Reporter: Cum ne amintim astazi despre 23 august? Ce semnificatie mai are aceasta data pentru romani?
Mirel Banica: Felul in care e formulata intrebarea dumneavoastra ma duce cu gandul la o intrebare memoriala, in sensul ca din 23 august a ramas mai mult memorie, ne preocupa mai mult dimensiunea sa memoriala, si mai putin cea istorica.
Pentru generatia mea, celor care au intre 30 si 40 de ani, 23 august e un moment de respiro. Tin minte ca atunci gaseam mici, bere, ieseam la iarba verde si aveam cateva filme bune, de actiune, ceea ce consideram noi, actiune comunista. Pentru cei care sunt mai in varsta decat noi, 23 august are o dimensiune, poate mai traumatica, mai traumatizanta, legate de instaurarea comunismului.
Pentru generatia tanara, chiar foarte tanara, cea care populeaza in acest moment terasele chic ale Bucurestiului, cred ca 23 august reprezinta un bun moment, nu vreau sa fiu superficial, un bun moment pentru a mai face un party cu tematica retro-cult.
R: Astazi s-a ajuns ca o parte din cantecele muncitoresti de alta data sa devina hituri muzicale sau sa rasune prin cluburi...
M.B.: Da, stiu. "Dan Spataru n-a murit"... (n.r. - Titlul unei piese de club lansata in 2011)
R: Acum imaginile cu pionieri sau cu defilarile fastuoase au devenit chiar trendy. Cum se explica?
M.B: In primul rand, daca-mi este permisa aceasta expresie, 23 august este pe undeva un soi de sarbatoare laica. Societatile noastre au nevoie de sarbatori. Avem marile sarbatori cu tematica religioasa sau fals religioasa pentru unii, Pastele, Craciunul, in care toata lumea se regaseste.
Si mai avem, observ de cativa ani - si asta totusi este un semnal destul de recent, de cand am facut "dorul tatalui", tatal fiind Nicolae Ceausescu, l-am uitat si l-am ingropat in memoria noastra, pe la orizontul anilor 2000 a inceput sa se manifeste aceasta tendinta - avem nevoie si de sarbatori laice, culmea la noi, legate de perioada comunista: 1 mai, 23 august.
Iar la polul diametral opus, ultranostalgicii regimului care se regasesc in ianuarie la cimitirul Ghencea, in jurul mormantului fostului conducator.
R: Totusi, din spate vin alte generatii. Cum va ajunge sa fie privita aceasta data de 23 august de generatiile viitoare?
M.B: In discutia pe care noi o purtam acum, noi atingem de fapt o notiune de baza. Diferenta intre memorie si istorie. Istoria actului de la 23 august s-a scris, cu toate ca inca nu cunoastem toate detaliile acestei operatiuni. Dar istoria este o treaba plicticoasa. Este facuta pentru oameni care stau in arhive, care scriu carti, eventual care dau examene de Bacalaureat pe aceste subiecte.
Ceea ce facem noi acum, felul in care ne amintim de 23 august, si diferitele feluri de memorializare de la sarbatori in cluburi pana la filmele care banuiesc ca vor fi date pe aici, pe colo la televiziunile comerciale legate de acest subiect, asta este memorie.
Istoria a cam murit, nu prea ne intereseaza ce s-a petrecut atunci. E normal, uitam. E in natura noastra. Dar memorializam 23 august intr-un mod din ce in ce mai fantezist, mai neasteptat si, pe undeva, indepartat de evenimentul care era la baza. Ce a fost 23 august? A fost o ruptura radicala, Romania iese dintr-o alianta militara si intra in alta alianta militara. Aproape ca am uitat acest lucru.
Cred ca daca mergeti cu reportofonul printre tinerii care vor dansa in seara de 23 august cu cravata de pionier la gat, veti fi uimit sa aflati ca multi dintre ei nici nu stiu cine a fost Regele Mihai sau Maresalul Antonescu.
Istoria poate fi inteleasa doar daca petreci timp in biblioteca si-n arhive. Din pacate - si asta este o constatare din teren a unui om care a avut si el cativa ani in invatamant - elevii si studentii sunt parca din ce in ce mai putin interesati de povestile istorice clasice. Sa afle ce s-a intamplat, ce forte au fost implicate intr-o batalie etc. Istoria celui de-al doilea razboi mondial pentru noi este o istorie gen Discovery Channel, vrem sa aflam cat de tare tragea tunul rusesc si cat de departe batea cel nemtesc, dar nu ne mai intereseaza evenimentele in sine. Ceea ce va ramane peste timp din 23 august... va ramane un soi de poveste.
23 august atrage ca un magnet mai multe povesti adiacente, povestea comunismului, povestea nostalgiei comunismului, a tineretii unor oameni care s-au maturizat si au trait atunci... Comunismul s-a sfarsit confuz si continua sa se perpetueze la fel de confuz.
E ca un balaur bicefal, pe de-o parte e un vis urat de care vrem sa scapam, e fenomenul Pitesti, e gulagul, e Canalul, etc. Iar pe de alta parte, capul celalalt al balaurului, este o imensa nostalgie pe care, oricat am vrea noi sa ne-o explicam, nu ne-o putem explica... Si care este abil speculata si intretinuta, partea asta nostalgico-traditionala a comunismului, de cei care lucreaza in publicitate. Ei lucreaza foarte mult cu stereotipuri. 23 august tinde sa aiba din ce in ce mai mult o imagine stereotipala, ne amintim din el prin stereotip.
