Parlamentul European urmeaza sa voteze astazi Acordul comercial UE-Canada (CETA), acord ce aduce si ridicarea vizelor de Canada pentru cetatenii romani. A fost o negociere extrem de dura, Romania fiind una dintre "nucile tari" din UE pe ultima suta de metri a discutiilor, cand Canada parea ca nu mai e de acord cu ridicarea vizelor. Europarlamentarul Sorin Moisa, raportor CETA din partea grupului social-democrat din Parlamentul European, a dezvaluit intr-o postare pe Facebook culisele negocierii pentru vize. Printre personajele principale se numara Dacian Ciolos, Dragos Tudorache, Justin Trudeau (premierul Canadei) si Boiko Borisov (premierul Bulgariei la acel moment).

Ciolos si TrudeauFoto: Guvernul Romaniei

Postarea integrala a lui Sorin Moisa:

Am promis intr-o postare mai veche ca voi reveni la subiectul eliminarii vizelor canadiene pentru romani, pentru a clarifica ceea ce am numit atunci ‘episodul bulgar’ si a face publice numele celor care s-au ocupat, profesionist dar mai putin vizibil, de acest dosar. Pro memoria, vizele canadiene vor fi complet eliminate de la 1 decembrie 2017, cu o etapa intermediara pentru anumite categorii de turisti la 1 mai 2017. Eliminarea lor de Ziua Nationala a Romaniei nu este o coincidenta.

‘Episodul bulgar’ s-a produs astfel: din senin, premierul bulgar, Boyko Borisov, a anuntat public candva la inceputul lui octombrie ca, in urma unei discutii cu premierul canadian, Justin Trudeau, Bulgaria a obtinut eliminarea vizelor canadiene de la 1 mai 2018. Romania nu anuntase inca nimic, nici macar ca avusese loc o noua convorbire Ciolos-Trudeau in aceeasi zi in care Borisov discutase si el la telefon cu Trudeau. O parte din presa romaneasca a decretat rapid: 'Bulgaria, da, Romania nu'. Inca o infrangere pentru Romania, iar ne-au luat-o bulgarii inainte, ce diplomatie slaba, ce adunatura de incompetenti. Eu ii scrisesem lui Trudeau pe tema vizelor in martie, imi dadusem demisia din functia de Raportor pentru Tratatul comercial cu Canada (CETA) in Grupul S&D in aprilie, ma intalnisem cu Ministrul Imigratiei, dadusem multe interviuri la CBC, Ciolos si Tudorache se vazusera cu Trudeau si Ministrul Imigratiei in cateva randuri, deci ridicolul era complet: noi, romanii, indiferent de culoare politica, pierdeam din nou, in ciuda eforturilor, pe cand bulgarii obtineau o mare victorie, si culmea, la telefon.

Ce s-a intamplat de fapt: Trudeau vorbise cu Ciolos inainte de a vorbi cu Borisov. Trudeau propusese intr-adevar ambelor tari 1 mai 2018. Noi, partea romana, ne inteleseseram, pe baze tehnice solide (poveste lunga, comparatie cu cazul mexican, etc) ca data eliminarii vizelor trebuie sa fie in 2017, nu in 2018. In plus, stiam ca prima oferta canadiana nu va fi cea mai buna si apreciam bine marja de negociere. Deci, Ciolos l-a refuzat pe Trudeau, Borisov a inhatat propunerea si s-a grabit sa o faca publica, fara sa ne consulte. Adica a jucat la offside. Asa am ajuns rapid la ‘Bulgaria da, Romania nu’. Unii cu munca, altii cu comunicarea victoriei, care nu era de fapt o victorie deplina, ci un rezultat nesatisfacator in raport cu ce stiam ca e posibil. Mai mult, faptul ca bulgarii au confirmat public data si ‘victoria’ ne-a facut sarcina si mai grea, pentru ca acum eram din noi singuri, cu niste vecini fericiti. Dupa comunicatul bulgar s-a pornit din nou un val de presiune pe noi sa acceptam, ca oferta e nemaipomenita si canadienii au mutat luna de pe cer pentru noi. Comisarul pentru Comert al UE, Cecilia Malmstrom, pe care altfel o apreciez si cu care sunt partener in multe alte dosare, m-a suparat venind la mine sa imi explice cat de buna era oferta acceptata de bulgari si cat de tare greseam sa nu o acceptam si noi.

