Woodrow Wilson a fost umilit de esecul Americii de a intra in Liga Natiunilor si apoi a fost scos din functiune de un atac cerebral. Dwight Eisenhower a fost bantuit de Sputnik si numeroasele sale probleme medicale. Ronald Reagan si Bill Clinton au trebuit sa faca fata urmarilor afacerilor Iran-Contras, respectiv Monica Lewinsky.

Probabil ca George Bush va avea un an mai bun decat Wilson (este intr-o forma remarcabila la 61 de ani), dar mai rau decat majoritatea celorlalti presedinti. Totusi, 2007 a fost un an surprinzator de bun dupa disputele din 2006. Suplimentarea fortelor in Irak s-a dovedit destul de reusita - si a justificat decizia dlui Bush de a merge pe propriul sau rationament si nu pe intelepciunea colectiva a Grupului de studiu privind Irakul.

Casa Alba a jucat de asemenea o partida defensiva reusita impotriva Congresului controlat de democrati, impunandu-si punctul de vedere in toate problemele, de la finantarea campaniei in Irak la bugetul federal si proiectele energetice, pana la interceptari. Dl Bush a blocat expansiunea unui program de asigurari de sanatate pentru copii pe care il dezaproba. Acum vorbeste despre incheierea presedintiei sale "intr-un sprint".

Putin probabil. Dl Bush nu prea are la ce se astepta in 2008. Doar unul din trei americani crede ca el face o treaba buna. Aproape toti consilierii sai politici apropiati au plecat. Congresul este hotarat sa se revanseze si sa blocheze tot ce trimite el.

Si in realitate are la dispozitie mult mai putin de un an. Congresul pleaca in vacanta de vara in august (asadar va face prea putine). Daca Partidul Republican va alege un candidat in urmatoarele doua luni, el va ceda in oarecare masura conducerea partidului sau; daca nu reuseste sa-si aleaga un campion, asa cum speculeaza multi, tara va astepta conventia partidului la care nominalizarea unui candidat nu a fost hotarata.

Ultima sansa a dlui Bush de a fi in centrul luminii reflectorului s-ar putea sa apara inca de la discursul despre starea uniunii, la 28 ianuarie.

Si, cu puterea in declin, el se confrunta cu un munte de probleme pe plan intern si extern. Economia se inmoaie. Un val de inchideri de firme reduce cheltuielile de consum si raspandeste manie. Flacarile populismului ard tot mai intens. Sunt multe apeluri la crearea unui pachet de stimulente pentru revitalizarea economiei.

Mai mult decat majoritatea presedintilor, dl Bush este totodata ostatic evenimentelor externe asupra carora are prea putin control. Actuala implozie din Pakistan aminteste inca o data de instabilitatea din Orientul Mijlociu extins. Daca sporirea trupelor americane va inregistra in continuare succese, dl Bush va avea un motiv pentru a se autofelicita; daca schioapata si esueaza, va pleca din functie ca un barbat invins.

Dl Bush nu are de ales, trebuind sa urmareasca agenda interna modesta. Barbatul care candva isi ironiza predecesorul ca se ocupa de maruntisuri, exact asta face. Casa Alba vorbeste despre concentrarea asupra problemelor "de bucatarie" precum sistemul de ingrijire a sanatatii. Dl Bush s-a deplasat de curand la Chesapeake Bay pentru a anunta protectia federala pentru doua specii de peste.

Dar cu toate acestea, exista doua chestiuni de anvergura mai mare. Dl Bush va face tot ce poate pentru a-si apara cele mai importante realizari interne ale primului sau mandat - Legea "No Child Left Behind" (menita a ridica standardul in scoli si care necesita o reautorizare) si reducerile sale fiscale (care urmeaza sa expire in 2010). Va sustine ca prelungirea reducerilor fiscale este cea mai buna cale pentru a revitaliza economia incetinita. ii va provoca totodata pe democrati sa se impotriveasca "pachetului sau de stimulente" si va risca sa fie invinovatit de alegatori pentru recesiune.

Dl Bush este de asemenea hotarat sa impuna ce i-a mai ramas din agenda comerciala, inclusiv pacte cu Columbia si Coreea de Sud. Dar isi va consuma mare parte din energia sa in incercarea de a bloca legea punitiva la adresa Chinei, in Congres. in acest an s-ar putea inregistra o crestere a anxietatii privitor la amenintarea economica si militara din partea Chinei, publicitatea ce inconjoara Jocurile Olimpice de vara punandu-i pe americani in fata unor noi dovezi privind ascensiunea Chinei.

Ultimul an al dlui Bush va fi dominat de politica externa. Acest lucru este in parte inevitabil - el sustine razboaiele din Irak si Afganistan precum si mai generalul "razboi impotriva terorismului". Dar este totodata o chestiune de optiune. Majoritatea presedintilor decid sa se sustraga constrangerilor interne in ultimul an - in special daca se confrunta cu un Congres ostil si un corp de presa neiertator - iar dl Bush nu face exceptie.

Dl Bush se va deplasa in Israel in urmatoarele zile (prima sa vizita aici in calitate de presedinte) pentru a profita de dinamismul furnizat de summitul din noiembrie de la Annapolis. El va vizita de asemenea alte locuri din regiune, inclusiv Cisiordania, Arabia Saudita si Egiptul. Peste o luna, va merge in Africa. Dl Bush are de asemenea mai multe summituri globale pe agenda - de la intalnirea NATO care va avea loc in aprilie in Romania, la summitul economic Asia-Pacific din Peru - precum si o vizita la Olimpiada de la Beijing, in vara. Casa Alba explica nou-descoperita 'Wanderlust' a presedintelui spunand ca "Vrem sa fim bine perceputi in lume".

Reagan si dl Clinton si-au depasit ambii necazurile interne prin mari initiative externe, la capatul presedintiilor lor - Reagan negociind cu Mihail Gorbaciov, iar dl Clinton aruncandu-se in incercarea de a aduce pacea in Irlanda si Orientul Mijlociu. Este putin probabil ca dl Bush sa aiba la fel de mult succes. Este foarte nepopular in lumea araba, iar palestinienii nu sunt in masura sa negocieze. Cat priveste dorinta Casei Albe de a fi "bine perceputa in lume", cu cat spunem mai putin, cu atat mai bine.

Dar deplasarea sa in Africa s-ar putea dovedi surprinzator de reusita - si ar putea reliefa unul din succesele sale netrambitate. Administratia Bush a alocat 15 miliarde de dolari pentru combaterea HIV si SIDA in Africa si 1,2 miliarde de dolari pentru prevenirea raspandirii malariei. in oarecare masura din aceasta cauza, Africa este una din putinele parti ale lumii unde imaginea Americii a ramas buna in timpul mandatului Bush.

Africa va fi punctul luminos al unui an altfel incomod. Dl Bush a vrut mereu sa fie un presedinte "transformator". Majoritatea ultimului sau an va fi petrecuta in defensiva - in apararea reducerilor sale fiscale si in abordarea consecintelor "transformarii" pe care a adus-o in Irak. in rest, un joc marunt.