Hotview cu Vlad Mixich

Cercetatoarea Andreea Maierean despre legea lustratiei: "Marea capcana este ca arhivele ar putea fi un cadou otravit lasat de fostul regim. Datele pot fi manipulate. De obicei dosarele marilor politicieni lipsesc"

de Vlad Mixich     HotNews.ro
Vineri, 21 mai 2010, 14:57 Actualitate | Esenţial

Andreea Maierean
Foto: HotNews.ro
Cu greu as fi putut gasi un interlocutor mai potrivit pentru a discuta despre adoptarea controversata a celei mai controversate legi din istoria recenta a Romaniei. Andreea Maierean poseda doua atribute esentiale: face parte dintr-o generatie neatinsa direct de comunism si s-a specializat la Boston University chiar pe legea despre care vorbim acum, cu o intarziere de 20 de ani. Un dialog curajos, care pune degetul pe o rana inca deschisa.
 



„Pentru legea lustratiei foarte important este momentul adoptarii ei”

GermaniaCehoslovaciaPolonia
Ungaria
In decembrie 1991, in Germania a fost infiintata comisia Gauck cu misiunea de a gestiona arhivele STASI. Fostii cetateni ai RDG isi puteau citi dosarul, dar acesta nu era accesibil public. Dosarele STASI nu au putut fi folosite pentru obtinerea de avantaje politice.
Cehoslovacia adopta in 1991 o forma imperfecta a Legii Lustratiei, nepermitand insa accesul cetatenilor la dosarele politiei secrete. Listele colaboratorilor au ajuns insa in presa fiind folosite mai apoi in razboiul politic. La o initiativa a parlamentarilor de stanga, Curtea Constitutionala restrange categoriile lustrabile. In 1993, Parlamentul ceh declara Partidul Comunist ca fiind o organizatie criminala. Legea Lustratiei a fost reinnoita pe cinci ani in 1996 si din nou in 2000. Aproximativ 9000 de persoane au fost invalidate de aceasta lege, accesul la functii de conducere in administratie nefiindu-le permis. Dupa destramarea Cehoslovaciei, Legea Lustratiei a ramas in vigoare doar pe teritoriul Cehiei. Durata de valabilitate a legii a expirat in prezent.
In Polonia, Legea Lustratiei a fost adoptata in 1997 si aplicata incepand cu 1998. Anterior, o lege a lustratiei adoptata de Parlament in 1992 a fost invalidata de catre Curtea Constitutionala. Sub incidenta ei intrau candidatii la functii politice, inaltii functionari din administratie, judecatorii, procurorii precum si directorii institutiilor media. Legea prevedea obligativitatea depunerii unei declaratii publice prin care se recunoaste sau nu colaborarea cu serviciile secrete. Principiul legii este prezumtia de adevar. Daca veridicitatea declaratiei este pusa la indoiala se trece la verificarea ei. In cazul constatarii unei declaratii false, interdictia de a accede in functii publice este de 10 ani. Legea permitea fostilor colaboratori sa isi pastreze functiile cu conditia recunoasterii publice a activitatii lor. Acuzatiile de colaborare au devenit o obisnuinta in razboiul politic. De aceea, o serie de disidenti polonezi au contestat legea. In 2006 a fost adoptata o varianta mai radicala a legii, asemanatoare celei din Cehia.
Ungaria adopta in 1994 o lege a lustratiei care permitea demnitarilor sa-si mentina functiile daca isi recunosteau benevol colaborarea. In 1996, Parlamentul de la Budapesta dominat de partide de stanga a restrans categoriile lustrabile, pentru ca in 2000, un parlament dominat de fortele de dreapta sa revina la varianta mai dura a legii. In prezent valabilitatea Legii Lustratiei a expirat.



Vlad Mixich: E foarte ciudat sa discutam despre adoptarea legii lustratiei la 20 de ani dupa...

