Euroscepticismul, exacerbat de criza din zona euro, a ajuns la maxim in Marea Britanie, unde tabuul a cazut: scenariul unei iesiri sau "Brixit" ("British exit") este de acum evocat la scena deschisa, daca exigentele pentru reforma ale Londrei nu sunt luate in calcul, scrie AFP.
O serie de istorici invoca amenintarea spaniola a "Invincibilei Armada" din 1588 sau campaniile napoleoniene. Paul Whiteley, profesor la Essex University, explica ambivalenta Marii Britanii si dificultatile unui viitor care a pornit pe baza de neincredere.
"Apartenenta Marii Britanii (care s-a alaturat Europei in 1973) a fost intotdeauna foarte pragmatica, centrata pe comert", precizeaza el.
"Ea nu a subscris niciodata cu adevarat la dimensiunea politica", subliniaza si Philip Whyte, de Centrul pentru o reforma europeana (un institut de cercetari eurofil).
O data cu criza economica, "opinia publica s-a schimbat radical in cinci ani", spune Whiteley. In barometrul lunar pe care il supervizeaza, numarul britanicilor care se pronunta pentru ramanrea in Uniunea Europeana a cazut la 39% in august 2012. 61% doresc iesirea.
Trei factori au hranit acest trend, potrivit lui Philip Whyte: extinderea UE catre Europa centrala si de est, in 2004, asimilata unei pierderi asupra controlului frontierelor Regatului, unde numarul de imigranti a crescut cu un milion; sentimentul mediului de afaceri legat de o "inflatie de reglementari inutile"; criza, care prezinta UE si zona euro "intr-o lumina nefavorabila".
Aceste elemente au radicalizat si mai mult conservatorii - care au preluat stindardul opozitiei la Bruxelles, agitat in special de laburisti in anii 70-80, cu pretul disputelor cu aliatii lor liberal-democrati, in general eurofili.
"Nimic cu adevarat bun nu a venit de pe continent", spunea Margaret Thatcher (1979-90). Euroscepticismul "otraveste" de atunci conservatorii, comenteaza Paul Whiteley.
"Diferenta este ca azi diviziunile interne ale conservatorilor nu mai opun euroscepticii suporterilor Europei, ci doua tabere: cei care doresc sa ramana si cei mai radicali, car vor iesirea", noteaza el.
Supralicitarea in zona de drepata este incurajata de ascensiunea Independence Party (UKIP), exclusiv interesat de "un divort european pe cale amiabila".
Articolele critice din presa fac restul, subliniaza expertii. Spre exemplu, tabloidul The Sun care evoca recent "proasta conducere, coruptia si incompetenta notorii ale liderilor europeni iresponsabili".
Un fitil cu ardere lenta
"Actuala stare de lucruri nu poate fi mentinuta", rezuma Stephen Booth, director de cercetari la Open Europe, un think-tank eurosceptic.
In acest timp, premierul David Cameron, "prizonier al euroscepticilor din tabara sa", potrivit lui Whyte, incearca sa negocieze privilegii, garantii pentru City si repatrierea prerogativelor.
Problema este ca celelalte state membre "se tem de deschiderea cutiei Pandorei", arata Robin Niblett, director al prestigiosului institut de cercetari Chatham House.
Pozitia delicata a lui Cameron s-a degradat si mai mult in octombrie cand, coplest de dreata si de stanga, intr-o alianta improbabila a euroscepticilor si a deputatilor laburisti, a primit un fel de "mission impossible" - obtinerea taierilor in bugetul plurianual al UE. El spera sa scape cu o inghetare a cheltuielilor, pe fondul unei amenintari cu dreptul de veto.
Peter Mandelson, fost comisar european in epoca guvernului Blair, se numara printre cei care se intreaba daca nu cumva Cameron a aprins "un fitil cu ardere lenta", vorbind despre principiul unui referendum asupra noilor relatii ale tarii sale cu UE.
Euroscepticii cer acum un scrutin care sa raspunda la o intrebare transanta: "in/out".
"Iesirea britanica nu mai este un tabu, in cazul in care compromisurile sunt imposibile", spune Booth.
"Exista o reala posibilitate a unui Brixit" la orizontul anului 2017, confirma si Whyte. "Daca un referendum va avea loc maine, se pare ca britanicii vor vota in favoarea unei iesiri".
"Opinia s-ar putea intoarce in cazul unei reveniri rapide la prosperitate", subliniaza insa Whiteley.
In 1999, Blair nota perenitatea acestei dezbateri in termeni shakespearieni: "Revenim mereu la aceeasi dilema. A fi sau a nu fi in Europa, aceasta este intrebarea". Care, se vede, ramane de actualitate.
8
6
