fotografii ale unor posibile elemente de identificare, cum ar fi haine, bijuterii şi tatuaje, iar în unele cazuri, noi reconstrucţii faciale în 3D şi informaţii despre cazuri.
Carina van Leeuwen spune că este vital să se găsească răspunsuri în astfel de cazuri.
„Dacă nu ai un nume, nu ai o poveste. Eşti doar un număr. Şi nimeni nu este un număr”, explică ea.
În Olanda aproape toate cadavrele neidentificate ale femeilor par a fi cazuri de crimă, în timp ce - spune poliţia - bărbaţii neidentificaţi mor într-o serie de alte circumstanţe. În această parte a Europei, oamenii pot trece foarte uşor de la o ţară la alta, deoarece există graniţe deschise.
Creşterea migraţiei la nivel mondial şi a traficului de persoane a dus la creşterea numărului de persoane date dispărute în afara graniţelor naţionale, spune Dr. Susan Hitchin, coordonatorul unităţii pentru ADN a Interpol.
Acest lucru poate face ca identificarea cadavrelor să fie mai dificilă, iar femeile sunt „afectate în mod disproporţionat de violenţa de gen, inclusiv violenţa domestică, agresiunea sexuală şi traficul de persoane”, spune ea.
FOTO: Lourens Smak / Alamy / Profimedia Images
Ce se știe despre prima victimă
Cadavrul femeii găsite în pubela de gunoi se află acum într-un cimitir din centrul Amsterdamului. Mormântul ei este în apropierea unei linii de tren şi în spatele unor rânduri de morminte cu inscripţii personalizate şi flori proaspăt aduse.
Victima se află îngropată într-o zonă destinată celor ale căror nume nu sunt cunoscute. Acolo, mici plăci ies din pământ cu menţiunea „decedat neidentificat”.
Femeia a fost găsită atunci când un localnic, Jan Meijer, a ieşit cu barca pentru a recupera o pubelă cu roţi pe care vecinul său o observase plutind în râul ce trece pe lângă casa sa de la periferia capitalei olandeze. Dar când a legat coşul de gunoi de barcă, a observat că era mai greu decât se aştepta şi, pe măsură ce o parte din el ieşea la suprafaţă, a simţit „un miros îngrozitor”.
În calitate de pompier, Jan mai fusese în preajma cadavrelor. Dar mirosul acesta era visceral. L-a dus cu gândul la un incident din copilărie, când găsise carcasa în putrefacţie a unei oi sacrificate. La o inspecţie mai atentă, a observat că pubela fusese închisă cu cuie. A remorcat-o până la terasa sa şi a sunat la poliţie.
Când pubela a fost deschisă, agenţii au găsit saci cu detergent pudră stivuiţi peste un bloc de beton. Au întors pubela cu susul în jos şi din ea a căzut un cadavru. Una dintre mâini era parţial prinsă în bucata de beton.
Un poliţist care a fost prezent la scenă povesteşte că trupul era deja cenuşiu şi arăta ca o „sculptură în nisip”. Era imposibil de spus dacă persoana era bărbat sau femeie.
Ancheta de atunci a stabilit ulterior că femeia avea probabil în jur de 20 de ani şi era „parţial vest-europeană şi parţial asiatică”.
FOTO: Poliția olandeză
Un caz care a rămas fără piste
Cercetări criminalistice mai recente, care au folosit analiza izotopilor, au stabilit că locul naşterii sale este fie în Olanda, Germania, Luxemburg sau Belgia.
„Totul are legătură cu alimentele pe care le mănânci şi cu apa pe care o bei, dar şi cu aerul pe care îl respiri”, spune dna van Leeuwen despre această tehnică.
În săptămânile care au urmat după descoperirea ei, poliţia a făcut publice detalii despre mărimea hainelor şi a pantofilor şi despre ceea ce purta, dar tot nu a reuşit să o identifice.
Pantofii cu şireturi de culoare închisă şi talpă antiderapantă nu erau în picioarele ei, ci fuseseră puşi în coşul de gunoi împreună cu cadavrul. Femeia purta un ceas auriu la încheietura mâinii drepte, iar în coşul de gunoi a fost găsită şi o geantă cu imprimeu din piele de şarpe.
În coşul de gunoi au mai fost găsite şi haine bărbăteşti, despre care poliţia crede că au aparţinut autorului crimei. Printre acestea se numără o jachetă cu un simbol circular roşu cusut pe ea. Eforturile de identificare a simbolului nu s-au soldat însă cu niciun rezultat.
Niciun suspect nu a fost interogat sau arestat în legătură cu acest caz, iar interesul iniţial al presei s-a evaporat în curând.