Andreea Maierean: Aprobata exact la 20 de ani dupa duminica de 20 mai cand, asa cum stim, FSN-ul impreuna cu Ion Iliescu au castigat in mod zdrobitor primele alegeri democratice din Romania. Probabil ca la nivel simbolic asta s-a si dorit: un fel de reparatie morala venita dupa 20 de ani. Intrebarea este daca in acest punct mai putem vorbi intr-adevar de o reparatie. Asta deoarece pentru legea lustratiei este foarte important momentul adoptarii ei. Asta a facut diferenta dintre Romania si tarile din jur: faptul ca, pana in acest moment, noi nu am avut o lege a lustratiei desi au fost nenumarate tentative. Este putin cunoscut ca numai intre 1990 si 2000 au fost in jur de 10 propuneri legislative in Romania. Ele au fost fie blocate, fie retrimise diferitelor comisii sub diverse motivatii. In principal aceea de incalcare a drepturilor omului si impiedicare a accesului anumitor categorii de cetateni la functii inalte in stat.

V.M.: Asadar fostii demnitari comunisti romani nu au fost lustrabili vreme de 20 de ani pentru a nu li se incalca drepturile?

Andreea Maierean: Acesta a fost principalul tip de argument folosit de adversarii lustratiei. Si asa cum stim, ei au fost foarte importanti. Daca urmarim procesul legislativ este clar ca doua formatiuni politice, cele conduse de Ion Iliescu si Corneliu Vadim Tudor, s-au opus vehement lustratiei. O expresie celebra folosita de Ion Iliescu spunea ca avem de-a face cu un proces stalinist intors pe dos si ca s-ar incalca drepturi fundamentale ale omului.

 
- Doctorand in Stiinte Politice la Boston University, SUA, cu un studiu comparativ al legii lustratiei in tarile central si est europene. In 2009 a fost bursiera prestigiosului Institut pentru Stiinte Umane din Viena.
- A obtinut masteratul la Central European University din Budapesta si licenta in stiinte politice la SNSPA, in Bucuresti. De-a lungul anilor a primit mai multe burse internationale, la finalul ciclului universitar in Romania fiindu-i acordata “bursa de merit pentru rezultate academice excelente”.
- In prezent preda politici comparate la Boston University.
 
 
Carte de vizita Andreea Maierean
V.M.: Si este un proces stalinist intors pe dos?

Andreea Maierean: Este doar o fortare a argumentului si o interpretare. Exista intr-adevar avantaje si dezavantaje ale lustratiei. Noi avem impresia ca in tarile unde lustratia a fost implementata, procesul a fost unul lin, de succes si ca toti sunt multumiti. In fapt exista critici si acolo, doar ca merg in alta directie. Principalul avantaj al legii lustratiei este ca implementata imediat dupa caderea comunismului ar fi permis o inlocuire a elitei politice, ar fi permis legitimarea noului regim si ar fi dat o sansa noii generatii. Ca dezavantaj, peste tot in Europa centrala si de est s-a vorbit despre dificultatea implementarii lustratiei: ce institutie va avea responsabilitatea verdictului, cine va hotari cine este lustrabil si cine nu? In plus este un proces care necesita costuri ridicate. Un alt dezavantaj este dificultatea de a distinge clar intre cei care au colaborat voluntar, din proprie initiativa, si cei care au colaborat constransi fiind de regim.

V.M.: Dosarele politiei politice, care sunt sursa de putere a acestei legi, pot face aceasta diferenta?

Andreea Maierean: Foarte greu. In Ungaria, de exemplu, s-au ales cateva criterii de diferentiere: retribuirea pentru functia de colaborator si existenta unui card de adeziune.  Dar aici e vorba doar de colaboratori, nu si de fostii nomenclaturisti care erau si ei vizati de lege.

O intrebare importanta: de ce lustratia s-a blocat in Camera Deputatilor?

V.M.: Pe scurt, care au fost momentele cheie din istoria lustratiei romanesti?

Andreea Maierean: Categoric momentul cheie a fost punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara. Acesta era un model radical de lustratie, asemanator doar celui implementat in Cehoslovacia. Se cerea foarte clar impiedicarea fostilor nomenclaturisti si colaboratori ai Securitatii la a accede in functii de conducere. A urmat apoi Piata Universitatii unde punctul 8 a fost din nou mentionat, dar lucrurile din pacate s-au oprit acolo. La inceputul anilor ‘90, George Serban, unul dintre autorii Proclamatiei de la Timisoara a incercat sa inainteze un proiect de lege, dar fara succes. La mijlocul anilor ’90 a aparut legea initiata de Constantin Ticu Dumitrescu, dar aceasta a suferit foarte multe modificari. In final chiar si domnul Dumitrescu nu mai recunostea paternitatea legii. Mai nou, proiectul a fost repus pe agenda in 2005 de un grup de senatori liberali, trecand de Senat. De atunci a stat in sertarele Camerei Deputatilor si, o intrebare interesanta ar fi, de ce s-a intamplat asta in conditiile in care chiar partidul care initiase aceasta lege avea presedintia Camerei Deputatilor?