Le-am aratat tuturor ca s-au inselat: Romania si-a pastrat cumpatul dupa anuntul lui Borisov si a obtinut in cele din urma 1 Decembrie 2017 intr-o negociere dramatica, pana in ultimul moment, cand toata lumea era convinsa ca atunci cand tensiunea creste o sa cedam. Cam asta era reputatia Romaniei inainte de acest episod. Data de 1 Decembrie 2017 a fost propusa de mine intr-o intalnire cu PM Ciolos si Ministrul Tudorache ca un marker indubitabil al rolului Romaniei in negociere si victorie. A fost deci un raspuns direct la ‘episodul bulgar’, pe care nici macar cei mai sceptici compatrioti nu-l mai puteau in mod normal pune la indoiala: doar nu aveau acum sa aleaga bulgarii, care mai intai se bucurasera pentru 1 mai 2018, chiar Ziua Nationala a Romaniei pentru scoaterea vizelor. Ironia este ca, pentru a nu discrimina intre Romania si Bulgaria, si Bulgariei i s-a aplicat noua data, deci vor sarbatori si ei, macar partial, 1 Decembrie anul viitor.

Adevarul si mai larg este ca ne-a fost greu, si la Bruxelles si la Sofia, sa ii mobilizam pe bulgari in primavara lui 2016, cand am lansat toata operatiunea, sa se alature demersului. Abia cand chestiunea a devenit foarte publica si politica, atat in Europa cat si in Canada, au inceput sa se miste in aceeasi directie cu noi. La fel de adevarat este ca am fost intotdeauna corecti si nu am incercat sa ne decuplam de ei, sa ii punem in alta categorie. Am fost generosi, cu alte cuvinte, avand insa in minte si o componenta pragmatica: doua state europene au in mod normal mai multa greutate, daca trag in aceeasi directie, decat unul singur. Raspunsul bulgar nu a fost, din pacate, in acelasi registru, ci au proclamat iute o victorie obtinuta in principal pe leadership, incapatanare si performanta romaneasca, evident fara sa pomeneasca o iota despre asta. Acest leadership incepuse cu mult timp in urma, pe vremea ministrilor de Externe Corlatean si Aurescu (si poate si inainte, a mi se ierta ignoranta, perfect inocenta), care au creat legatura intre vize si CETA, au obtinut formalizarea ei in Declaratia comuna a Summit-ului UE-Canada care a inchis negocierea CETA in septembrie 2014, si au luptat pentru ca Romania sa aiba un drept de veto asupra CETA.

Urmatorii sunt o parte din actorii care au fost mai putin vizibili - sau chiar invizibili - in plan public, dar extrem de importanti in acest proces. O astfel de lista aproape automat creeaza nedreptati, pentru ca sigur si alti diplomati, experti si functionari romani au contribuit, dar nu ii stiu eu. De exemplu, multi colegi din Ministerul de Interne au lucrat la vizita tehnica canadiana din vara acestui an: pe ei nu ii stiu pe nume, dar contributia lor a fost esentiala. Deci: Lazar Comanescu, Ministrul de Externe, Luminita Odobescu, Ambasadorul nostru la UE, Maria Ligor, la vremea aceea Ambasadorul Romaniei in Canada, Geta Medeleanu, Directorul responsabil pentru America de Nord din MAE, Corina Badea, un exceptional jurist din MAE, detasata la Cancelaria PM, Dan Maxim, seful sectiei comerciale la Reprezentanta Romaniei la UE. O nota speciala pentru Luminita Odobescu care a avut de indurat in linia intai tot oprobriul, mirarile si indignarile unui Bruxelles obisnuit ca Romania sa stea cu capul plecat. Mie statutul imi permite si sa ridic tonul, sa fac reprosuri sau sa sa fiu foarte ferm, un Ambasador are mai multe constrangeri, deci nu i-a fost simplu, dar s-a descurcat cu multa eleganta fara sa cedeze un centimetru de teren. Si, inca o data, sigur au fost multi altii, imi pare rau de omisiuni din nestiinta. Morala e ca trebuie sa lucram impreuna si sa recunosatem meritele tuturor. Un foarte ‘bun roman’ a fost si Ambasadoarea UE la Ottawa, belgianca Marie-Ann Coninsx, care a fost extrem de loiala Statului Membru numit Romania, pana la a-si irita propria ierarhie cu declaratii publice ferme in favoarea cauzei noastre, pe care o gasea justa. O sa o propun pentru o decoratie a Statului Roman.

In link, pentru ilustrare, si pentru ca mi s-a cerut sa fac publica si alta corespondenta cu Comisia Europeana decat cea legata de salariile cercetatorilor romani din Orizont 2020, raspunsul Presedintelui Juncker al Comisiei Europene, din 2 iunie 2016, la un email din aprilie in care il rugam sa aiba o discutie directa cu premierul canadian Trudeau pe subiectul vizelor pentru romani. Contextul era descoperirea ca unii functionari din Comisie si Serviciul de Actiune Externa erau mai dornici sa-i ajute pe canadieni decat pe noi. Un mic episod dintr-un razboi de durata.