FOTO: ANP / ddp USA / Profimedia
Cercetări pentru liniștea sufletească a rudelor
Dar pentru cei care se aflau acolo în ziua în care a fost găsit cadavrul, nu a fost atât de uşor să uite de femeia fără nume. Ei încă se întreabă cine a fost şi cine ar putea fi dispărut.
Când detectivul Carina Van Leeuwen a vizitat pentru prima dată mormântul victimei în 2007 pentru a exhuma rămăşiţele, s-a simţit răscolită şi întristată de ideea că oamenii cad în anonimat după moarte.
Proprietarul cimitirului a întrebat-o ce avea de gând să facă în legătură cu „toţi ceilalţi”. Atunci şi-a dat seama de amploarea problemei cadavrelor neidentificate.
Identificarea morţilor a devenit specialitatea ei şi a ajuns să identifice 41 de persoane care au murit din diverse cauze. Toate cadavrele pe care le-a identificat au avut un lucru în comun.
„Indiferent cât de mult timp a durat identificarea lor, toate au avut pe cineva care le-a simţit lipsa”, spune ea. „Chiar dacă au trecut 25 de ani, oamenii sunt foarte fericiţi că au ceva pe care îl pot îngropa şi căruia îi pot aduce un omagiu”, spune Carina Van Leeuwen.
Operațiune de anvergură a Interpol
Doar patru dintre cadavrele pe care Carina a ajutat să le identifice în Olanda erau persoane din această ţară, motiv pentru care Van Leuuewen crede că este atât de importantă colaborarea cu forţele de poliţie din afara graniţelor, precum şi o sensibilizare mai largă a publicului.
Unul dintre cazurile din cadrul Operaţiunii Identifică-mă este o femeie găsită în Belgia cu un tatuaj distinctiv format dintr-o floare neagră cu frunze verzi şi cu „R'NICK” scris dedesubt. Ea a fost găsită întinsă pe un grilaj într-un râu din Anvers în 1992.
Poliţia a spus că a fost ucisă în mod violent, dar nu i-a aflat niciodată numele.
Într-un alt caz din 2002, cadavrul unei femei a fost găsit într-un club de navigaţie din oraşul german Bremen, înfăşurat într-un covor şi legat cu sfoară. Interpolul spune că speră că publicarea listei acestor „notificări negre” va trezi amintiri şi va încuraja oamenii să se prezinte cu orice informaţii pe care le-ar putea avea.
„Poate că vor recunoaşte un cercel sau un anumit articol de îmbrăcăminte care a fost găsit la femeia neidentificată”, spune dr. Susan Hitchin de la Interpol.
FOTO: Dirk Sattler / Imago Stock and People / Profimedia Images
Cum ajută noile tehnologii investigatorii
În unele dintre cele 22 de cazuri, forţele de poliţie folosesc o tehnologie care nu era disponibilă în momentul în care au fost găsite cadavrele, ceea ce ar spori şansele de identificare.
O nouă reconstrucţie facială a femeii din coşul de gunoi din Amsterdam a fost realizată de dr. Christopher Rynn, artist criminalistic din Scoţia.
El îşi aminteşte că a văzut fotografiile originale post-mortem ale femeii când era student şi acestă imagine nu l-a părăsit niciodată. Speră că noua imagine, produsă cu ajutorul unui software avansat pentru reconstrucţia feţei pe baza craniului, va ajuta la descoperirea de noi piste.
Van Leeuwen spune că, deşi şi-ar dori să rezolve cazul şi să găsească autorul, pentru ea „este vorba doar de identitatea femeii, doar pentru a o reda familiei”.
Detectivul promite că „nu va renunţa niciodată” la femeia din coşul e gunoi sau la celelalte pe care le investighează.
„Eşti o persoană, ai un nume, ai o istorie, iar istoria trebuie povestită până la sfârşit, chiar dacă sfârşitul este tragic şi oribil”, spune Carina.
Iar numele pe care Interpol la dă acestor cazuri pot scrie scenariul unui serial horror cu crime, din păcate real: Femeia din fântână, Femeia din mlaştină, Fata din parcare, Femeia cu tatuaj cu flori, Femeia de pe autostradă, Fata de la Tereringen, Femeia de la baraj, Cadavrul ars din pădure, Femeia din canal, Cadavrul din covor, Femeia de la graniţă, Femeia în haine de bărbat, Femeia cu brăţară, Femeia cu unghii artificiale, Femeia cu fustă înflorată, Femeia din barcă, Femeia din râu, Femeia din valiză.
7
14