V.M.: Un potential raspuns ar fi?

Andreea Maierean: E un raspuns pe care doar politicienii acelui partid ar putea sa-l dea.

V.M.: Legea lustratiei contine un cadou otravit, o dilema etica formulata astfel: scoatem la lumina adevarul despre comunism, dar cum ii putem pedepsi retroactiv pe cei care au slujit un stat comunist recunoscut de guvernele straine si necategorisit ca fiind criminal de niciun tribunal international? Dintre fostele state comuniste cine a digerat cel mai bine aceasta dilema?

Andreea Maierean: Lustratia nu-si propune altceva decat sa raspunda intrebarii: ce ar trebui facut cu cei implicati in abuzurile si crimele fostului regim totalitar? Raspunsul cel mai prompt si clar a venit in 1991 dinspre Cehoslovacia. Legea de acolo nu a lasat loc interpretarilor. Au fost stabilite doua liste: lista lustrabililor, o lista extinsa a celor care facusera parte din vechiul regim, si lista noilor pozitii in noul regim democratic. Acel tip de lustratie nu a lasat loc decat retrogradarii sau eliminarii totale din sistem a celor care colaborasera cu fostul regim.

V.M.: Cu toate acestea si in Cehoslovacia au fost multe probleme legate de manipularea politica a dosarelor.

Andreea Maierean: Si in Cehoslovacia si in alte tari marea capcana este ca aceste arhive ar putea fi un cadou otravit lasat de fostul regim. Datele pot fi manipulate. Celor care au refuzat sa colaboreze cu regimul li s-au facut dosare false care astazi ar putea da rezultate false. O alta mare problema, peste tot, este ca aceste dosare au fost distruse partial sau total, deci informatia este trunchiata, uneori lipseste complet. De obicei dosarele marilor politicieni lipsesc.

V.M.: Comisia Gauck din fosta RDG nu este un exemplu de succes al lustratiei?

Andreea Maierean: Trebuie sa tinem cont de faptul ca Germania de Est, unindu-se cu RFG-ul, a fost supusa unui alt tip de rigori si cerinte. RDG-ul a facut o miscare foarte curajoasa deschizand total accesul in arhive imediat dupa caderea regimului. Dar accesul la arhive a fost tinut separat de legea lustratiei. 

“Tergiversarea legii a permis pastrarea acelorasi elite politice”

V.M.: Intelectualii fosti dizidenti au jucat un rol important, in majoritatea tarilor central-europene, in aplicarea lustratiei. De ce in Romania ei nu au reusit sa puna acelasi tip de presiune asupra politicienilor si sa aiba succes?

Andreea Maierean: Un raspuns foarte simplu ar fi acela ca in Romania nu a existat o miscare dizidenta coagulata precum in tarile vecine. Aici este si cheia problemei. Daca privim cu atentie grupurile care au facut lobby pentru aceasta lege, in miezul lor se aflau fosti dizidenti comunisti. Este cazul si al Cehiei, si al Poloniei, si al Ungariei. La noi au fost cateva voci izolate, de obicei ale fostilor detinuti politici care din pacate, pana in acest moment, nu au avut parte de sprijin suficient pentru trecerea unei astfel de legi. Ar trebui totusi adaugat ca, aparitia in acest moment a legii lustratiei, poate fi legata si de un anumit grup de intelectuali care au ajuns in anumite pozitii de influenta si care si-au dorit o lege a lustratiei. 

V.M.: Chiar doar ca si gest simbolic, caci ce altceva decat un gest simbolic este acum, dupa 20 de ani?

Andreea Maierean: Trebuie sa fim sceptici, gandindu-ne la politizarea acestui proces. Daca initial, lustratia a fost politizata in Romania prin blocarea ei pentru ca cei aflati la putere sa-si poata mentine privilegiile, ulterior, in anii din urma, lustratia a fost folosita mai mult ca o unealta de amenintare sau de santaj si avem din nou parte de un proces foarte politizat. Prin aceasta politizare excesiva si-a pierdut si credibilitatea si suportul opiniei publice.