Alegeri SUA
In loc de o locuinta, un loc de munca si suport pentru intemeierea unei familii, primim taxe, impozite si altele care, chiar daca incalca inclusiv contitutia tarii, nu intereseaza pe nimeni (vedeti asigurarile obligatorii). In plus de asta, sclavia e asa de pe fata, incat nu o vede nimeni. Angajatii (aka sclavii) retin de fapt doar 3/7 din ce bani li s-ar cuveni, restul ajungand la stat, stat care apoi din ala 3/7 ne mai ia taxe, impozite si asigurari abuzive.
Daca atunci munceam pentru familie, chiar daca cu anumite restrictii, acum suntem sclavii coproratiilor care fac bani murdari si ai bancilor, care daca nu stiati, legal pot face bani din nimic.
Astea-s o mica parte din motivele pentru care sarbatoresc 23 August.
Prin care iti insulti si bunciii si parintii. (Adica poate si ei luaU leafa degeaba?)
Sub Ceausescu medicul opera, profesorul preda la catedra, inginerul proiecta, sudorul suda (si asuda...), soferul de basculanta cara beton, etc etc. Majoritar, in RSR, te asigur ca SE MUNCEA. Da, in uzine era si o categorie de nepotei, si amante, dar infima, fata de cei care munceau. Ca munceau de frica securitatii, cum imi vei raspunde, nu stiu, nici nu pot generaliza. Dar teoria ca "noi frecam menta si ceausismul ne dadea leafa" este o mega-stupizenie. Da, muncitorului sau inginerului stagiar i se dadea gasoniera/apartament dar daca chiulea la job era bagat URGENT in camin muncitoresc, 4 in camera (asta anticomunistii nu mai precizeaza).
Si MX nu uita ca nota de plata A FOST ACHITATA ATUNCI tot prin munca acestor oameni, ma refer la cele 11 miliarde USD rambursate Bancii Mondiale, printr-o decizie controversata a lui Odi.
Am facut fabrici,uzine,combinate,platforme industriale in toata tara,iar tot romanul avea un loc de munca asigurat cu care ne-am platit datoriile la FMI de eram singura tara din lume fara datorii,toate astea dupa 1989 au fost vandute ca fier vechi, bani au intrat in buzunarele unor baieti destepti care acum se dau ,,oameni de afaceri" cu toate ca nu au nici o afacere.
Am costruit blocurile asa cum sant ,,cutii de chibrit" care dupa atata timp nu suntem in stare sa le dam o nou fata.
Faceam agricultura,dupa 1989 sau furat tot ce a fost aluminiu si fie care era folosit la irigatii.
Am facut sosele,Trans Fagarasanul,hidrocentrale,termocentrale pe care baiti destepti au pus monopol fara a investi nici un chior si acum ne vinde noua energia cu cat vor ei.
Aveam o FLOTA maritima care si aia a disparut in buzunarele cuiva???
Deci de muncit se muncea nu existau someri sau ,,asistati sociali,si sa ajuns aici datorita celor care ne-au condus si ne conduc indiferent de partid,vedeti averile lor facute din banul public.....", altceva lipsea si anume .... LIBERTATEA.
Acum avem libertate de exprimare si nimeni nu te baga in seama(atunci erai saltat,
stiu din propria experienta"
Avem clanuri mafiote pana la ultimul catun,care fac legea
Degeaba bai copii ai capitalizmului, posesori de aipod si aifon, sistemul vostru de cazinou e in coma si mama America asijderea (nu uitati: AA-).
-pentru dumneavoastra si nivelul dumneavoastra de intelegere ar fi mai precis sa mentionam ca nu v-ati ales nici macar cu "vorbirea libera"-vorbirea presupune nitica cugetare, alminteri are rezonantele unui latrat specific epocii de aur;
-va doresc o calatorie sprincenata catre un meleag inca ancorat in comunism, de ce nu incercati emigrarea in Coreea Comunista?Tovarasi ca dumneavoastra s-ar integra de minune si-ar ajuta la construirea socialismului pe bazele si catre catre culmile si...mai departe completati dumneavoastra cu aplombul politrucului inveterat!
Mult succes si realizari marete!
http://downshiftingromania.blogspot.com/2007/08/george-pruteanu-despre-ceausism-si.html
Nota – Nu mi e dor deloc de familia Odi si de ceausism, dar nu suport inventiile.
Domnule Banica, ru respect, dar nu exista verbul A MEMORIALIZA in limba noastra. Poate A MEMORA.
Si mai am ceva de spus: inainte de 1989, dadeam vina pe Ceausescu pentru toate relele din Romania si aveam dreptate, pentru ca era dictatura. Dupa 1989, nu avem dreptul sa mai dam vina pe altcineva, decat pe noi! Pentru ca democratia si libertatea inseamna responsabilitate. Daca nu am inteles asta, nu am inteles nimic si nu meritam nimic.
Adica asta ar fi o amintire "comunista".
Erasme, in UE capitalista si Asia capitalista si America capitalista zeci de milioane de proletari aud la 5 dimineata "sirenele uzinelor, sinistre".
Dar fii pe pace - ca in RO, in 2011, cca 1 milion de someri nu mai aud "sirenele uzinelor, sinistre" care sa i cheme la munca.
Intereseaza-te ce exercitii de aparare a tarii le baga pe gat americanilor guvernul de la Casa Alba.