V.M.: Unul dintre cei mai respectati dizidenti polonezi, Adam Michnik, s-a opus vehement pedepsirii colaboratorilor regimului comunist. Ne poti explica te rog acest tip de atitudine?

Andreea Maierean: El s-a opus verdictelor de colaborare bazate exclusiv pe arhivele fostelor politii politice. El nu avea incredere in sursele folosite si in felul in care acele dosare au fost ulterior gestionate. Argumentele lui sunt mai degraba procedurale. Michnik a optat mai curand pentru reconciliere. E interesant sa mentionam ca si in Ungaria si in Polonia legea lustratiei e fundamental diferita de varianta ceha. Se merge mai degraba spre respectarea drepturilor omului, spre toleranta, spre acceptare. Daca persoana implicata isi recunoaste vina, atunci i se ofera sansa de a ramane totusi in sistem. In caz ca nu doreste sa faca public acest lucru, i se ofera posibilitatea demisiei. Este un alt model de lustratie, unul al reconcilierii si iertarii.

V.M.: Ce model a adoptat Romania?

Andreea Maierean: Legea, asa cum a fost ea votata, merge mai degraba pe modelul Cehiei. Ceea ce lipseste deocamdata legii din Romania sunt modalitatile ei de aplicare. Ce institutie va da verdicte si va stabili cine si cum a colaborat? E traditia romaneasca de a face lucrurile pana la jumatate, dar merita sa asteptam aparitia acestor detalii de procedura.

V.M.: Foarte multe voci spun ca daca punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara ar fi devenit lege la inceputul anilor ’90, Romania ar fi avut alta fata acum. Esti de acord cu aceasta viziune?

Andreea Maierean: Sunt de acord, cu o singura obiectie. Romania a ratat startul comparativ cu celelalte tari, mai ales cu Cehia, Polonia si Ungaria. In tot ceea ce inseamna procesul de justitie retroactiva este foarte important momentul in care aceste masuri sunt luate. Tergiversarea de la noi a permis pastrarea acelorasi elite politice. Nu a existat procesul de inlocuire din Cehia. Am avut aceiasi oameni, in pozitii cu nume noi, dar aceiasi oameni au ramas in functiile cheie ale statului si asta a facut diferenta. 

Ion Iliescu si privilegiul de a te fi nascut mai tarziu

V.M.: Ironic iata, dupa ce a fost 10 ani presedintele Romaniei post-comuniste, Ion Iliescu este acum lustrabil. Dar dincolo de acest verdict tardiv, pana la urma Ion Iliescu a contribuit activ la rasturnarea lui Ceausescu. Atunci pentru ce il mai pedepsim?

Andreea Maierean: Pentru a raspunde la aceasta intrebare prefer sa ma intorc la momentul 1989. Este interesant, pentru cine are timp sa studieze stenogramele revolutiei, sa vada cum aparitia lui Ion Iliescu in studioul 4 al TVR a schimbat practic cursul Revolutiei Romane. Ma refer la modul in care domnia sa a transformat un discurs anti-comunist si o revolutie anti-comunista, intr-un discurs si o revolutie anti-Ceausescu. Domnia sa a avut un rol definitoriu in acel moment si asta spune multe despre pozitia sa fata de comunism si fata de regimul anterior. Bineinteles ca lucrurile sunt mult mai nuantate si ca nici domnia sa, nici altii, nu pot fi judecati doar in alb si negru. Pana la urma e o problema de optiune personala: ne convinge faptul ca el a fost un inalt demnitar in statul comunist sau ne convinge faptul ca in ultimii ani ai regimului a protestat?

V.M.: Ai simtit ca in discursul public a inceput usor-usor sa se faca lumina in privinta a ceea ce s-a intamplat acum 20 de ani, in decembrie 1989?

Andreea Maierean: Nu. Din contra. Se vorbeste din ce in ce mai mult fara sa se spuna nimic cu adevarat important despre ce s-a intamplat acolo. Simt ca trecerea timpului nu aduce detalii concludente care ne-ar putea facilita intelegerea acelor evenimente. Simt ca foarte multi au interesul de a acoperi cu si mai mult fum acele evenimente si nu pot decat sa sper ca, la un moment dat, aceasta tendinta se va schimba.

V.M.: La cine este cheia camerei cu secrete din decembrie ’89?

Andreea Maierean: Nu cred neaparat in teoria conspiratiei. Cred ca sunt foarte multi oameni care au fost acolo si care ar putea depune marturie. Dar mai important decat gasirea cheii este felul in care am profitat sau nu de sansa celor 20 de ani care au trecut de atunci.

V.M.: In final, vreau sa reproduc aici o parte din discursul presedintelui ceh Vaclav Klaus, rostit in 2003, care se adresa astfel compatriotilor sai: “Seman putin cu voi toti. Nu sunt niciun fost comunist, niciun fost disident. Niciun tortionar, niciun moralist a carui simpla prezenta pe scena v-ar aminti de curajul pe care nu l-ati avut: de constiinta voastra vinovata”. De ce crezi ca populatia Romaniei nu a facut in ultimii 20 de ani presiuni mai mari pentru adoptarea unei legi a lustratiei?

Andreea Maierean: Exista un argument celebru: privilegiul de a te fi nascut mai tarziu. Este greu pentru noi sa aruncam cu piatra si sa ne imaginam cum am fi reactionat noi in locul generatiei parintilor sau a bunicilor nostri care au colaborat. Este greu de spus pentru ca noi ne-am trait tineretea si am luat decizii importante intr-un cu totul alt mediu. Nu putem sti cu certitudine daca in acele conditii nu am fi acceptat o colaborare de un fel sau altul. Citatul este reprezentativ pentru cei care au vorbit despre complicitatea celor multi. E oarecum un argument facil sa spunem ca vina poate fi distribuita egal pe umerii tuturor. Lustratia a fost mai mereu in centrul dezbaterii publice din Romania. Eu nu cred ca a fost vorba neaparat de o apatie a publicului, ci de faptul ca discutiile au fost emotionale, personale, nu centrate pe argumente. In tot acest haos s-a pierdut esenta: importanta consecintelor pe care o lege a lustratiei ar fi putut sa o aiba. Eu cred ca apatia publicului roman e legata de politizarea excesiva si de faptul ca politicienii jongleaza cu acest subiect pentru a-si servi interesele personale.

V.M.: Adoptarea legii lustratiei dupa 20 de ani e o victorie?

Andreea Maierean: Este un foarte mic pas inainte. Putem vorbi despre un succes al lustratiei dupa ce vom vedea modul in care va fi implementata si gradul ei de impartialitate. Deocamdata, faptul ca aceasta lege a trecut, in sfarsit, tine doar de o reparatie morala. Asa cum am aflat deja, PSD-ul a amenintat ca va sesiza atat Curtea Constitutionala a Romaniei, cat si organisme europene, si ne putem astepta si la o decizie nefavorabila legii care sa blocheze din nou acest proces.

Prin urmare, povestea sisifica a legii lustratiei va continua.   

Andreea Maierean asteapta intrebarile cititorilor HotNews.ro referitoare la subiectul legii lustratiei in Europa Centrala si de Est.


Citeste mai multe despre   




















Jurnal​ din Israel

FOTOGALERIE Tel Aviv: artistic si sofisticat

Tel Aviv e un oras nou pornit de la un port vechi si are un tip de sofisticare, nearoganta, care-l face definitiv interesant. Arhitectura lui, accentele moderne, tusele europene, aspiratiile americane, muzeele, casele memoriale permit calatorilor sa traiasca in el si o experienta culturala. Spiritul relaxat al orasului si umorul generatiei tinere din Tel Aviv se traduce uneori in mici capodopere in culoare pe ziduri. Unul dintre cele mai bune, amuzante si interesante tururi e cel din cartierul florentin, cunoscut ca partea boema a orasului.

3022 vizualizari

  • +2 (2 voturi)    
    Bravo! (Vineri, 21 mai 2010, 22:06)

    cobra [anonim]

    Domnule Vlad Mixich, un sincer bravo. O dată pentru că ai găsit persoana potrivită şi odată pentru interviul în sine.
    Totuşi, afirmatia: pana la urma Ion Iliescu a contribuit activ la rasturnarea lui Ceausescu nu este adevarata. Ion Iliescu a fost desemnat de V. Stănculescu în detrimentrul lui Verdeţ şi Dăscălescu. Că după aia Iliescu nu recunoaşte acest lucru e o problemă care ţine de caracterul lui. Mai multe detalii în cartea lui AM Stoenescu In sfarsit, adevarul.
    Încă un aspect. Un jurnalist FOARTE BUN se documentează foarte bine (şi asta poate însemna luni, poate chiar şi ani) dar când îşi prezintă rezultatul o face în timp util şi de o manieră care să nu mai lase loc de echivoc.
    La concret, dacă documentarea era făcută la începutul perioadei postrevolutionare şi prezentată tot cam atunci, documentarul ar fi avut un impact mult mai mare. Acum, trebuie să recunoaşteţi că impactul este infim, iar rezultatele s-ar putea să fie contrare obiectivului propus. Adică, în loc să se facă dreptate (chiar şi parţială) este posibil ca legea să creeze nedreptăţi.
    E un punct de vedere.
  • +1 (1 vot)    
    Felicitari pentru interviu (Sâmbătă, 22 mai 2010, 5:34)

    Sergiu [anonim]

    Asa arata interviurile facute cu oameni care stiu despre ce vorbesc. Totusi sunt si eu sceptic in privinta legii lustratiei si a aplicarii ei. Adevarul se va afla pana la urma si multi il stiu si acum, dar nu mai intereseaza pe nimeni din cauza greutatilor economice. E pacat ,dar asta e realitatea. Si chiar daca PSD-ul va avea succes in a declara legea anticonstitutionala, eu tot voi considera ca lupul (Iliescu si ceilalti) isi schimba parul, dar naravul ba.
  • +2 (2 voturi)    
    Maniplarea consta in ascunderea ADEVARULUI (Sâmbătă, 22 mai 2010, 10:40)

    cix [anonim]

    Doar nemtii au fost capabili sa deschida imediat publicului dosarele STASI. Spaniolii nici acum dupa 4 decenii nu au deschis dosarele crimelor lui Franco. Noi ca buni latini ce suntem preferam sa ascundem gunoiul sub pres, de teama "manipularii dosarelor" sau din cauza ca tortionarii de ieri sunt conducatorii si businessman di azi? Rusine
  • +1 (1 vot)    
    informatia e putere (Sâmbătă, 22 mai 2010, 11:06)

    maiian [anonim]

    tare mi e teama ca cix a spus adevarul in ultima parte a comentariului .cati din copii de azi vor sti acest lucru?
  • +1 (1 vot)    
    Nu-i asa de greu. (Sâmbătă, 22 mai 2010, 15:00)

    mircea [anonim]

    Daca pornesti din start pe ideia manipularii,niciodata adevarul nu va fi scos la lumina.Un cercetator destept,intelege cand un dosar a fost ticluit.Cand esti cercetator,nu este bine sa te joci cu asemenea supozitii-poti fi banuit ca intentionezi sa practici asemenea metode,pe principiul"uite hotul".Lumea va cauta cu privirea hotul si tu joci cum vrei.Daca am ajuns atat de suspuciosi,mai bine renuntam din start.Scutim si cheltuirea unor bani.
  • +1 (1 vot)    
    Consecintele legii lustratiei (Duminică, 23 mai 2010, 9:46)

    Comentator [anonim]

    Care vor fi consecintele/efectele practice si imediate ale legii? Asta va fi adevarata masura a legii.
  • 0 (0 voturi)    
    cine mai stie? (Duminică, 23 mai 2010, 17:12)

    mofluz [utilizator]

    Oare de-a lungul a 20 de ani nu au avut suficiente resurse si timp conducatorii politicii romanesti sa manipuleze tot ce putea fi in avantajul lor?
    A doua intrebare: cat timp va mai trece intre acest moment al adoptarii legii lustratiei pana cand vom avea primul nume declarat lustrat, si consecinta actului, scoaterea lui din functie (parlamentar, secretar de stat, etc)?
  • 0 (0 voturi)    
    Bravo (Duminică, 23 mai 2010, 23:31)

    Luciana [anonim]

    Felicitari pentru Andreea, un interviu frumos, ne place sa vedem tineri frumosi, destepti, cititi, de viitor! :)


Abonare la comentarii cu RSS





Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri